6,508 matches
-
se referea atât la comunități, cât și la organul lor tutelar, Federația Uniunilor de Comunități Evreiești (F.U.C.E.), transformată În 1948 În Federația Comunităților Evreiești din România (F.C.E.R.)2. Structura noii organizații era - ca și În perioada interbelică - complicată, adăpostind, sub auspiciile Federației Uniunilor de Comunități, un număr important de organizații supracomunitare autonome și fără o legătură importantă Între ele. Persistența acestor corpuri se explică prin păstrarea diverselor structuri ce dăinuiau dinainte de primul război mondial, fiind expresia neintegrării reciproce a
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
pe un ratat "extraordinar de leneș, internat pe viață într-un refugiu de trîndavi, rămășițe de artiști dați afară". Alții, mai sobri, îl califică drept nebun monoideic. Numai că tocmai acest nebun a dus pe culmile puterii o țară care adăpostea cele mai luminate spirite, stăpîni ai științei, artei și tehnicii secolului nostru. Un popor care a dat lumii cei mai influenți gînditori ai socialismului. Cînd spun popor, am în vedere și masele de muncitori, deși nu ele i-au furnizat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pentru a crea impresia pe care ei o vizează. Misterul în care își învăluie actele și deciziile îi menține deasupra gloatei. Le permite să calculeze surprizele și să menajeze iluziile abia înfiripate pînă la actul final al spectacolului. Credința mulțimii adăpostește acest mister, înfrumusețînd imaginea pe care ea însăși dorește să și-o facă. Hipnotizată de iluzie, masa rezistă invaziei realului. Mase și conducători, eterni complici, edifică împreună o lume de aparențe, înălțîndu-și credința comună la rangul de sfînt al sfinților
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
covor uman, etalate ca spectatorii de la parterul unui teatru. Palatele, catedralele sau teatrele se potrivesc mai bine maselor închise, întoarse asupra lor însele. Și se știe prea bine că au fost amenajate piețe, au fost înălțate clădiri speciale pentru a adăposti mulțimile, pentru a favoriza ceremoniile grandioase, adică pentru a permite mulțimii de a se celebra pe sine adunîndu-se în jurul conducătorului ei. Monumentele, în special cele ale fascismului, sub pretextul că ar comemora o bătălie glorioasă, o victorie a poporului, sînt
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
este tot mai mult adoptat ca metodă de acțiune și de către mișcările naționaliste, separatiste, precum și de organizații și grupări ce pretind a avea caracter religios. Adeseori sub mantia unor pretinse revendicări și motivații politice, religioase sau de altă natură, se adăpostesc exponenți ai criminalității cele mai sordide care încearcă să treacă drept teroriști politici pentru a obține un tratament diferențiat și, în special, neextrădarea. În anii '70, organele de anchetă din Italia au constatat existența unei largi colaborări a grupărilor teroriste
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
vedere. Puțin lucru În echipă În timpul războiului din Vietnam, patru bărbați au fost trimiși să patruleze Într-un jeep. Pe când Își făceau rondul, au nimerit În bătaia focului inamic. Toți cei patru bărbați au sărit din jeep și s-au adăpostit În lanurile din jur. Stând acolo pitiți, sergentul-major a Început să se gândească la opțiunile pe care le aveau. „Dacă rămânem aici”, chibzuia el, „ne vor prinde. Dacă sărim În jeep și mergem mai departe, nu vom face decât să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
iminent și dorința lui de a fi liber de această amenințare. Dar mai mult decât o situație obiectivă, securitatea face referință la o percepție subiectivă, o stare de echilibru deseori precară care permite celui care o resimte de a se adăposti în caz de pericol. Deși, conceptul de securitate se poate aplica oricăror tipuri de amenințări, totuși el se referă la o anumită capacitate de supraviețuire. Statele doresc să se protejeze singure împotriva invaziei externe (amenințare asupra teritoriului sau suveranității); indivizii
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
conceptului de securitate colectivă a fost minimă, rezumându-se doar la anumite obiective de dezarmare parțială sau o repartizare de putere pentru realizarea echilibrului între state. Drept urmare, cu privire la operaționalitatea sa, securitatea colectivă rămâne o figură retorică sau un alibi care adăpostește politica externă a statelor celor mai puternice. De aceea, se preferă azi noțiunea de securitate prin cooperare, transpusă la nivel regional, deoarece societatea internațională actuală refuză echilibrul fondat pe putere sau resimte agresiunea armată ca o injustiție sau ca o
