9,352 matches
-
visez că am acționat eu în locul lor. E o experiență terifiantă. Mă trezesc leoarcă de transpirație. Nu e un vis. E un lucru care chiar se întâmplă sub ochii mei. Altfel spus, partea întunecată latentă din subconștientul meu a fost absorbită total de secta Aum, iar apoi a ieșit la suprafață. Mi-am dat toată silința să înțeleg incidentele la care au participat cei din secta Aum. De câte ori pot, mă duc la procesele lor. Când am auzit declarația lui Asahara Shōkō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu făină amestecată cu ipsos, pentru a găsi apoi prin tufișuri porci mistreți fără suflare, cu privirile sticloase și mațele împietrite. Folosea frecvent astfel de capcane culinare. Ascundea cu grijă în momeală bureți de mare comprimați, care se desfăceau apoi absorbind toate sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei sau câte o coastă tăioasă de delfin, meșteșugit arcuită cap la cap și legată cu vene de berbec, care exploda după o vreme, desfăcându-se fulgerător, aducând tăișul morții în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se ascunde ca o fantomă hâdă lipsa cronică a românilor de proiect și viziune, ceea ce unii consideră că ar fi adevărata cauză a băltirii noastre seculare? Oare nu ne îngrijorează de fel faptul, că toate energiile politice ale țării, sunt absorbite doar în direcția unui singur om? Spuneți și voi, care sunteți oameni maturi și responsabili, ce ar putea uni PNL și PSD, în afară de ura extraordinară față de același om? Acestea două, sunt două partide adversare în mod tradițional, cu ideologii chiar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
-l străbată, căci se vede singur și fără nici un reper. Iar cel care poruncește să se ridice un labirint din piatră și bronz se vede el însuși depășit de ceea ce face. Construcția i se arată în felul a ceva ce absoarbe totul, fără urmă. Devine asemeni unui dincolo, se situează singură în proximitatea miracolului. Cititorului nu-i rămâne decât să lase în urmă logica obișnuită și nevoia sa de justificare continuă. Nu mai urmează a dezlega ceva anume, căci nu are
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
natura este dată ca atare, dintotdeauna și în ea însăși. Vorbim ușor despre viața APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 125 122. din adâncul ei sau despre acele lucruri care își au proveniența în natură. Ne atrage elementaritatea ei atemporală. Ne lăsăm absorbiți de priveliștile ei mirabile și necuprinse, de acele energii uriașe pe care le ascunde. Însă, la o privire mai atentă, se poate vedea că natura este descoperită în preocupările noastre obișnuite, cotidiene, prin lucrurile de care ne folosim și mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
o anume gratuitate, având în față, aproape indeter minat, apariția ei ca pentru întâia oară. Iar privirea se lasă în jocul liber și simplu al contemplării, ca și cum ar fi străină oricărei preocupări. Ceea ce se vede captivează și reține la sine, absoarbe privirea care se lasă în voia unei anumite dispoziții. Cât privește natura ca lume a „tot ce mișcă“, ea poate să apară astfel privirii susținute de o atitudine animistă, nu mai puțin celei care vede peste tot viață și energie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
săl străbată, căci se vede singur și fără nici un reper. Iar cel care poruncește să se ridice un labirint din piatră și bronz se vede el însuși depășit de ceea ce face. Construcția i se arată în felul a ceva ce absoarbe totul, fără urmă. Devine asemeni unui dincolo, se situează singură în proximitatea miracolului. Cititorului nui rămâne decât să lase în urmă logica obișnuită și nevoia sa de justificare continuă. Nu mai urmează a dezlega ceva anume, căci nu are în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
natura este dată ca atare, dintotdeauna și în ea însăși. Vorbim ușor despre viața APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 125 122. din adâncul ei sau despre acele lucruri care își au proveniența în natură. Ne atrage elementaritatea ei atemporală. Ne lăsăm absorbiți de priveliștile ei mirabile și necuprinse, de acele energii uriașe pe care le ascunde. Însă, la o privire mai atentă, se poate vedea că natura este descoperită în preocupările noastre obișnuite, cotidiene, prin lucrurile de care ne folosim și mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o anume gratuitate, având în față, aproape indeter minat, apariția ei ca pentru întâia oară. Iar privirea se lasă în jocul liber și simplu al contemplării, ca și cum ar fi străină oricărei preocupări. Ceea ce se vede captivează și reține la sine, absoarbe privirea care se lasă în voia unei anumite dispoziții. Cât privește natura ca lume a „tot ce mișcă“, ea poate să apară astfel privirii susținute de o atitudine animistă, nu mai puțin celei care vede peste tot viață și energie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
