5,887 matches
-
sunt întotdeauna identice sau măcar complementare. Lămurirea sensului psihologic și etimologic al acestei noțiuni se impune, ca o necesitate, mai ales dacă luăm în considerație ancorarea lor într-un sistem de interdisciplinaritate. Astfel, în limba latină, verbul „comunico-are" provine din adjectivul „munis-e" a cărui semnificație era „care își face datoria, îndatoritor, serviabil". Cuvântul a dat naștere, prin derivare, unei familii lexicale bogate din care menționăm pe „immunis-e" = scutit de sarcini, exceptat de la o îndatorire (de ex. : „imun" înseamnă exceptat de la contactarea
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
traducere:Tu ești Stăpânul Vieții și al Morții (Creatorul, Dumnezeul) -Ler, Doamne, Ler=Sfinte, Doamne, Sfinte (Ler este cel sfânt, Regele Lumii, căruia îi cântă imnuri sfinte lerunii) -Io=ionus-junus-junu (tânăr) -Leroi=Ler+oi (i - este)=Sfânt este, -Valerunda=preamărit (adjectiv protolatin (pelasg); exista și verbul valerandur - a binecuvânta; pentru că și adjectivul și verbul având rădăcină comună, în care remarcăm lexemul ler, s-a ajuns la tangențe semantice). Acum putem traduce mai puțin misteriosul refren străvechi: Iahoi! Ler-Doamne, Ler, Io, - Leroi-Valerunda
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
Doamne, Ler=Sfinte, Doamne, Sfinte (Ler este cel sfânt, Regele Lumii, căruia îi cântă imnuri sfinte lerunii) -Io=ionus-junus-junu (tânăr) -Leroi=Ler+oi (i - este)=Sfânt este, -Valerunda=preamărit (adjectiv protolatin (pelasg); exista și verbul valerandur - a binecuvânta; pentru că și adjectivul și verbul având rădăcină comună, în care remarcăm lexemul ler, s-a ajuns la tangențe semantice). Acum putem traduce mai puțin misteriosul refren străvechi: Iahoi! Ler-Doamne, Ler, Io, - Leroi-Valerunda: Tu ești Dumnezeul ! Sfinte- Doamne, Sfinte, (și) noi tinerii (călugări) - Ție
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
exprimare concisă, dar afectiv-subiectivă, pentru că aici accentul cade pe cuvântul cheie, aceasta consumând cea mai mare energie emitentă, pentru că importantă aici e sublinierea noțiunii de jale, care este întărită de superlativul absolut exprimat printr-un mijloc expresiv, și anume prin adjectivul’’ atâta’’. Dacă s-ar fi spus după legea standard: ’’era foarte multă jale’, comunicarea ar fi fost și mai lungă, dar și mult mai rece. Remarcăm în același text ca trăsătură generală ce se păstrează și azi în vorbirea populară
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
semnalăm faptul că eliminara vocalei inițiale a, (a)colea, impune accentuarea lui a final, dar elimină și prima silabă, cuvântul devenind evident mai scurt ca durată de emisie sonoră. Ne mai oprim la și la formele populare, ale pronumelor sau adjectivelor demonstrative ca în sintagma văile ăste (pentru astea - acestea, ca forme lungi populare sau literare astea - acestea). Discuția asupra formei ăste privește faptul că sunetul s impune folosirea vocalei ă, în virtutea alăturării sunetelor care au punctual de articulare cel mai
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
prin transformarea omului În „marfă”). Ideile situaționiste urmăreau „liberalizarea condițiilor istorice pentru o reapropriere a realului” În toate domeniile, În special În ceea ce privește reprezentările artistice (Debrod, 2000). Sub termenul generic de underground (care apare În același timp ca substantiv și ca adjectiv, Începând cu 1966) se regrupează numeroase grupări experimentale semiclandestine. Acestea vor Încerca să integreze toate formele de expresie (cinema, presă, video), independent de curentele dominante și la marginea circuitelor obișnuite de distribuție comercială. Dacă benzile desenate, de exemplu, au reușit
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
strădui, pentru Început, „să stăm la pândă”, Învățând să ne identificăm propriile judecăți de valoare atunci când credem că nu facem altceva decât să descriem (trebuie să ne ferim de frazele „esențialiste”, În care verbul „a fi” este urmat de un adjectiv, de genul: „Copiii americani sunt răsfățați, prost-crescuți”, sau de frazele negative care sugerează o lipsă). Trebuie apoi să Înțelegem sistemul de comunicare al celuilalt, găsind, pentru un element care poate părea „bizar” la Început, o interpretare a cărei valabilitate să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la teocrație. Din fericire, realitatea este mai puțin maniheistă. ν Pe lângă laicismul combatant și integrismul multiform, putem să ne imaginăm un ideal laic ca instrument de pace socială, Într-un univers politic multiconfesional. Care sunt originea și semnificația inițială ale adjectivului pornind de la care secolul al XIX-lea a inventat substantivul laicitate? Cuvintele Adjectivul laic este dubletul lui lai sau laid. Astfel, În mănăstirile din Evul Mediu, cei sau cele care trăiau Într-o comunitate monastică fără să fi depus voturile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și integrismul multiform, putem să ne imaginăm un ideal laic ca instrument de pace socială, Într-un univers politic multiconfesional. Care sunt originea și semnificația inițială ale adjectivului pornind de la care secolul al XIX-lea a inventat substantivul laicitate? Cuvintele Adjectivul laic este dubletul lui lai sau laid. Astfel, În mănăstirile din Evul Mediu, cei sau cele care trăiau Într-o comunitate monastică fără să fi depus voturile monahale era numiți frați lais sau surori laies. În general, aceștia Îndeplineau funcții