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
lăuntrice ale eului, vulnerabilitatea pe care am evocat-o. Ipostaza "eroică" a subiectului liric cedează, cum s-a văzut, locul celei a așteptării nu foarte sigure de succesul ei, În fața "cetății". Sub armura și În cortul presupusului cavaler războinic se adăpostește un suflet anxios, iar coerența și solida articulare a discursului său se vede la fiecare pas pusă sub semne de Întrebare. Versul, În loc să fie compact, cum promiteau anumite imagini oarecum geometrizate și o sintaxă obligată la un fel de austeritate
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
vedere pare alcătuită conform unei logici segregaționiste, în realitate este o formațiune mixtă, eterogenă, prin excelență instabilă. „Impasul cognitiv este generat de instabilitatea hărții, ale cărei linii sunt mereu pe punctul de a se destrăma, atrase de labirintul care le adăpostește și care tinde să le aspire într-însul”154, afirmă autorul Teoriei stilului. Accentuând fie asupra simplei reduplicări mimetice a unui segment al lumii (referențialismul), fie pe separarea tranșantă între diversele paliere ale realității (segregaționismul specific primei faze a filosofiei
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
simplu un semn al descumpănirii. Mărturisește că ești călăuzit de mâini oculte și că pui cel mai înalt preț pe cărțile necredincioșilor, iar nu pe Sfânta Biblie. Nu pot să mărturisesc ce nu e adevărat. Lucrarea lui Dumnezeu nu se adăpostește oare și în paginile lui Lucrețiu 14? Cărțile sunt niște creaturi cu multe vieți, grecii și latinii nu aflaseră de Cristos, în schimb simțiseră duhul lui Dumnezeu în orice arătare a cerului și a pământului. Cum îndrăznești să-l contrazici
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fi aflat de vizita mea la Secta regelui și a tarantulelor" se gândea Tommaso uitând că fugise acum câteva luni dintr-o mânăstire fără să fi înștiințat pe cineva asupra faptei sale. Tommaso, fugind din locul sacru pentru a te adăposti în casa unor prieteni, ai păcătuit în contra învățăturii lui Dumnezeu și a autorității Bisericii. Noi ne-am întrunit pentru a lua în discuție comportamentul tău și ne-am convins că ești vinovat, dar și fiindcă, cu siguranță, cunoștințele tale sunt
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
au crescut prețurile, am rămas cu nimica toată. Când am scos banii, abia dacă am mai putut să cumpărăm cu ei niște cratițe de inox... Hei, strigă apoi, ține-te bine, pornim ! Fata se prinse de bară cu amândouă mâinile, adăpostindu-și geanta în poală. Râse, dându-și capul pe spate, și chiui când căluțul începu să salte. Cu basmaua înnodată de două ori sub bărbie, avea o față care parcă te privea dintr-un cerc decupat în zid. Nasul mic
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
plecase, Cosmina fu nevoită să recunoască, privind dragonul cu aripile întinse, că acesta era, de fapt, al ei. Filip nu ar fi intrat niciodată nepoftit în apartamentul de la parter, dar, atunci când ieși să-l întâmpine, închise mai întâi computerul și adăposti caietul în sertar. El se opri la capătul scărilor, sfiindu-se să pășească pe prima treaptă, acolo unde, lângă perete, se afla o vază cu crizanteme galbene. Cosmina îl luă de mână. — Tu poți, îi spuse. Urcă... Ea intră, el
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Costică nu păru supărat. Privi, pentru prima oară cu atenție, în jur. Erau într-un fel de curte interioară. Clădirea din spate, un bloc cu două etaje, privea strâmb, cu găvanele ferestrelor sparte. Un loc totuși numai bun să te adăpostești de pericol ori de ploaie. Și chiar de frig, dacă puneai la socoteală șandramalele dintre bălării, pe care puteai să le faci surcele și să încropești un foc bunicel. Te gândești, spuse Costică Ologu, cu aerul că face o sugestie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e ? întrebă el și, tocmai pentru că fusese pusă într-un loc ca acela, întrebarea sună nelalocul ei. Închisoarea ei fusese altfel. Era, de fapt, hangarul unei unități militare. Nu erau celule și nu existau gratii. Probabil că altădată acolo se adăposteau avioane. În noaptea aceea se umpluse de lume, câteva sute de oameni șocați, care nu înțelegeau ce li se întâmplă. Nici măcar nu trebuiau supravegheați. Frica descuraja orice formă de revoltă. Poveștile pe care și le șopteau unii altora, cei care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se îngroșase ca o crustă întunecată și hainele, de uscătura sângelui, deveniseră scorțoase. Se trase îndărăt, de parcă trăia un coșmar și ar fi vrut să se ferească, stând cu fața la perete. Numai că, dacă ar fi existat vreun perete s-o adăpostească, nu acolo ar fi trebuit să-l caute. Tânărul amintea de apostolii zugrăviți pe fresce, părul și barba îi erau de culoarea mătăsii porumbului, fața prelungă și ochii îngropați în găvane. Chipul avea o paloare de parcă zugrăveala nu adăugase nimic
