3,667 matches
-
la bordul lui Nostromo, nava aceea care nu mai era, cu misiunea de a efectua un transport banal. Ripley aceasta care o privea pe meditehniciană din acest pat de spital era o altă persoană. ― Doar foarte rău? (Meditehniciana asta e admirabilă, se gândi. Nu se dă bătută cu una, cu două.) Oricum, e mai bine ca ieri. Îmi place că mi-ai spus: "Foarte rău" și nu "Pe moarte." Ripley închise pleoapele, le deschise brusc. Pământul era tot acolo. Timpul, căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
a fi "virtutea civilă a celor vechi", adică "patriotismul de a iubi pe concetățenii săi și de a le face tot binele" (p. 39). Pe de o parte, acest devotament pentru patrie și binele public prin sacrificarea binelui individual, este admirabil; pe de altă parte, însă, Aaron dezavuează deficitul de moralitate creștină al patriotismului de acest tip. În schimb, nici "virtutea omenească" a creștinismului, care dictează imperativul moral de a-i iubi pe toți oamenii, indiferent de apartenența națională, ca pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mai profund dispreț. — Ce să vă scriu? întrebă prințul. — Imediat vă dictez, spuse Aglaia, răsucindu-se spre el. Sunteți gata? Scrieți: „Nu mă pretez la tocmeli“. Acum notați ziua și luna. Arătați-mi. Prințul îi întinse albumul. — Excelent! Ați scris admirabil; sunteți un caligraf nemaipomenit! Vă mulțumesc. La revedere, prințe... Stați puțin, adăugă ea, parcă amintindu-și ceva. Veniți cu mine, vreau să vă fac un cadou ca amintire. Prințul o urmă; însă, intrând în sufragerie, Aglaia se opri. — Citiți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe când la el în cauză e maică-sa, așa că tot e o diferență, pentru că bărbații nu ies dezonorați din asemenea tărășenii. Dar poate că e o prejudecată să cred că un sex îl domină pe celălalt. Ippolit e un băiat admirabil, dar e și el sclavul anumitor prejudecăți. Spui că are ftizie? — Așa mi se pare și poate c-ar fi mai bine să moară. În locul lui, negreșit mi-aș dori moartea. Îi e milă de cei mici, de frățiorii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ce-l privește pe Evgheni Pavlovici trebuie să fiu cu ochii în patru încă, să-mi dau seama în ce ape se scaldă și parcă nici Aglaia nu-l agreează mai mult decât pe alții!“) Totuși, devenise subit o fată admirabilă - și ce frumoasă e, Doamne, ce frumoasă e, din zi în zi tot mai frumoasă! Și uite... Și uite că, de îndată ce și-a făcut apariția acest ticălos de prințișor, acest idiot de tot nimicul, s-au tulburat iarăși apele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
încât nici somn nu-mi e. În sfârșit, deși e jenant și incorect să te ții atât de fățiș de capul unui om, vă spun de-a dreptul: am venit ca să vă caut prietenia, dragul meu prinț; sunteți un om admirabil, adică unul care nu minte la fiecare pas, care, poate, nu minte deloc și eu, într-o problemă, am nevoie de un prieten și de un sfătuitor, pentru că, hotărât lucru, acum fac parte din categoria oamenilor nefericiți... Râse din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Alexandra Ivanovna?“. Atitudinea ei îl impresionă plăcut pe prinț. Dându-i explicații Lizavetei Prokofievna, el vorbi „excelent“, cum se exprimau apoi surorile Aglaiei: „modest, încet, fără cuvinte de prisos, fără gesticulație, cu demnitate; și-a făcut excelent intrarea; era îmbrăcat admirabil“ și nu numai că „nu căzuse pe parchetul lustruit“, cum se temuse în ajun, dar, după toate aparențele, chiar le făcuse tuturor o impresie plăcută. În ce-l privește, așezându-se și privind bine împrejur, remarcă îndată că persoanele adunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cele din urmă, moșul începu să râdă de elanul veninos al interlocutorului. Acesta vorbea lent, lungind cuvintele într-un fel cumva morocănos, cu accente gingașe pe vocale, relatând motivele care, tocmai din pricina rânduielilor actuale, îl siliseră să vândă o moșie admirabilă din gubernia X.; chiar, neavând prea mare nevoie de bani, fusese nevoit s-o vândă la jumătate din preț și să păstreze în același timp o moșie părăginită, nerentabilă, încurcată într-un proces, trebuind să mai plătească și bani pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spus-o pentru că m-aș... îndoi... și la urma urmei, s-ar putea îndoi cineva de asta (he-he!)