7,542 matches
-
bun al lui Pârvu Craiovescu. Căsătorit cu Despina Milița, urmașă a dinastiei sârbești Brancovici, fusese mare postelnic din 1501 până în 1509 și mare comis în 1510 și 1511, iar domnia lui a însemnat culmea puterii politice a influentei familii oltene. Adept al dominației autoritare, a avut de înfruntat opoziții interne, pe care le-a lichidat cu fermitate. A știut să întrețină relații bune cu Moldova (din Ștefăniță al Moldovei, viitor soț al Stancăi, fiica sa mai mică, vrând să-și facă
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
cu implicare personală (ca ardelean, ca martor al dramelor provocate de istorie în anii ’40, ca bun cunoscător al culturii maghiare) și, totodată, cu recurs abundent la documente și la alte izvoare istorice. Spirit intransigent, militant decis al cauzei românești, adept al adevărului și al justiției, martor și trăitor al unor evenimente tragice, P. refuză și aici retorica agresivă a șovinismului, manifestându-se cu echilibru ca un susținător al armoniei și colaborării interetnice. SCRIERI: Psalmii neliniștii, Bistrița, 1942; Raoul Șorban, Cluj
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
intitulat Critică mizeriei. Spiritul contestatar se revoltă împotriva a tot ce întruchipau vechile sisteme de valori, proclamând „PERMANENTUL EFORT PENTRU ELIBERAREA EXPRESIEI UMANE SUB TOATE FORMELE EI”, reprezentat de suprarealism. De altfel, sub baghetă lui André Breton, P. și alți adepți români ai curentului vor scrie în 1947 un nou manifest, Le Sable nocturne. Alte două cărți, de astă dată de proza, Leș Esprits animaux (1947) și La Conspiration du silence (1947), venerează cuvântul văzut că o alchimie. Singurul volum publicat
PAUN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288723_a_290052]
-
în viața de zi cu zi a țăranilor. Descendent al nuvelisticii lui Ioan Slavici, autorul alunecă, pe alocuri, într-un didacticism care, deși „acoperit” de un lexic pitoresc, rămâne excesiv. Atunci când încearcă să intre pe terenul teoretizărilor, P. se arată adeptul concepției potrivit căreia estetica este o disciplină filosofică, întemeiată pe principii eclectice. SCRIERI: Nu-i nimic! Novelă de la 1848, Viena, 1881; Direcțiunea nouă poporală în literatura frumoasă românească, Budapesta, 1883; Florică Ceterașul, București, 1916; Florică Ceterașul și alte scrieri, București
PAUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288719_a_290048]
-
de argumentare. Pillat ar fi panteist (ca și Eminescu) în descrierile de peisaj, unde ar arăta o predilecție pentru antropomorfizare. În ciuda acestui fapt, poetul e definit ca „un clasic al specificului românesc”, ceea ce înseamnă pur și simplu că e un adept al clasicismului, prin echilibru, altitudine intelectuală și gustul Antichității, și un poet național prin materialul reprezentat. Într-un articol, Contribuția literară a Olteniei, P. nu exagerează meritele provinciei în această direcție. Al. Macedonski este recunoscut a fi cel mai însemnat
PAUNESCU-ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288730_a_290059]
-
incidental. Aspirația cea mai profundă care îl animă este, în ultimă instanță, sinteza, în sensul unei cuprinderi nu atât documentare, cât esențiale a oricăror probleme literare. Linia o dă ideea priorității perspectivei estetice în orice abordare a unei creații artistice. Adept al criticii autonomiste, el nu desconsideră totuși realitatea incontestabilă a determinismului sociocultural, dar nici nu scoate de aici criterii de evaluare estetică. Rezultat al unei transfigurări radicale, al unei autentice mutații ontologice, opera literară este pentru M. expresia celei mai
MIHAILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288129_a_289458]
-
pe care l-a terminat în 1873. În toamna anului următor se înscrie la Facultatea de Drept din Viena și devine membru, apoi secretar al Societății studenților români România Jună. Citește articolele lui Titu Maiorescu din „Convorbiri literare”, al cărui adept ajunge de îndată, și ia apărarea sistemului ortografiei fonetice. În 1876 pleacă la Berlin, tot ca student în drept, obținând doctoratul în științele juridice în 1879. Întors în țară în anul următor, devine membru al Junimii și unul din cei
MISSIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288185_a_289514]
-
sunt capabile de a confirma sau de a infirma o teorie. În virtutea acestei concepții, s-a arătat un adversar statornic al dogmelor și al motivărilor subiective și a admis legitatea, socotind legile drept concepte universale, valabile pentru toate domeniile existenței. Adept al teoriilor evoluționiste, pe care le-a aplicat în câmpul activității umane, el a fost ostil teoriei fixismului. Din unghiul pozitivismului a privit și cercetarea activității spirituale, considerând că științele oferă, prin observațiile și legile lor, un suport solid în
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
