11,001 matches
-
hotărăște că tocmai această schematizare, ajunsă la apogeu, trebuie supusă ridiculizării. Encolpius și Giton se despart, apoi se regăsesc pentru a se transforma în acuzați. Într-o parodie de proces care li se intentează pe mare, în timpul unei călătorii. Acuzațiile aduse sunt, cum am mai amintit, întemeiate; în schimb, deznodământul procesului surprinde. Din acuzați, cei doi se transformă în acuzatori, iar victimele, Tryphaena și Lichas, soții înșelați, se obligă în scris să nu-i mai deranjeze. Ținând seama de începutul fragmentului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
similare. Stamate "evadează", face un salt în și prin fantastic către o existență livrească. Își părăsește, și la propriu, și la figurat, liniștea căminului pentru a începe o aventură amoroasă cu o "inocentă și decentă pâlnie", dar una șlefuită și adusă "pe o superbă cochilie de sidef" de o "duzină de Driade, Nereide și Tritoni". În acest punct, narațiunea capătă un caracter dialogic: Pâlnia și Stamate parodiază celebrele intervenții ale zeilor din majoritatea epopeilor și, ulterior, din poemele eroic-comice. Aventura existențială
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a se citi, printre rânduri, imaginea cuptoarelor naziste). De altfel, îngrijitorul (care nu putea fi decât o persoană de culoare, pentru a accentua simbolistica "neguroasă" a episodului) centralei termice este cel dintâi care-i anunță pe copiii Isaacson de acuzațiile aduse părinților lor. Revenind la procedeele parodice amintite mai sus, o importanță deosebită o au, credem noi, dublarea și/ sau multiplicarea începuturilor, finalurilor sau a acțiunilor narate. Dubla codificare din domeniul arhitectural se transferă, în zona literarului, în termenii narațiunii dialogice
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lui Dante. În roman, informațiile despre șarașka sunt introduse mai întâi din perspectiva unor deținuți transferați din lagăre. Se petrece astfel intersectarea celor două lumi, cu reacții de ambele părți (cei privilegiați de regimul blând al închisorii și cei proaspăt aduși aici). Faptul "banal" că zekii poartă numere cusute pe haine îl indignează pe tânărul (și încă naivul) deținut al închisorii Valentin Priantcikov. La rândul lor, deținuții aduși din lagăr au revelația unei lumi superioare: Unde am nimerit? Mâine nu o să
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
o face obiectiv, ci comentează ironic. În felul acesta, el discreditează percepția plină de încredere a lui Zotov: Vasia Zotov socotea că săvârșește o crimă numai gândindu-se la în treacăt la toate astea. Era o hulire, era o ofensă adusă atotputernicului și atoateștiutorului Părinte și Învățător, care e întotdeauna la postul său, care prevede totul, care va lua toate măsurile și nu va îngădui nimic 277. În afară de naratorii discutați anterior, în proza lui Soljenițîn apar și alte tipuri de narator
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
jertfe unui idol al goților. Fiind vorba despre faptul că Iakonov s-a pus în slujba regimului stalinist, prezența bisericii în roman ar putea fi înțeleasă ca o sugestie în acest sens; Iakonov nu a urmat acest îndemn, iar jertfa adusă "idolului" comunist este propria conștiință. 384 А. Солженицын, В круге первом, том 1, ed. cit., c. 172-173. 385 Ibidem, том 2, c. 91-92. 386 Ibidem, том 1, c. 306. 387 Idem, Arhipelagul GULAG, vol. I, ed. cit., p. 122. 388
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
precum Iulian, religia creștină perfectă și simplă. Dacă în scrierile polemiștilor anticreștini acuzația de superstiție era un loc comun, termenul este aplicat acum intervențiilor religioase ale lui Iulian, în timp ce religia creștină este evaluată pozitiv, așa cum rezultă din critica imediat următoare adusă episcopilor, care ruinau legăturile poștale ale imperiului prin continua lor călătorie, pentru a putea participa la sinoade. Mențiunea termenului absolut nu intenționează precizarea vreunei exclusivități, în înțelesul sensului, și nici al unui creștinism văzut ca religie absolută, fiind supus unor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
exceptează cazul lui Eunapius (347-414), care, în Viețile sofiștilor, exprimase o critică agresivă împotriva lui Constantin, a fiilor săi și a monahismului creștin. Baza aserțiunilor sale a rămas orizontul și terminologia religiozității trădate, plecând de la acuzația de superstiție până la critica adusă intransigenței crescânde a Bisericii postconstantiniene; critica adusă creștinismului nu este străină procedurilor pedagogiei antice păgâne. Acești istoriografi nu reușesc să pătrundă felul de a înțelege al creștinismului, întemeiat pe o teologie și o morală evanghelică străină concepțiilor religiilor antice; se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Viețile sofiștilor, exprimase o critică agresivă împotriva lui Constantin, a fiilor săi și a monahismului creștin. Baza aserțiunilor sale a rămas orizontul și terminologia religiozității trădate, plecând de la acuzația de superstiție până la critica adusă intransigenței crescânde a Bisericii postconstantiniene; critica