... câtuși de puțin?... Adică măcar cât de puțin?! (He-he!) Am vrut să spun că răposatul Nikolai Andreici Pavlișcev a fost un om admirabil! A fost omul cel mai mărinimos din lume, vă asigur! Prințul nu doar se sufoca, ci, ca să zicem așa, „se îneca în efuziunile inimii lui minunate“, cum avea să se exprime Adelaida în dimineața zilei următoare, într-o discuție cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ciudată... cu abatele... cu abatele... am uitat cu care abate, dar toată lumea povestea ceva pe atunci, rosti „demnitarul“, parcă aducându-și aminte de ceva. — Cu abatele Gouraud, iezuitul, preciză Ivan Petrovici. Da, rogu-vă, așa-s oamenii noștri cei mai admirabili și mai demni! Căci era totuși om de viță veche, cu avere, șambelan și dacă ar... fi rămas în serviciu... Și uite că renunță subit la slujbă și gata, ca să treacă la catolicism și să devină iezuit, ba încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneavoastră, atunci, desigur, vă veți potoli însuflețirea și veți vedea că totul e mult mai simplu... și, pe deasupra, asemenea cazuri, rare... provin, în opinia mea, parțial din saturația noastră, parțial din... plictis. — Chiar așa, chiar așa! strigă prințul. Ideea e admirabilă! Tocmai „din plictis, din plictisul nostru“, nu din saturație, ci, dimpotrivă, din sete... nu din saturație, aici ați greșit! Nu numai din sete, ci chiar dintr-un fel de ardere, dintr-o sete arzătoare!... Și... să nu credeți că motivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bine să stau jos și să tac. Când mă îndârjesc și tac, par chiar foarte rezonabil, mai ales că chibzuiesc. Dar acum e mai bine să vorbesc. Am deschis discuția tocmai pentru că mă priviți atât de frumos; aveți un chip admirabil! Ieri i-am dat cuvântul meu Aglaiei Ivanovna că voi tăcea toată seara. — Vraiment? * făcu bătrânelul zâmbind. — Dar uneori cred că nu am dreptate să cred așa: sinceritatea e mai importantă decât gesticulația, nu-i așa? Nu-i așa? — Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
slăbiciunii de inimă sau de simțuri - a îndeplinit minuni. Însa această femeie era dotată cu o politică de prima ordine; ea a avut favoriți, n-a avut niciodată un stăpân și, rațiunea de stat impunîndu-i obligațiunea de văduvie, a servit admirabil capriciele sale femenine și datoriele politice. Urcîndu-se pe tron, după cum am narat, la 9 iulie 1762, ea a murit în modul următor, la 6 noiembre 1796. Istoria morții sale, zice "Figaro ", o împrumutăm din memoriele secrete asupra Rusiei scrise de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sute de ani n-a avut nevoie de drept scris, deși au avut epoce de bogăție și de glorie, au fost un popor tânăr, sănătos, bine întemeiat. Etnograful Hoffman scrie în secolul trecut că dezvoltarea craniului la rasa română e admirabilă, că sunt cranii cari merită a fi în fruntea civilizației. Desigur că Hoffman n-a avut nefericirea de-a vedea căpățînele de mac de pe umerii d-nilor C. A. Rosetti și Giani sau buturuga bulgărească de pe umerii cuviosului Simion. În sfârșit
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
se distingea prin împrejurarea că se 'nchidea în cabinet ore întregi. Când pleca acasă, oamenii ce veneau să vază ce făcuse ilustrul om de stat în dulcea sa singurătate găseau risipiți pe biurou și pe covoare mulți cocoși de hârtie, admirabil lucrați și cadavre numeroase... de muști. Garantăm autenticitatea acestor fapte mari din trecutul d-lui Dimitrie Brătianu. Prin urmare nu mai poate fi îndoială că secundogenitul e un mare om de stat și (în predmetul cocoșilor ) o inteligență abilă. E
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
oameni cinstiți în țara aceasta" și era vorba de a-i deprinde, prin Academia de la Văcărești, la apucături mai onorabile decum au. Aceste lucruri, spuse c-o uimitoare francheță de pe tribuna Parlamentului și în auzul lumii, au făcut un efect admirabil atât asupra țării cât și asupra străinătății și desigur unul foarte înveselitor tocmai asupra categoriei de patrioți a căror activitate lucrativă ar avea nevoie de răcoritoarele influențe ale zidurilor Academiei mai sus amintite. Față cu marile probleme ale vieții publice
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
făcând decât opoziție aparentă actelor și promisiunilor cabinetului demisionat, am putea spera că nu prea târziu s-a făcut lumină, că guvernele regelui vor putea încă reveni cu succes asupra celor compromise de guvernul principelui. Discursul călduros și de o admirabilă claritate a d-lui Alexandru Lahovari a demonstrat din nou că ministeriul Brătianu boerescu alunecase pe clina unor propuneri și concesiuni verbale și în scris cari sunt cu totul în afară de libertatea absolută de navigațiune a Dunării stipulată prin Tractatul de la