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la persoanele, de pildă, născute surde sau la comunitățile homosexuale. Excluderea menționată aici Îi privește inclusiv pe membrii unor comunități perfect vizibile, cum sunt persoanele cu handicap. Tot aici se conturează și problema, niciodată complet rezolvată, a Întinderii semantice a adjectivelor „etnic” sau „cultural” („religios” și „lingvistic” fiind de obicei ă deși nu chiar Întotdeauna ă mai ușor de circumscris). În al doilea rând, referința la cetățenie (sau la „naționalitatea” unui stat, În definiția originală a lui Capotorti) Înseamnă excluderea de la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
astfel „privatizată”, nu mai este necesară nici o dispoziție, În afara unor drepturi negative, ca nediscriminarea, care să ia În calcul diversitatea corpului social (Koubi, coordonator, 1992). Diversitatea „rasială” ă dacă acceptăm, În lipsa unui termen mai adecvat, să ne servim de acest adjectiv pentru a desemna aspectul fizic ă nici nu ar necesita mai mult: sigur, punerea În aplicare a unei politici eficiente de nediscriminare nu este ușoară și poate cere anumite forme de acțiune afirmativă pentru a garanta egalitatea Între cetățeni, dar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la definiția dată de F. de Saussure semnului lingvistic (legătura dintre un concept și o imagine acustică), dar determinantul această face legătura dintre conceptul "casă" și realitatea materială avută în vedere (casa despre care se discută, referința). În mod similar, adjectivul pronominal mea sau articolul hotărît -a realizează același tip de precizare și sînt, prin urmare, actualizatori (determinanți) de aceeași specie (casa; casa mea). Morfemele de plural, desinențele, pot fi la rîndul lor actualizatori, dacă sînt privite ca adaptări ale formelor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
substantivele cu sufixul -itate sau -ătate, de exemplu, sînt pentru stare (bunătate, modernitate), în vreme ce substantivele în -re și multe dintre cele în -ție sînt de acțiune sau acționale (masticație, modernizare). Pe de altă parte, substantivele în -tor și multe dintre adjectivele cu acest sufix se referă la principiul activ, încît se poate afirma că există categorii de cuvinte de diferite tipuri de nume, formale și semantice, cu mărci distincte, care se pot raporta la acțiune. Verbe precum a construi și a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbă la alta; de exemplu, franceza dispune de două forme, marcînd opoziția tu - vous, engleza - de o formă: you etc.); 2) ,,numele de adresare", încadrate într-un sistem nominal de adresare, cuprinzînd substantive proprii și comune, propriu-zise sau provenite din adjective (prin conversiune), numerale cu valoare substantivală etc., caracterizate prin anumite valențe semantice, relaționale, morfo-sintactice (vocative care trimit către anumite ,,roluri" identificabile/reperabile într-o situație de comunicare dată sau creată): a) antroponime - nume, prenume, supranume/porecle: Popescu(le), Ștefan(e
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
uman] - pui, măgar, floricică; nume mitologice sau religioase: zeiță, înger(aș); nume cu nuanțe calificative sau evaluative: hoț, crai; în funcție de context, acestea reflectă o atitudine favorabilă sau nefavorabilă, peiorativă, ironică a locutorului față de interlocutor (puiule, hoțule); 7) substantive provenite din adjective, prin conversiune - trimițînd către anumite elemente percepute subiectiv de către locutor: relații între interlocutori - drag, scump, iubit, stimat; anumite trăsături (fizice, morale etc.) ale interlocutorului: frumos, chior, deștept, prost; în funcție de intenția comunicativă a locutorului, acestea pot căpăta valențe opuse celor curente
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
etc., ultimele trei asociate categoriei femininului, cu specificarea că interjecțiile bă și fă sînt nerecomandate (ca expresii ,,antionorifice") în uz. Se remarcă, pentru sistemul termenilor de adresare din limba română, tendința de asociere a acestora în sintagme adresative de tipul: adjectiv + substantiv în vocativ (dragă tată, stimată doamnă, dragă Alexandre); substantiv în vocativ + adjectiv pronominal posesiv (domnul meu); substantiv în vocativ + substantiv în genitiv (fata mamei, dragul tatei); interjecție + substantiv (măi Ioane) etc. Termenii de adresare îndeplinesc, în derularea actului comunicativ
