6,858 matches
-
nici la țară și nici la oraș, că n-are unde să se ducă să muncească. Ie mai rău ca pe vremea lu’ Ceaușescu. Mai rău și mai rău îmi pare de copiii ăștia. Care ei are să sufere, copiii... Roșioara agita și învârtea zeama de zaț de pe fundul ceștii, urmărindu-i prelingerea cu o privire împietrită, în timp ce Geta parcă s-ar fi încrâncenat pe un soi de blestem. Oh, nebună să fii să mai faci copii în vremurile astea. — Se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de aur lăfăindu-se peste cămașa înflorată, iar ceilalți doi păreau tată și fiu, după asemănare și după diferența de vârstă. Aveau figuri fumurii de soboli, fără bărbii, cu boturi țuguiate și păr negru scurt, cu luciu șoricesc, și se agitau și-și întețeau amenințările ridicând glasurile, așa încât Rafael reuși să audă cum îl pomeneau tot mai des pe unul Zizi, care o să-ți arate el, Mărgărite, să nu-ți faci impresia greșită c-o să se mai lase prostit ca data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
adrenalină. — Ai vrea tu, i-am răspuns cu spiritul abil care Îmi va aduce cândva faima de a fi Dorothy Parker de Camden Town. Pot să țin pasul cu tine oricând. — N-ai decât jumătate de normă aici, spuse Rachel, agitând spre mine unul dintre degetele ei lungi și elegante. Așa că nu-ți lua nasul la purtare cu mine, fătuco. Nu eram În nici un fel obligată să mă supun la asemenea insulte vulgare. — De ce muzica ta de fond sună mereu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
exemplu prin care să-și demonstreze drepturile cam Îndoielnice la funcțiile pe care le ocupă, În timp ce săracii și mamele singure nu-și pot permite să plătească nici intrarea! E primul bulgăre dintr-o avalanșă! M-am făcut mică. Jeff Își agita chiar pumnul În aer, oarecum În spiritul lui „Citoyens, à la lanterne!“. Dar se făcuse bine Înțeles, iar câteva capete Încuviințau deja. Linda se uita la el furioasă, de parcă tare ar fi vrut să-l trimită la ghilotină, dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Ar face orice ca să nu-și complice viața. Lou m-a sfătuit să lupt pentru el și s-o alung pe Linda. Dar n-am putut. Slujba mea e foarte stresantă, trebuia să am grijă și de Devon, care se agită din zori până-n seară. Sunt convinsă că Lou era bine intenționată, dar eu nu aveam energia sau Înclinația naturală ca să pornesc un război Împotriva Lindei. Am decis să-l las pe Derek să hotărască ce vrea să facă, iar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de activitate. În fața intrării unui autointitulat târg de antichități, pe care eu Îl bănuiam a fi mai degrabă o vânzare de vechituri direct din portbagaj, stătea un crainic, Îmbrăcat În ținuta de gală, inclusiv cu un tricorn pe cap, și agita niște talăngi uriașe, strigând: „Lume, lume!“ Aceasta se voia o Încercare de a impresiona potențialii clienți cu autenticitatea pieselor, caz În care efectul dorit n-ar fi fost același dacă omul ar fi ținut În mâna liberă un hot dog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
bombănind niște fraze ininteligibile. Țeapăn pe iapa sa neagră, n-a mai surâs și n-a mai schițat nici cel mai mic răspuns la ovațiile repetate ale miilor de cetățeni care se Înghesuiseră din zori să-i salute trecerea; unii agitau În vânt Înscrisul unei jalbe alcătuite de vreun scrib public. Zadarnic. Nimeni n-a cutezat să o Înmâneze suveranului, oamenii se adresau mai curând cămărașului, care se apleca de fiecare dată să primească foile, având Întotdeauna pe buze o vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În Întregul ei, s-a prosternat la picioarele lui Malik Șah, care ia act de aceasta printr-o clătinare din cap condescendentă, apoi câteva notabilități se desprind din delegație ca să se Îndrepte către Nizam. Vizirul e impasibil, ajutoarele sale se agită În jur, dar el Îi privește și Îi ascultă fără să reacționeze. Nu trebuie să ni-l imaginăm ca pe un stăpân gălăgios al palatului. Deși pare a fi pretutindeni, prezența sa seamănă curând cu a uni mânuitor de păpuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe următoarea. Buzele sale se Întredeschid, apoi se strâng. Se lasă iarăși tăcerea. A dat la o parte foaia, și-a aruncat privirea pe următoarea, a pus-o, la rându-i, deoparte cu un gest mânios. Tot tăcere. Sultanul se agită, devine nerăbdător: — Ce se Întâmplă? Te ascultăm. — Stăpâne, nu găsesc urmarea. Îmi așezasem documentele În ordine, foaia pe care o caut trebuie să se fi rătăcit, o s-o găsesc. Vrednic de milă, scormonește mai departe. Nizam profită de asta ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
