6,798 matches
-
Toate acestea apar ca precursoare ale finalului, Grand Finale, în stil Hollywood clasic. Coregrafia, scenografia, muzica, versurile, pe tema iadului mitologic și iadului lumii contemporane, prin care rătăcește un Orfeu buimac și dezamăgit, zgâlțâit de obsesia cutremurului, a bulinei roșii, agățat de iubire ca ultimă speranță, fac un spectacol demn de istoria mare a filmului românesc. Doar niște împrumuturi din All that Jazz, al lui Bob Fosse, nu foarte bine ghilimetate, ar putea să deranjeze. Întorcându-ne la începutul lui 6
Cutremure de suprafață () [Corola-blog/BlogPost/339212_a_340541]
-
care era cusută o stea galbenă pe care scria „evreu“ - pentru a-i acorda academicianului „premiul pentru nefrecventabilitate și insolență“. Premiul consta într-un sfeșnic cu trei brațe (sfeșnicul cu șapte brațe fiind emblema religiei iudaice), cu câte un măr agățat de fiecare braț. Curtea a considerat că locul central acordat intervenției invitatului și punerea evreilor care au fost victime ale deportării într-o poziție degradantă, în raport cu o persoană care nega exterminarea acestora, constituiau o demonstrație de ură și
DECIZIA nr. 355 din 10 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300004]
-
Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU CUVINTELOR Nu știu de ce ,dar observ că, din zi în zi, mi se împuținează cuvintele - iar cele rămase sună tot mai bizar: ca niște clopote agățate de luna - unele mai și scapără ( în loc de amnar! ) și, ca să mă scap de ele, le voi da, pe veresie, zeilor - cu ultimul, habar n-am ce voi face; mă gândesc să-l sacrific de Paști în locul mielului. Referință Bibliografica: ELOGIU
ELOGIU CUVINTELOR de ION MARZAC în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340778_a_342107]
-
purtat o vară întreagă. Există în acest meșteșug al înfloririi furcilor o tradiție de secole, dar și o adevărată măiestrie, artă de o rară frumusețe. Ultima încăpere, camera de locuit, cu fru �moase chilimuri locale, plocade, cu leagăn de copii agățat de tavan, soba cu olane ș.a., ne conduc cu ani în urmă în casa unui păstor de prin părțile locului. Muzeul de etnografie și artă populară posedă o colecție de peste 1000 obiecte donate de locuitorii comunei. Multe au fost aduse
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
Autorului Zborul meu... Mi-am prins de vise amintiri și-n zborul zilei către mâine, n-am vrut să-l uit pe ieri învăluindu-mă-n suspine... Am crezut că aripi am să pot zbura printre cuvinte, dar, m-am agățat d-un ram ascuns de multe jurăminte. Atunci am pus la gânduri aripi să zboare către zări senine, însă, vântul rece ușor risipi tot zborul meu către mâine Marea, aș fi chemat-o azi să-mi înnece din durere, dar
ZBORUL MEU... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340965_a_342294]
-
aripile pictate pe ziduri săi însoțească întoarcerea. Rătăcește prin culori de vitralii lovește necunoscute orizonturi dure aude doar pocnetul ca de grindină al trupului ce-i desparte memoria de relieful necunoscut al prezentului pe care ghearele nu reușesc să-l agațe. Clipele de odihnă îi alunecă Picătură cu picătură din trup Pe altar, dimineață, o pasăre moartă. MOARTEA PĂSĂRII DE GHEAȚĂ Pasărea de gheață învelită-n culori, Rătăcită din roiul visului M-a ales să-i alin plecarea din clipă Cu
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > O ARIPĂ DIN CE ERAM ODATĂ Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1157 din 02 martie 2014 Toate Articolele Autorului Când zilele n-au culoare ne agățăm pe-o ramură de gânduri, întindem mâinile să prindem o aripă din ce eram odată. Dar nuuu! Ce să mai prinzi, când ea alunecă pe-o micuță scânteie din noi, care se gudură pe cordul nostru, scăpărând cu spor până când
O ARIPĂ DIN CE ERAM ODATĂ de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341296_a_342625]
-
făcut diferență între ce doi copii, amândoi erau nepoți cu drepturi egale în inima fiecăreia. Cele două gospodării erau despărțite de un gard de lemn, înalt de doi metri, dar asta nu-i împiedica pe cei doi ,,drăcușori'' să se agațe și privind printre crăpăturile lui, să fluiere și să se strige unul pe celălat în fiecare dimineață, pentru a se îndemna la joacă. De cele mai multe ori, Vasilică era primul care își făcea prezența lângă gard și Ghiță era prezent imediat
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