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sînt nerecomandate (ca expresii ,,antionorifice") în uz. Se remarcă, pentru sistemul termenilor de adresare din limba română, tendința de asociere a acestora în sintagme adresative de tipul: adjectiv + substantiv în vocativ (dragă tată, stimată doamnă, dragă Alexandre); substantiv în vocativ + adjectiv pronominal posesiv (domnul meu); substantiv în vocativ + substantiv în genitiv (fata mamei, dragul tatei); interjecție + substantiv (măi Ioane) etc. Termenii de adresare îndeplinesc, în derularea actului comunicativ, funcții specifice. Din perspectiva nivelului pragmatic al comunicării, termenii de adresare au, în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un pronume semiindependent: Ana1 și-a cumpărat o casă. Ea1 e mulțumită, dar soțul său1 se gîndește la ratele 2 pe care2 le vor plăti.), anaforă nominală (expresia anaforică este formată din substantiv și articol hotărît, sau articol genitival sau adjectiv posesiv, demonstrativ sau nehotărît: Ana și-a cumpărat o casă1. Casa/ Clădirea 1 e cam dărăpănată.), anaforă adverbială (anaforicul este un adverb de loc, de timp de mod sau un adverb relativ: [Ana și-a cumpărat o casă1 ieri2]3
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
există practic o expresie anaforică, ci un loc gol într-un lanț referențial, care trebuie completat grație informațiilor furnizate de cotext: [Ana și-a cumpărat o casă2]1. Știai [Ø]1?[Ø]2 E frumoasă și bine întreținută.) Și anumite adjective pot conferi valoare anaforică unor expresii nominale, chiar atunci cînd substantivul e nearticulat sau articulat cu articol nehotărît (Ana a cumpărat [o casă veche de două sute de ani]1. [O atare/asemenea casă]1/[Respectiva casă]1 are nevoie de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la nivel discursiv, ce favorizează, menține și sporește contactul între locutor și interlocutor, vizînd obținerea unor comportamente din partea receptorului (de exemplu, o atenție sporită). Din punct de vedere semantic, termenii antrenați în realizarea antitezei sînt abstracți (substantive: lumină/întuneric sau adjective/adverbe: frumos/urît), deoarece termenii concreți nu cunosc un "opus" lexical. Pe lîngă semele contrare prin care se obține negația lexicală, reprezentate la nivel lexical de antonime, care sînt apropiate, antiteza presupune și existența unui element semantic comun; lipsa acestuia
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
CATEGORIZARE. Prima formă a categorizării, ce a fost remarcată încă din Antichitate, este repartizarea cuvintelor în clase gramaticale sau părți de vorbire, pornind de la trăsăturile lor comune: 1) aceleași vecinătăți sintactice, permițînd substituția, 2) aceeași distribuție logică (substantivul denumește realități, adjectivul, ceea ce se spune despre realități etc.), 3) același tip de flexiune (genul și numărul pentru substantiv, timpul și persoana pentru verb). Elementele lexicului au fost astfel clasificate în șapte categorii după trăsăturile lor comune (nume, verb, pronume determinant, adverb, prepoziție
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și numărul pentru substantiv, timpul și persoana pentru verb). Elementele lexicului au fost astfel clasificate în șapte categorii după trăsăturile lor comune (nume, verb, pronume determinant, adverb, prepoziție, conjuncție), cărora li s-au adăugat, potrivit diferitelor interpretări și altele (participiu, adjectiv, interjecție). O altă accepțiune a categorizării este delimitarea conceptuală a noțiunilor, delimitarea realităților pornind de la trăsăturile lor comune, în clase de obiecte cu aceeași denumire, delimitare care variază după limbi și după culturi. Această categorizare urmează o ierarhie reflectată prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se realizează după o tehnică liberă, fiind subordonată numai exigențelor de coerență a conținutului. V. coerență, plan. DUBOIS 1973; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN COMUNICARE. În limba latină, verbul communicare "a fi în relație cu..." este un derivat al adjectivului communis "care aparține la mai mulți; comun", ceea ce sugerează că acest verb cuprinde în rădăcina lui ideea de a face să fie comun ceva, de a participa împreună la ceva. De aceea, abstractul verbal latinesc communicatio și corespondentele lui din
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
iar alta vizînd domeniul lexical, și, prin extindere, analiza discursului. Orice ajustare a morfemelor specifice categoriilor gramaticale ale unui cuvînt în raport cu morfemele altui cuvînt, cu care intră într-o anume relație sintactică, constituie o concordanță (în gen și număr la adjectivul atribut față de substantivul regent, în număr și persoană la verbul predicat în raport cu subiectul său). Gramaticile românești au consacrat pentru a reda acest concept termenul acord, cu precizarea că fenomenul pe care-l vizează se constituie în principiu de organizare sintactică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
u r s u l u i. Deoarece este identificabilă la nivelul enunțurilor minime, descrierea este inerentă vorbirii și, de aceea, John Searle a localizat partea descriptivă a enunțurilor în conținutul propozițional pe care se aplică marca forței ilocuționare. Astfel, adjectivul bun, de exemplu, pentru a califica un restaurant este, în mod inseparabil, o afirmație descriptivă a unui lucru dintre obiectele lumii și un act ilocuționar de recomandare. Din caracterul indisociabil al unui conținut descriptiv și al unei propoziții enunțiative ce
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]