atac de proporții a avut loc în 1867-1868, odată cu apariția articolului Dreptul public al românilor și școala lui Barnuțiu (tipărit separat în 1868 și inclus în volume cu titlul Contra școalei Barnuțiu). Adversar, prin temperament și formație, al oricăror excese, adept al organicismului și al sistemelor filosofice pozitiviste și criticiste, M. a condamnat cu duritate șovinismul și demagogia, pe care le considera responsabile de impasul culturii române, la temelia căreia socotea că s-ar afla așezat „neadevărul”. Rădăcinile acestei situații le
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
e niciodată complezent sau conformist, dar nici malițios fără temei. Parafrazarea simpatetică și revelatoare, recursul la citat, contextualizarea, sugestiile comparatiste sunt utilizate eficient, integrate în discursul critic. Scrisă de un critic, cartea e o istorie estetică, M. fiind, fără îndoială, adeptul unei idei formulate de G. Călinescu: „O istorie literară fără scară de valori este un nonsens”. Scriitorii sunt tratați diferențiat, după importanță și după specific, prin adaptarea metodei și a opticii. Ca structurare și ton, lucrarea amintește, mai ales în
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
de maior”, circulă îndeosebi în zona Jiboului. Tematic, ceea ce deosebește versiunea-colindă de versiunea-baladă este episodul „oii năzdrăvane”, caracteristic numai baladei. Asupra baladei s-au făcut numeroase cercetări, cu metode diferite. Există o interpretare în sens ritualist și mitologic, ai cărei adepți au fost A.I. Odobescu, G. Coșbuc, Th.D. Speranția și H. Sanielevici. Astfel, Coșbuc considera balada ca fiind un bocet solar, ciobanul reprezentând soarele, iar maica bătrână, pământul. H. Sanielevici mergea mai departe, atribuind omorului un caracter ritual, ciobanul fiind jertfit
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
, Cuvântul derivă din modern, prin definiție termen de relație: ceva/cineva este modern în raport cu altceva/altcineva. Declarată încă din Antichitate (Cicero), opoziția între doritorii de schimbare și adepții stărilor existente a înscris, la sfârșitul scolului al XVII-lea, un moment în istoria literaturii franceze prin celebra querelle des anciens et des modernes. În limbajul istorico-literar de azi, m. denumește curente apărute la interferența secolelor al XIX-lea și
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
cele mai multe în toată Europa de Est. În schimb, Silviu Brucan a fost, până la moarte, starul nenumăratelor emisiuni de analiză politică televizată. Vechiul instigator al mâniei proletare găsea totodată spațiu de reflecție și expresie - desigur, civilizată - în revista Dilema. Ion Iliescu face noi adepți prin incriminarea „vânătorii de vrăjitoare”. Sergiu Nicolaescu câștigă mai departe competiții cinematografice. Impenitentul Adrian Păunescu își meșterește nestingherit filozofia ciolanului din postul de șef al Comisiei pentru Cultură a Senatului. La fel, Ioan Biriș, ex-propagandist din Arad, coordonează astăzi doctorate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În sfârșit, calendarul evenimentelor cu rezonanță mondială a ajuns să fie mai important, în secolul XX, decât riturile de trecere ale națiunilor. Viitorul se configurează în coordonatele mondializării conștiinței istorice a întregii umanități. Știm astăzi cu toții ceea ce secole la rând adepții unei ontologii atomiste sau cosmologii mecaniciste au vrut să nege: principiul inseparabilității în experiența holistică a lumii. Fără să ignore riscul pierderii în detaliu, nici amatorii, nici profesioniștii istoriei n-au abandonat ideea unei viziuni panoramice asupra umanității. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
context. Revelația este un act divin modelând subiectivitatea receptivă a martorului, fără de care martorul nu ar putea fi părtaș într-un eveniment liturgic și eclezial, cu extensie universală și amplitudine cosmică (chiar dacă nevăzută). Neutralitatea modernătc "Neutralitatea modernă" În modernitatea timpurie, adepții declarați ai lumen naturale au pus în discuție legitimitatea recursului la revelația lui Dumnezeu în Scripturi. Descartes (Meditationes De Prima Philosophia, 1641) este convins că numai celor credincioși istoria biblică le poate oferi o certitudine cu privire la existența lui Dumnezeu (și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teologică și desfășurarea sa pneumatică în istorie, textul golit de rădăcini poate înșela, sminti și chiar ucide (II Corinteni 3, 6). Nici o interpretare nu trebuie să uite autoritatea (Marcu 1, 22) unică a autorului, exegetului, hermeneutului și învățătorului Scripturii. Așa cum adepții alegoriei vor intui, limitele autorității lui Hristos sunt „limitele” dumnezeirii Sale. Numai Cuvântul poate depăși, în Duhul, litera Scripturii, fără a o contrazice 2. El domnește peste ziua sabatului încă dinaintea instaurării legii. „Hristos nu se opune deloc materialității literei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu un masiv tratat (universalist, nu autohtonist!) de ontologie, Devenirea întru ființă (1981), și contraponderea sa negativă, o serie de diatribe antioccidentale 16. Spre deosebire de majoritatea pontifilor cultului protocronist oficial care tocmai se năștea, Noica nu putea fi ușor descalificat de adepții occidentalizării din România, din cel puțin două motive. În primul rând, Noica era un clasic în viață, victimă a represiunii comuniste, verigă vie între prezent și, pe de o parte, perioada de glorie a anilor interbelici, pe de alta, glorii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