unui bătrân stejar. Dragobete, zis și Năvalnic, este zeul iubirii la români, o știe tot omul. Până și copiii o știu. Încă nu adormise, când a simțit că cineva îl bate pe umăr. Privind în spate, a zărit o creangă agățată de straiul său. - Ce-i, ce s-a întâmplat? a întrebat voinicul surprins. - Nu te speria, e timpul să-ți împărtășesc o taină, l-a liniștit bătrânul arbore. - Nu poți amâna? sunt obosit, vreau să mă odihnesc. - Nu, nu pot
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 253 din 10 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Coboară peste simfonia de culori A toamnei adormită-n dimineți O ploaie de steluțe și mirări Și eu atunci simt că am șapte vieți Mă-agăț de steaua mea din zori de zi Ce-și spală strălucirea printre valuri Sirenele se-mbracă-n feerii De fulgi de nea și animate voaluri E liniște deplină și-armonie La întâlnirea dintre anotimpuri Cedează toamna, noaptea ei pustie S
ÎNTÂLNIRE ÎNTRE ANORTIMPURI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341319_a_342648]
-
Acasa > Stihuri > Momente > NEDREPTUL MEU Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 767 din 05 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Nedreptul meu Venind pe lume eu plângeam Și nimeni nu putea să mă împace; Era prea albă ziua agățată-n geam, Era, mai zic și azi, prea multă pace? Din care lut am scăpărat, Ori din care strălucire de inel ? În palma mea de prunc e fixat în cuie Himeric și înfrânt zbor de fluturel. Am învățat să urc
NEDREPTUL MEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341379_a_342708]
-
Anonimous 2 “ a tăiat legătura de deasupra capului. L-au așezat pe sol, slăbindu-i legătura din jurul gâtului, astfel că omul trăgând aer cu putere în piept, asta i-a provocat un acces agresiv de tuse. A izbucnit în plâns, agățându-se cu putere de picioarele lui “Anonimous 1”. În timp ce “Anonimous 2” solicita o ambulanță la fața locului și confirma dispecerului situația de fapt de la fața locului, omul, agățat cu brațele amândouă de “Anonimous 1”, își golea sufletul printre gemete și
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
i-a provocat un acces agresiv de tuse. A izbucnit în plâns, agățându-se cu putere de picioarele lui “Anonimous 1”. În timp ce “Anonimous 2” solicita o ambulanță la fața locului și confirma dispecerului situația de fapt de la fața locului, omul, agățat cu brațele amândouă de “Anonimous 1”, își golea sufletul printre gemete și tuse: - Mi-am pierdut serviciul, omule, m-au dat afară și au angajat pe unul mai tânăr, nepotul șefului de secție, pe postul meu. Am rate la bancă
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
scene, Lucica s-a retras încetișor spre bucătărie zâmbind și frecându-și palmele mulțumită, după care si-a șters ochii cu colțurile șorțului, pe care nu apucase să-l dezbrace, ridicându-si apoi privirea a rugă câtre cer și iconița agățată pe un perete și rostind în sinea sa "Mulțumesc Doamne, Dumnezeule mare! Ai grijă de ei, Maică, Născătoare de Dumnezeu!". Si nu s-a întors până nu a fost convinsă că spiritele s-au liniștit... Timpul a zburat pe nesimțite
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
-n pungă "după câtă muncă făcu Didinica" și-l apucă un râs instantaneu. - Păi... le plătii javrelor, să le ia dracu'!... că băură până nu mai putură, plus că mai spărsei niște pahare, o cană mare, un ulcior care era agățat de perete... Ioane, mă cunoști, eu nu fac scandal niciodată, dar de data asta îmi veniră pandaliile și mă răzbunai... pe niște biete pahare, care nu-mi făcuseră nimic; numai capul meu care-mi vâjia de băutură m-a îndemnat
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
țină tocul armei lipit de umăr, i se bâțâia ca la un paralitic. Ce faci, Năică? Foc! Cum dracului a făcut tontul, fiind speriat de moarte că trebuie să-l „împuște” pe boier, a băgat degetele sub garda încărcătorului și, agățând de „cocoșul” primului percutor, l-a tras imediat și pe cel de al doilea, că tunăturile au fost așa de puternice încât geamurile de la fereastră s-au făcut zob, iar amorezii s-au aruncat pe dușumea cu frica morții în
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
Publicat în: Ediția nr. 336 din 02 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Timpul ascultă durerea omului care trece printr-un monolog al valsului cărămizi roșii de-ale morții mă voi trezi pește sau piatră într-un izvor de munte ne agățăm de ultimul dans când păsările ciugulesc din palme atunci învățăm să fim darnici arbitri necunoscuți ne măsoară pașii figuri strecurate în născociri de-o clipă în ramă îngheață minutul să renască fotografia din propria umbră țăruș înțepenit, ulițe în respirație