născuți cu apă neîncepută sau cu băile rituale de primăvară, dătătoare de sănătate și de fertilitate. În toate sistemele religioase, Apele își păstrează funcția: pot dezintegra, aboli formele, "spăla păcatele", fiind deopotrivă purificatoare și regeneratoare. Apele precedă Creația și o absorb, neputîndu-și depăși propriul mod de a fi, adică de a se manifesta în forme. Apele nu pot transcende condiția virtualului, a germenilor, a latențelor. Tot ceea ce este formă se manifestă dincolo de Ape, desprinzîndu-se de ele. Trebuie să amintim aici un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
științifică îl face iubit și căutat de studenții săi din Coimbra, ci pasiunea cu care se ocupa de cursuri și metoda pe care o folosea. "Profesor, am trăit pentru elevii mei și, om de studiu, pentru cărțile mele. Coimbra ne absorbea și ne epuiza. O mare operă de educație națională, de ridicare a învățămîntului universitar, de cultură a științei, de reorganizare a cursurilor, absoarbe îndestulător atenția. Nu-ți mai rămâne nici timp nici forță pentru luptele politice... Nu mă dezinteresez de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o folosea. "Profesor, am trăit pentru elevii mei și, om de studiu, pentru cărțile mele. Coimbra ne absorbea și ne epuiza. O mare operă de educație națională, de ridicare a învățămîntului universitar, de cultură a științei, de reorganizare a cursurilor, absoarbe îndestulător atenția. Nu-ți mai rămâne nici timp nici forță pentru luptele politice... Nu mă dezinteresez de politica țării mele, - dimpotrivă. Dar am convingerea că politica prin sine nu ne poate da soluția marilor probleme care ne absorb și că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a cursurilor, absoarbe îndestulător atenția. Nu-ți mai rămâne nici timp nici forță pentru luptele politice... Nu mă dezinteresez de politica țării mele, - dimpotrivă. Dar am convingerea că politica prin sine nu ne poate da soluția marilor probleme care ne absorb și că e o gravă eroare de a aștepta totul de la evoluția sau de la depărtarea sa arbitrară de la drumul normal. Convins că soluția se află mai gravă în fiecare din noi decât în culoarea politică a miniștrilor, mă trudesc, atâta
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și alte motive ca să evite colaborarea cu grupările care îl precedaseră ideologic. Nu voia, pe de o parte, să-și ia asupra-și greșelile lor politice, pasiunile lor personale, antipatiile lor partidare. Iar, pe de altă parte, spera să le absoarbă elementele valoroase, secătuindu-le astfel substanța spirituală, fărîmițîndu-le. Își lua, poate, măsuri de precauție și împotriva unei opoziții din partea dreptei naționalist-monarhiste. Paradoxală la prima vedere, atitudinea lui Salazar de noncooperare cu grupările care elaboraseră programe similare de reintegrare a Portugaliei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
el de săptămâni întregi. Acum părea că cei doi bărbați terminaseră de discutat: sprijiniți de balustradă, priveau în curte, comentând leneș exercițiile formațiilor de recruți; cu toate acestea, Etius nu părea să se grăbească să-l salute pe guvernator. Părea absorbit în reflecții grave și, pentru un moment, Sebastianus se simți îndemnat să se întrebe dacă nu cumva uitase de el, cu atât mai mult cu cât plinuțul Fereolus se pregătise de mai multe ori să părăsească balustrada, în mod evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lăsa din nou tăcerea, spartă doar, din când în când, de pasul cadențat al paznicilor de rond și de vocile scăzute ale soldaților adunați în jurul unui bivuac din apropiere. Sebastianus și Metronius schimbară o privire descumpănită, temându-se că Magister, absorbit de preocupările sale ușor de înțeles, uitase de ei. în sfârșit, scoase un suspin adânc și lăsă jos pumnalul; își desfăcu apoi panglica roșie ce îi încingea toracele, ca semn distinctiv al comandantului suprem și, după ce o împături, o puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Zăcea și privea în sus la tavanul care avea o culoare albastru-deschis. Nu era zona cea mai luminoasă a universului său, astfel că, după un timp, ochii îi fură atrași spre fereastra prin care lumina intra, orbitoare. Ca un copil absorbit de strălucire, își ridică brațul și-l întinse spre fereastră. Golul apărut îl blocă. Instantaneu asta nu mai conta, deoarece deveni interesat de brațul care bâjbâia. Își dădea seama că brațul făcea parte din sine. În momentul când gestul instinctiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