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
știi când vine, deodată, bătrânețea... Își trase capul din chenarul ferestrei și se îndreptă din șale, strâmbându-se de durere. Apoi se cotrobăi prin buzunare și scoase o pungă de plastic, legată la vârf. O desfăcu, răsturnă pe policioară conținutul, adăpostind mărunțișul cu palma. — Câți zici că sunt ? întrebă, privindu-l cu șiretenie, de parcă n-ar fi știut. Jenică nu se hazardă. Începu să numere, dând, cu două degete, mărunțișul dintr-o parte în alta. — Cinșpe lei, spuse la sfârșit. — Cinșpe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
instantaneu. Pe urmele degetelor, obrazul începu să se înroșească. Fața i se schimonosi, ca privită într-o apă măcinată de ploaie. Porni să plângă, scâncind. Cum nu știa ce să spună în fața acestei bruște schimbări, Maca întinse brațele. Ea se adăposti între ele și continuă să plângă înăbușit. Își puse mâna mare pe ceafa ei și o strânse încetișor. Apoi o mângâie pe păr, văzând-o cum se adăpostește speriată la pieptul lui. — Tu, de fapt, nu vrei să te bat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce să spună în fața acestei bruște schimbări, Maca întinse brațele. Ea se adăposti între ele și continuă să plângă înăbușit. Își puse mâna mare pe ceafa ei și o strânse încetișor. Apoi o mângâie pe păr, văzând-o cum se adăpostește speriată la pieptul lui. — Tu, de fapt, nu vrei să te bat, șopti. Nu e că te simți singură pentru că nu te bate nimeni. Chestia e că nu te ascultă nimeni. Nu le pasă ce gândești, pentru asta nimeni nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se bucura când întîlnea pe cineva în situații dificile, fiindcă savura din ochi complicitatea secretă. Ioanide nu-i dădea nici o importanță, știind ce căuta Hagienuș la Saferian. Cunoștea calvarul casnic al acestui umorist. Fiind văduv, avea nevinovata slăbiciune de a adăposti un soi de guvernantă, prea tânără, pe care însă copiii săi - doi băieți și o fată căsătorită - o dădeau afară îndată ce nu căpătau bani de la el. Acum se întîmplase iar acest accident și Hagienuș se împrumută ca să înduplece pe dușmanii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lună orele de curs și seminar, pentru a câștiga timpul pierdut. Peste vară, ca să concilieze prescripțiile medicale cu programul de lucru, geograful socotea să se instaleze statornic într-o regiune muntoasă din Muntenia, unde avea un teren. Până acum se adăpostise în cort, ducîn-du-se și venind, periodic, cu trenul. Credea că e mult mai nimerit să-și clădească o casă sus, spre a sta acolo cu familia, cu studenții colaboratori, cu bibliotecă și hârtii. El ar fi organizat cercetările, fără să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ambasadelor și legațiilor. - Aidez-moi, mon cher ambassadeur, striga ea, les misérables vont massacrer nos pauvres enfants!1 Era cam paradoxal să se ceară reprezentantului Franței sau al Angliei, state în război cu Germania, să intervină în favoarea unor partizani ai Germaniei, adăpostiți de Legația germană. Totuși, din considerații subtile, aceștia interveniră și în același timp transmiseră pe cale diplomatică mesajele pe care familia Hangerliu și anexele sale le trimiteau rudelor în străinătate. Din motive de politică externă, guvernele respective nu făcură demersuri oficiale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
internă în sanatoriu. De data asta era bolnav de-a binelea de nervi. Îndeosebi în tot timpul procesului fu de o agitație neobișnuită. Se aștepta în tot momentul ca Hangerliu să mărturisească la proces că trimisese pe Gavrilcea să se adăpostească la el. Astfel devenea tăinuitorul unor criminali. G. Călinescu . - Sunt un om mort! țipa Suflețel în vârful patului, resfirîn-du-și părul alb cu degetele. Intru în pușcărie. . - Iti, căuta Aurora să-l calmeze, fii rezonabil, ia dindoctoria asta. Ce vină avem
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hangerliu la Mitropolie, cu care prilej ar fi luat parte fetele de la orfelinat și unitatea militară căreia îi aparținuse prințul, plus numeroasa familie și membrii ambasadelor. Așadar, prințesa se arătă serviabilă și propuse două soluții: una ca Pomponescu să se adăpostească un timp la orfelinat, unde paza la poartă era mare și călcarea pragului de cître turburători, un lucru riscat; a doua, să plece în străinătate pentru câtăva vreme, caz în care prințesa i-ar fi procurat imediat un pașaport. Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]