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
germani în România cată să se înmulțească în mod considerabil. În sfârșit revenim asupra celor zise, că interesul național s-ar garanta mai mult realizîndu-se ideea de mai sus, decât sub oricari altă formă de emigrațiune. Nimic nu e mai admirabil decât naiva imperturbare a foii de bursă de a pretinde ca muncitorul cel trândav român să plătească până și cheltuielele de transport a acelor nemți cari n-au cu ce trăi în țara lor, și cari să vie să-l
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Cine-a sărăcit dintre roșii, afară de bieții Golești cari au luat-o la serios? Dar Goleștii erau boieri de neam și autohtoni, deci, ca atari, nu s-au uitat la folosul practic, lăsând în seama d-lui C. A. Rosetti admirabila calitate de-a concilia interesele sale private cu rolul de martir, de exilat, de prigonit, pe care l-a știut juca în perfecțiune. Martiriu și patriotism ce se traduce în practică în pensii reversibile, în lefuri exorbitante create ad-hoc, în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nu vom fi niciodată în situația de-a avea de regulat singuri cestiunile dintre noi, deși chiar în cazul acesta nu prea suntem în stare a suscepe teamă de vitejia maghiară. Vitejia la... distanța cuvenită e un lucru comod și admirabil. De aproape nu prea e de seamă. Cânele care latră mult nu mușcă, zice un proverb, și prea fac gură foile ungurești pentru ca dinții să nu le fie parte scoși demult, parte știrbi. [13 decembrie 1881] ["CONTELE HOYOS SOSIND LA
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Daca guvernul a fost atât de ușor în cestiuni de formă, care trebuie să-i fie ușurința în cestiunile de fond? Oare ziarele austriace nu vor fi având cumva dreptate când susțin că umilirea d-lui Stătescu este un prognostic admirabil pentru flexibilitatea probabilă a guvernului în chiar fondul cestiunii? Cât despre țară, ea, pierzând orice credință în oamenii politici cari o conduc și demult deziluzionată, își închipuie că rezistența aceasta, ca și cea în cestiunea Basarabiei, nu e decât o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vie, comedie în 3 acte, traducție; Scânteia și Puiculița, comedii în câte un act. Abstracție făcând de oarecari mici stângăcii, piesele au fost bine interpretate. În prima piesă d. Iulian și d-na Romanescu au avut câteva momente de naturaleță admirabile. Traducția acestei piese ar fi putut fi mai bine îngrijită. Sfârșitul ei nu prea e natural; ni se pare că în franțuzește mai e și actul al patrulea. Public a fost nici mult, nici puțin. Observam numai onor[atei] direcțiuni
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ceea ce marele nostru chirurg și om de știință Victor Gomoiu, președintele Societății Internaționale de Istoria Medicinii, spunea În Universul din 17 iulie 1938 la a șaptea comemorare a trecerii sale În lumea de dincolo; „A lăsat În urma sa o școală admirabilă și o operă formidabilă pentru care se cere să nu-l uităm, dacă nu din respect, cel puțin din mândrie, pentru că opera este a lui, iar el este al nostru” În același sens am spicui câteva aprecieri aparținând dr. Julien
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
chiar o semnificație morală „un om arată a om pentru că În primul rând seamănă cu congenerii lui din punct de vedere biologic, dar În al doilea rând, sau Într-un sens mai Înalt, pentru că arată ca și cum și-ar putea Îndeplini admirabil datoriile sale caracteristic umane; devotamentul față de umanitate, menținerea bunei credințe și sporirea cantității de bine În lume” Astfel frumosul ajunge să fie simbolul binelui moral pe care Kant Îl ridică la rangul de sublim, pentru că Însăși sfera morală aparține sferei
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Armonie a ideilor În cazul adevărului, armonie a faptelor În cazul binelui și armonia trăsăturilor exterioare (accesibile simțurilor) și interioare (accesibile rațiunii) În cazul frumosului. Or această armonie există În natură de o manieră perfectă pe care Paulescu o considera admirabilă prin finalitatea ei. Nu ne rămâne decât să o conștientizăm și să o adaptăm cu bună credință nevoilor și trăirilor noastre. Ori singura modalitate de conștientizare și perpetuare a valorilor umane fundamentale, printre care frumosul face notă distinctă prin conotația
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]