adusă creștinismului nu este străină procedurilor pedagogiei antice păgâne. Acești istoriografi nu reușesc să pătrundă felul de a înțelege al creștinismului, întemeiat pe o teologie și o morală evanghelică străină concepțiilor religiilor antice; se asistă la o anumită tendință de asimilare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu se creează un asemenea conflict, creștinii sunt gata să colaboreze pentru binele statului, după cum ne mărturisește Origene: Creștinii fac mai mult bine patriei decât restul umanității, prin educarea cetățenilor, prin învățarea evlaviei față de Dumnezeu..., respingând astfel acuzația de izolare adusă creștinilor. Creștinii nu fugeau de responsabilitățile civile și nici de funcțiile publice din dezinteres față de res publica, fiind implicați în buna desfășurare a rolului lor social. Pentru Origene, înstrăinarea creștinilor față de Imperiu consta în detașarea de activitățile strict pământești, din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Fapt pentru care, soldatul lui Dumnezeu nu este abandonat în primejdie și nici nu piere pentru totdeauna, odată cu moartea. De aceea, e clar că, creștinul, poate să apară ca un nefericit, însă nu poate fi așa. Contestând acuzația de infanticid adusă creștinilor și de nutrire divină cu Trupul și Sângele lui Cristos (cinările thiestice), susținea interdicția evanghelică de a ucide pentru creștini. În acest text, unde este prezentă și referința la brutalitatea spectacolelor cu gladiatorii, se poate constata legătura dintre abținerea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Tertulian a fost aceea de a nu ști să aștepte lenta maturizare a conștiințelor creștinilor epocii și lumii sale, chiar dacă așteptarea unui sfârșit, cronologic considerată iminentă, ar fi putut să justifice oarecum nerăbdarea autorului din «De corona». Împotriva acuzațiilor aduse creștinilor, considerați responsabili de calamitățile care se înmulțeau peste măsură asupra Imperiului roman, în Ad Demetrianum (un păgân, adversar al creștinilor; neidentificat cu exactitate), răstoarnă termenii acuzației făcându-i responsabili chiar pe păgâni pentru imoralitatea lor ce provoca pedeapsa divină
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
va avea un succes deplin prin marii teologi din secolul IV. În această operă, întâlnim un Lactanțiu profund antimilitarist și susținător al nonviolenței. În Divinarum Institutionum, I, 18, teoria euhemeristă care îi considera de zei pe eroii divinizați pentru beneficiile aduse umanității este respinsă de exemplul lui Hercule. Nu a fost numărat printre zei deși a făcut bine oamenilor, potrivit autorului, ci numai în baza forței sale fizice, calitate care nu corespunde vreunui bine divin, nici omenesc, din moment ce animalele îi sunt
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
rezultat nașterea unui stat imperialist fondat pe violență. Divizarea neamului uman în atâtea lumi distincte și geloase de propria morală și patrie, duce la discordie și violență dat fiind că avantajele fiecărui popor sunt asociate dezavantajelor altuia, o vătămare gravă adusă dreptății care se află într-o profundă antiteză cu folosirea armelor și este cu certitudine absentă acolo unde domnește legea celui mai puternic. Conceptul de dreptate este legat de cel al nonviolenței și al păcii: nimeni nu poate ajuta patria
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Motivul oficial de acuzație care l-a condus pe Clement la execuție a fost impietatea, adică refuzul prestării cultului oficial și neobservarea riturilor tradiționale romane, care i-au provocat de fapt și inerția; de aceiași natură se apropie și acuzația adusă lui Acilius Glabriones, inițiatorul schimbărilor. În realitate, acuzația acestora se baza pe refuzul de prestării serviciului militar și de a administra treburile publice, două activități ținute pe atunci la mare cinste care, pentru romani, deveniseră o noutate scandaloasă și înfricoșătoare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
În aceste condiții, fii curajoși ai Bisericii, alungați din funcțiile lor au pătimit foamea și au trebuit să trăiască din pomeni; corectitudinea morală și demnitatea lor de oameni precum și râvna lor de suferi pentru o cauză dreaptă devenise o mustrare adusă tiraniei isterice a împăratului, umilindu-i puterea. Răbdarea creștinilor depășea așteptările împăratului. Creștinii, cunoscând atitudinea și îndemnul episcopului Atanasiu (295-373), în fața acceselor de furie convulsive ale Apostatului, îmbarcându-se la Alexandria Egiptului pentru exil îi întărea pe creștinii înlăcrimați spunându
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pedagogii a alternanței și a articulării teorie-practică, cu accent pe aspectul constructivist și formativ. Capitolul 2 Finalitățile educației: paradigma priorității formării competențelor versus paradigma transmiterii și însușirii cunoștințelor 2.1. Finalitățile educației în fața schimbării de paradigmă Acuza tot mai evidentă adusă educației formale, sistemului educativ atual că nu formează explicit eficient, eficace pentru reușita, succesul socio-profesional ulterior finalizării programelor sale, a determinat reconsiderarea elementelor de bază ale acesteia. În primul rând, prin redefinirea problematicii finalităților sale, dar în contextul general al