TIMPUL ASCULTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341471_a_342800]
-
palme atunci învățăm să fim darnici arbitri necunoscuți ne măsoară pașii figuri strecurate în născociri de-o clipă în ramă îngheață minutul să renască fotografia din propria umbră țăruș înțepenit, ulițe în respirație nu vor crește păstăi, zambile nici lacrimi agățate de vreji de fasole care întârzie să dea roade fără să trimiți acasă păsările călătoare Suzana Deac Referință Bibliografică: Timpul ascultă / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 336, Anul I, 02 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
TIMPUL ASCULTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341471_a_342800]
-
poezia contemporană postmodernă? Ce înțelegi prin poezia postmodernă? Ești un poet postmodern? Dragă poete, dă-mi voie să nu răspund la această jumătate de întrebare. Deși mulți dintre cei care comentează poezia pe care o scriu eu încearcă să mă agațe de postmodernism, spun sincer că aceasta nu mă onorează. Nu cred că am un atașament special față de mișcarea literară amintită. Din nefericire, cred că această grupare, compusă în mare parte din oameni cu destulă știință de carte, a apărut doar
CARTEA CU PRIETENI- EMILIAN MARCU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341424_a_342753]
-
adusese acasă, stăteau încă, acolo, lângă fântâna cu cumpănă, să fie de folos femeilor. Am coborât cumpăna în adâncul întunecat al fântânii scoțând la lumină apa aceea cu gust dumnezeiesc. Ulcica de tablă emailată, roșie cu buline mici, albe, stătea agățată în cuiul ei. I-am dat să bea: - Cine bea apă din fântâna asta va revii aici iar și iar, am repetat cuvintele auzite de la tata atunci când întindea ulcica cu apă vreunui drumeț străin de locuri. M-am aplecat peste
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
Perpedesul. Totuși, de nimic nu mi-ar fi păsat, de nu și-ar fi scurs pe mine ochii-i băloși un om fericit. Fiindcă nimic nu mă enervează mai tare decât fericirea în tramvai. Omul acesta de bagajele căruia îmi agățam ciorapii jubila. - Merg în stațiune, îmi zice radiind. Ați fost vreodată în stațiune? Dau din cap că da și caut să mă mișc cumva, să mă dezlipesc de libidinosul ăsta fericit. Știe că n-am încotro și asta-l face
PREA FERICITUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342017_a_343346]
-
Visului, troscotul, turlele bisericilor, cenotaful Speranței, liliacul și floarea de colț, măreția Poeziei, Apocalipsa! În setea de divin, de absolut, un singur topos concret se particularizează ‒ acela al nașterii Poetului: „salut cumpăna fântânii din comuna Balaci, Deliorman (de ea mă agăț mereu cu disperarea înecatului)...” Printr-o tehnică specială, pe care o stăpânește cu har și meșteșug, juxtapunerea, ca procedeu literar, Theodor Răpan construiește în jurul fiecărui element al universului liric paranteze spre labirintul limbajului poetic în comunicarea cu Nemărginirea. Fascinante prin
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
țipetele cristaline ce ies din această gură a iadului. Ești un nimic, domnule, un nimeni, un excremente cu ochi ! Faci degeaba umbră pământului ! Ce spun eu, n-ai nici măcar o umbră acolo, cât o fi umbra de mică! Umbli brambura agățat de gâtul vieții! Și mai pretinzi că iubești limba română : prostii! Hai spune dom ' profesor : CÂT FAC DOI ORI DOI ÎN LIMBA ROMÂNĂ? Vezi că nu știi? Vezi că ești un tâmpit? Ia-ți boarfele astea de poezii și du
DEŞERTUL DE CATIFEA (5) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342233_a_343562]
-
Cum am primit leul, pe aci ți-e drumul, direct la leagănele care se învârteau de zor. Norocul meu că prețul era doar cincizeci de bani, deci puteam să mă dau și în barcă, un leagăn sub formă de barcă agățată de o bară metalică și-ți făceai singur avânt. Cum am terminat cele două ture și banii, am fugit direct la zidul morții să mă strecor printre spectatori și să văd ce se întâmplă așa de interesant în interiorul cilindrului metalic
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
cum am dedus, Era soțul ideal Și chiar foarte bine pus, N-a sosit o noapte beat, Fără bani, și-apoi, atins, Ca oricare urecheat, S-o mai ia și la încins, Nici pe zi, el umblăreț, Nu s-a agățat, haihui, De vreo fustă prin județ, Stând în pătrățica lui, Până ieri, să vezi necaz! Calculând după venit, A făcut Lenuța caz De Ion, cât s-a scumpit, C-a sărit, tot de la bani(!) Leana,-n sus, aproape-un ceas
NECAZURI FAMILIARE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341913_a_343242]