starea lui inițială fusese... care? Amintirea îl electriză. Gândul i se întoarse la momentul în care își recăpătase cunoștința. Era uimitor de greu să se închipuie pe sine așa cum fusese în primul moment, cu creierul spălat, fără memorie. Și apoi, absorbind instantaneu toată mintea lui Peters, cu toate temerile și imaturitățile emoționale ale acestuia. Ceea ce era formidabil de uimitor era că memoria lui preluase gândurile și cunoștințele lui Peters. Dar nimic altceva. Nimic despre sine. Privi spre celălalt. Privirea profundă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cu făină amestecată cu ipsos, pentru a găsi apoi prin tufișuri porci mistreți fără suflare, cu privirile sticloase și mațele împietrite. Folosea frecvent astfel de capcane culinare. Ascundea cu grijă în momeală bureți de mare comprimați, care se desfăceau apoi absorbind toate sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei sau câte o coastă tăioasă de delfin, meșteșugit arcuită cap la cap și legată cu vene de berbec, care exploda după o vreme, desfăcându-se fulgerător, aducând tăișul morții în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a ei. Dar, odată cu izbucnirea în conștiință a imaginii femeii tinere cu brațele albe și talia rotundă, egoismul pasionat ia locul sentimentelor altruiste sau (pentru că acestea nu dispar fără să lase o urmă, ca notele armonice ale unui sunet) le absoarbe în propria-i substanță, devenind și mai devastator, atât e de adevărat că totul concură la exasperarea pasiunii pentru ea. Lăudîndu-i excesiv - "tipuri de animale superbe" - două evreice tinere pe care le-am văzut în crâșma din Oșlobeni, când veneam
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un răspuns. Când răspunsul a venit prompt, vocea a devenit mai maleabilă, mai democratică. — Cât crezi că o să ne țină aici, în loc? Șoferul s-a întors spre el: — De un’ să știu eu, șefule? Apoi a revenit cu fața la parbriz. Era absorbit de un incident care se petrecea la colț. Cu o clipă înainte, un băiețel care ținea în mână un balon roșu pe jumătate dezumflat se repezise pe carosabilul cu acces interzis. Fusese pe dată capturat și târât înapoi pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
am salutat unul pe celălalt la fel de extravagant, de parcă aceste separări intermitente ale noastre deveniseră subit prea lungi și inutil de greu de suportat. Locotenentul se afla tot în fața bibliotecii. Răsfoia paginile unei cărți pe care o scosese din raft, aparent absorbit de ea. (Niciodată n-am putut descoperi ce carte era.) Doamna Silsburn părea să-și fi revenit considerabil, era chiar împrospătată, cu fardul de clătită păstoasă de curând refăcut, mi-am spus eu, și ședea acum pe canapea, în colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
demonstrații un peștișor sărat, pe care-l Înghițea dintr-o Îmbucătură, trimițându-l să Înoate printre bulele de aer pe care le stârnea stomacul său plămădit parcă din fier. Figura aceasta se numea balans. Balansându-se Între pereții stomacului, peștișorul absorbea surplusul de alcool, umflându-se ca un burete și menținându-l Într-un singur loc. Royal-ul este totuși o băutură grea. Dacă ai Întrecut măsura, te năucește de cap. Într-o seară, În timp ce petrecea cu cei doisprezece ortaci ai săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
marșeze la asta. Și vedea un om ca Walter Bruch arătându-și inima În cadrul formelor. Despre asta venise la Sammler. Despre asta era toată bufoneria, căci el tot timpul făcea bufonerii. Shula-Slawa spunea cum fusese luată În copite În timp ce era absorbită de articolul din Look de polițiști călare urmărind un cerb scăpat. Bruch putea foarte bine ca brusc să Înceapă să cânte ca orbul de pe 72nd Street, trăgând după el câinele călăuză, zdrăngănind bănuți În cutia lui: „Ce prieten avem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
grabă În hol. În onoarea primăverii, Margotte pusese tufe de forsiția În borcane Mason. Unul dintre borcane fu răsturnat pe dată. Sammler aduse un sul de șervete de hârtie din bucătărie, stabilind În trecere prin casă că nepoata lui ieșise. Absorbind apa vărsată cu șervetul, privind hârtia absorbantă cum se Întunecă, ridică apoi telefonul pe brațul de arțar al sofalei, se așeză pe cuvertura de eșarfe, și formă numărul Shulei. Nici un răspuns. Poate că-și Închisese telefonul. Sammler n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]