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pentru practica sa, care-i dau specificitatea, • de a dezvolta, a propune subiecte pentru efectuarea de cercetări, care sunt necesare practicii privind eliminarea dificultăților în formare, introducerea schimbărilor posibile sau conceptualizarea condițiilor de eficiență ale acțiunilor, • de a asambla contribuțiile aduse, a articula teoria cu practica, ca specificitate a pedagogiei, a modalității de cooperare cercetători-practicieni, în formarea inițială și continuă, în dezvoltarea profesională. Astfel educatorul poate să devină și un cercetător operativ, dar independent de cel teoretician sau prin cooperare cu
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
putea îmbunătăți un cățeluș de jucărie pentru a fi mai atrăgător pentru copii? Să meargă, să vorbească, să dea din urechi și din coadă, să se spele singur, să plângă dacă i se vorbește urât..... 1. Ce ameliorări ar trebui aduse unui tren pentru a fi cât mai folositor călătorilor? 2. Ce s-ar putea face pentru ca Iașul să fie un oraș curat? 3. Cum ar trebui organizată o tabără pentru a fi cât mai atractivă și utilă pentru tineri? 4
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
cu ea. Justiția cere ca vinovații să fie pedepsiți proporțional cu gravitatea faptei comise. Grațierea semnifică stingerea furiei victimelor și reintegrarea condamnatului eliberat în legăturile sociale care au fost întrerupte. Grațierea nu aduce și uitarea și nu modifică importanța prejudiciilor aduse, dar absolvă: prin grațiere, criminalul nu mai trebuie să suporte consecințele faptei sale. Situația este și mai spinoasă în cazul schimbărilor de regimuri politice. Un sistem dictatorial, chiar totalitar, care a practicat violența, opresiunea, persecuția, cedează locul democrației sau se
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
angajează, atât pe planul economic al producției sau consumului sau politic, cât și prin mentalități, sisteme de valori, atitudini și opinii. Orice schimbare socială semnificativă este, așa cum observă și Jenkins (1996:6), acompaniată de o acutizare a dezbaterilor la adresa amenințărilor aduse identității, și în acest context orice analiză asupra identităților colective, de orice tip identitate rasială, identitate etnică, identitate de clasă -, devine relevantă. Fie că descoperim sensuri în lume, fie că punem sensuri în lume, de fapt, tot în căutarea identităților
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
punct de vedere ontologic, această perspectivă poate purta la fel de bine și numele de esențialism, după cum vom folosi conceptul mai încolo, în analiza teoriilor identității. 7 Această viziune (centrarea pe statu-quo) percepută ca statică reprezintă una din țintele principale ale criticilor aduse funcționalismului timpuriu. 8 Nu mai trebuie să mă întreb cât sau ce pot să cunosc din ceea ce există pentru că asum că există numai ceea ce cunosc. 9 Studiul a fost efectuat în anul 2002 pe un eșantion reprezentativ de studenți. Universul
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
stereotipul individual de masticație, dar dinții existenți sunt cuspidați, pantele cuspidiene în sens mezio-distal trebuie modelate cu un unghi maxim de 20-30ș, iar în sens transversal cu un unghi de 10-20 ș. De asemenea, vârfurile cuspizilor fețelor ocluzale artificiale trebuie aduse cât mai aproape de linia de unire a celor doi dinți stâlpi. Nu trebuie realizate pante abrupte sau lingua-lizate, căci acestea dirijează presiunea masti-catorie în sensuri nedorite și produc forțe de basculare asupra dinților folosiți ca stâlpi. Se indică realizarea șanțurilor
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
anumitor prevederi bugetare stipulate în tratatele anterioare 321. Adoptând sisteme proprii de finanțare, CE a cerut statelor membre să contribuie la resursele colective permițând în același timp Consiliului și Parlamentului să determine limitele cheltuielilor în funcție de veniturile statelor membre 322. Schimbările aduse tratatului din 1970 au fost îmbunătățite printr-o revizuire a tratatului în 1975, prin care s-a convenit asupra unei proceduri de conciliere între instituții pe teme de adoptare de legislație europeană 323. Efectul combinat al acestor amendamente trebuia să
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
treia, respingerea bugetului anual sau a celor suplimentare; * iar a patra, privilegiul de a aproba sau nu modul în care Comisia a cheltuit banii votați prin buget. Procedura concilierii în cazul neînțelegerilor dintre instituțiile comunitare 325 și situații conflictuale Amendamentele aduse tratatelor în 1970 și 1975, nu numai că i-au dat Parlamentului capacitatea de a influența dezvoltarea politică a comunităților, dar a generat și noi posibilități privind conflictul instituțional în materie de legiferare. În mare partea era vorba de anticiparea
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]