opt. Așa cum formaliștii ruși (Propp, de pildă) fuseseră figurile-cheie ale primului val structuralist, teoreticienii literari (în primul rând Bahtin, intrat în sistemul occidental de referințe la câteva decenii după dispariția sa tragică) și semioticienii (în ascensiune, sub înrâurirea lui Lotman, adeptul unei semiotici cultural-istorice, spre deosebire de Greimas) au inspirat structuralismele mature și târzii, deschizând într-un fel drumul deconstructivismului, postmodernismului în ansamblu. Toate aceste evoluții aveau loc pe fundalul crizei marilor paradigme europene tradiționale - de la metafizică la istorism și marxism -, aflate în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în unele cazuri de fundamentalism 3. Ceea ce a unit toate aceste opțiuni și angajamente până în anii ’60 a fost comuna lor înrădăcinare în înalta cultură și centralitatea educației în viziunile lor sociale, civice și politice. Într-un anume sens, chiar adepții revoluției bolșevice, precum corifeii ei la timpul potrivit, împărtășeau cu preopinenții lor credința în virtutea cardinală a formării, de la paideia la îndoctrinare. Cu toții se bucurau că studenții lor, tabulae rasae al căror vid era înțeles ca infinită șansă de a învăța
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
e ținută întotdeauna cît mai tăioasă, iar cînd e întrebuințată e ascuțită întocmai ca un brici E fixată pe un băț lung de 20-30 de picioare, ce-i servește drept coadă în.a.). Louis Agassiz î1807-1873), geolog și paleontolog elvețian, adept al lui Cuvier. Extrem nordice. Aluzie la o întîmplare petrecută în 1762 în locuința din Cock Lane îLondra) a unui anume Parsons, locuință din care s-au auzit multă vreme niște zgomote stranii atribuite de vecini unei fantome, dar produse
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încărcături în.a.). în limbajul marinăresc, „puii Maicii Carey“ înseamnă pasărea furtunii. Nu te botez în numele Tatălui, ci în numele diavolului îlat.). Numele a trei frați romani, care, sub domnia lui Tullus Hostilus, au luptat pentru Roma, împotriva celor trei Curiați, adepți ai cetății Alba, spre a decide care dintre pomenitele orașe să dețină supremația. Au cîștigat Horații. Oraș din Italia antică, îngropat sub cenușa Vezuviului în anul 79 e.n. Man, om îengl). Regiune în jurul rîului cu același nume din statul Maine
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
proletcultului, N. Ieașko, Într-un articol scris după ce proletcultul fusese lichidat, Încearcă să pună În locul conștiinței politice a omului nou, o nouă conștiință, aceea a muncii abstracte, a muncii „În sine”. (Ă). În sfârșit, o altă deviere importantă pe care adepții proletcultului au Încercat să o strecoare drept caracteristică a „literaturii proletare” era afirmația după care condiția de bază a valorii și valabilității, a trăiniciei unei opere literare este sinceritatea. (Ă). Nu e deloc greu de descoperit că și aici rădăcina
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
literare; - preeminența criteriului ideologic În locul celui estetic În creație, În judecata de valoare și În ierarhizarea axiologică; consecințe: absolutizarea partinității În creație și a funcției pragmatice a operei care devine o „instituție” cu scopuri precise, de a forma comportamente și adepți; - transferarea luptei de clasă În perimetrul inspirației literare și a creației propriu-zise; consecințe: creșterea combativității ideologice a operei, transformarea acesteia În armă de luptă, cu accentuat potențial ofensiv, instigator, indiferent de temă. Instituirea binomului apologie-defăimare În toate structurile discursului: temă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
iar după absolvire, fire nepractică, a avut îndeletniciri modeste - secretar de avocat, redactor la „Enciclopedia română”, referent la Oficiul de Studii al Ministerului de Finanțe. Luat de val, privește cu simpatie mișcarea legionară, fără să se implice, el fiind un adept al lui Gandhi. Vor veni, odată cu războiul, ani grei pentru A.: dispariția pe front a lui Haig, mai târziu maladia și sfârșitul surorii lor, Jeni (căreia A. avea să-i publice, în 1991, Jurnalul unei ființe greu de mulțumit). Între
ACTERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
mai însemnată dintre scrierile sale!) Pe scurt, Kant a scris repede concentrându-se exclusiv asupra argumentării și sistematizării ideilor. Dincolo de un număr restrâns de învățați, el nu s-a gândit la ceilalți cititori. Pe aceștia i-a lăsat pe seama acelor adepți ai filosofiei critice care își vor asuma misiunea „popularizării” ideilor sale. Crezând că „popularizarea” pot s-o facă și alții, Kant a fost preocupat exclusiv de fixarea articulațiilor sistemului său în limbajul relativ scolastic consacrat de școala lui Wolff, un
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]