degustă. Ea vrea să domine lumea, e ascultată oricând de sultană, care e ascultată oricând de sultan. Ziua, uneltește În haremul regal, interceptează mesajele care pleacă și vin, bârfele de alcov, făgăduielile de giuvaeruri, mirosul de otravă. Se aprinde, se agită, se entuziasmează. Seara, se lasă În voia fericirii de a fi iubită. Pentru Omar, viața e altceva, este plăcerea științei, știința plăcerii. Se trezește târziu, bea pe nemâncate tradiționala „dușcă de dimineață”, apoi se așază la masa de lucru, scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
remarcat prezența unei siluete feminine. Asta m-a făcut să las ochii În jos; mi se vorbise prea mult despre obiceiurile țării ca să Înaintez cu mâna Întinsă, cu chipul vesel și privirea surâzătoare. Doar o bolboroseală, pălăria mea care se agită. Reperasem deja, În partea opusă colțului În care era așezată ea, un fotoliu foarte englezesc În care să mă afund. Dar iată că privirea mea mătură covorul, se izbește de pantofii escarpin ai vizitatoarei, se ridică de-a lungul rochiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mâncarea nu era pregătită. «Liți, Liți», striga el, «nepotul tău vine dintr-o clipă în alta și tu pierzi timpul. I-ai gătit supa lui preferată? Da sau nu?» Ultima oară mi s-a părut că slăbise. Și era mai agitat ca de obicei. Îl auzeam umblând mereu încolo și-ncoace și bocănind cu bastonul lui de nevăzător. Bunicul tău ere un om îndărătnic. Un catâr, câteodată. Însă un gentleman.” „Un gentleman?” „Întocmai. Curtenitor și corect, trebuie să recunoaștem că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și îți vezi în continuare de treabă. N-ai voie să dai bir cu fugiții, altfel degeaba te-ai ostenit. Asta o spuneau cei din clasele mari, ei se pricepeau la asemenea lucruri. Dintre oamenii întâlniți pe drum, unii erau agitați și gălăgioși, înjurau, priveau mereu împrejur, alții erau serioși și tăcuți, câte unii duceau câini în lesă, pisici în brațe, canari în colivie. Bagaj puțin. Părinții își țineau copiii de mână. Am întâlnit prieteni, colegi de școală, profesori. Fețe cunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de a le da o mai mare amploare ori de câte ori acest lucru e convenabil. În câteva minute zeci de reporteri se aflau În stradă luând la Întrebări pe fitecine care le apărea În cale, În timp ce În redacțiile În fierbere telefoanele se agitau și zbârnâiau cu aceeași frenezie iscoditoare. S-a sunat la spitale, la crucea roșie, la morgă, la pompele funebre, la secțiile de poliție, la toate secțiile, cu excepția, lesne de Înțeles, a celei secrete, dar răspunsurile se produceau În aceleași cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
am o scrisoare, Da, mi s-a spus că aveți o scrisoare, și ce vreți să fac, Vă rog doar s-o citiți, nimic mai mult, restul, ca să folosesc exact cuvintele dumneavoastră, nu va fi treaba mea, Observ că sunteți agitat, Da, domnule prim-ministru, sunt mai mult decât agitat, Și ce spune scrisoarea aceea misterioasă, Nu v-o pot spune prin telefon, Linia e sigură, Chiar și așa, nu voi spune nimic, orice măsură de precauție este insuficientă, Atunci trimiteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ar trebui să se afle În această Încăpere subterană Înghețată, ca și cum ar fi Îngropată de vie, ci pe vârful celui mai Înalt munte prezidând destinele lumii, uitându-se cu bunăvoință la turma umană, văzând cum se mișcă ea și se agită În toate direcțiile fără să-și dea seama că toate vor duce la aceeași destinație, că un pas Înapoi o va apropia de moarte tot atât cât și un pas Înainte, că totul e unul și același lucru pentru că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
imediat, spune el, dar eu îmi întind unul dintre picioare și mă așez în fața lui, este loc pentru amândoi, Udi, ai uitat? Bazinul meu alb, care se lățise, se freacă de pereții căzii, blocând ca un baraj apa ce se agită în spatele meu, bătându-și joc de grăsimea mea, lui chiar îi plăcea când mă mai îngrășam, dar de data aceasta nici măcar nu observase, ce vrea, ce este acel ceva care dă un scop cu totul nou mădularelor lui, poate dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ani de zile, dar discuția lor se limitează la subiect, este searbădă, pare că nimeni nu îndrăznește să se relaxeze. Și ce dacă, mă consolez eu, este destul de bine și așa, să nu ne liniștim mai mult, destul ne-am agitat cu toții, prefer să păstrez distanța, în timp ce stau aici singură pe terasă, sunt mulțumită de faptul că nimic nu ne mai leagă, cu excepția câte unei nenorociri, parcă am fi toți trei aruncați într-un adăpost în timpul unui război, iar după terminarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
voi reuși să îi reaprind dragostea, ca atunci când ne-am întors de la spital, iar dimineață va înțelege că îi va fi cel mai bine dacă rămâne cu noi, pentru că nu are alt loc în care să se ducă. Pupilele se agită necontenit în interiorul cuștilor înguste ale ochilor săi, buzele palide îi sunt încordate, strâns lipite una de cealaltă, am reușit să îi strecor îndoiala, îl privesc satisfăcută, dar în clipa aceea el se ridică, începe să adune în grabă hainele întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
stat multișor de vorbă, ronțăind osenbe. Mi-a povestit că după ce s-a pensionat, a mai lucrat o vreme la o agenție de asigurări, dar a renunțat cu doi ani în urmă, iar acum trăiește liniștit, fără să se mai agite. Casa și terenul aparțineau familiei de foarte multă vreme, copiii lui au crescut și sunt pe la casele lor, așa că își poate trage sufletul. De aceea, el și soția lui aveau timp să călătorească. — Grozav! am exclamat eu. — Nu-i chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Ăștia zburători mari sînt cel mai bun semn din lume. CÎt vedeai cu ochii, apa era acoperită de petice de sargase de un galben pal - asta Înseamnă că fluxul a pătruns deja; și mai erau și niște păsĂri care se agitau deasupra unui banc de ton. Se vedeau cînd săreau din apă - erau doar din Ăia mici, la vreo nouă sute de grame. — Poți să lansezi oricînd ești gata, i-am spus lui Johnson. Și-a pus centura și hamurile și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu mai era vorba de nici un protest. Era deja o inculpare și am observat cum trei bărbați În uniformă se ridică de la masa lor și se-ndreaptă spre pistolar; următorul lucru pe care l-am văzut - toți patru se năpusteau agitați spre ușa batantă și s-a auzit o plesnitură cînd cineva i-a tras un pumn În gură pistolarului. Altcineva i-a ridicat de jos pistolul cu apă și l-a aruncat după el prin ușă. Cei trei bărbați se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
introduse cartușe scurte, de 22. Erau mai puțin zgomotoase și nu sfîșiau carnea, În caz că nu le-ar fi nimerit În cap. Era pregătit și-ar fi vrut să pornească. „Da’ pe unde o umbla fata aia“, se gîndi. „Nu te agita“, Își spuse apoi. „I-ai spus să nu se grăbească. Nu te Îngrijora.“ Dar se Îngrijora și asta-l făcea să fie furios pe sine. — Iată-mă-s, spuse soră-sa. Îmi pare rău c-a durat atîta. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de în formă aș fi și oricât de mult aș fi bătut trotuarele din nord-vestul Londrei, rezultatul era același. Patrick m-ar fi respins oricum. Eforturile mele de a mă menține în formă erau o mascaradă. La ce să te agiți? Ce rost are să te fortifici și să-ți menții silueta dacă el nu te iubește îndeajuns? În astfel de momente, îmi veneau în minte imaginile lui Patrick întorcându-se de la jogging și făcând exerciții pe parchetul din sufragerie, timp în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Finn. Stă aplecat și părul aproape că îi intră în ochi. — Treci peste asta, spune Stewart ridicând din umeri, în timp ce îmi umplu ceașca cu un espresso spumos și negru ca păcatul. — Fir-ar să fie! Iar nu mai avem scorțișoară. Agită cutia goală în fața mea. Voi o consumați, băieți. E rândul meu s-o umplu? — Trebuia să faci asta acum vreo două săptămâni. Sunt de principiu că nu trebuie să devin servitoarea grupului, cea care să aibă grijă ca bărbații să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]