2,678 matches
-
și versata femeie se conformează din instinct situației și, când propria indiferență e pe punctul de a fi interpretată corect, ca semn al lipsei totale de afecțiune (ceea ce ar fi dus la inevitabila ruptură), ea știe să prelungească foarte eficient agonia erotică a victimei sale. Bizu se lasă dus cu preșul o vreme, dar inevitabilul se produce și cei doi se despart grație aceluiași Lică, care-și expediază nepotul la Fălticeni (îi oferă postul de agronom deși, inițial, i-l refuzase
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
decădere la care izolarea, ajunsă forța malefică a locului, îl condamnă. Realitatea pe care și-o asumă ca unică armă de apărare este iluzia estetizată, ficțiunea. În rândurile de incipit ale romanului se conturează o puternică imagine a ruinei și agoniei, iar ultimele fraze încheie cercul prin sinuciderea Prințului, care se aruncă sub roțile Orient Expres-ului, ce îl purtase de atâtea ori în cavalcada fastuoasei sale vieți. După această reușită romanescă, remarcată în epocă, scrisul lui T.-B. revine în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
sugestia autorităților, pentru a se salva cartea propriu-zisă. În orice caz, tonul, stilul, orientarea sunt profund diferite. Textul datează din 1987 și el conține multe din clișeele epocii (dar și ale extremei drepte dintre 1930-1940), începând cu pretinsa decadență și agonie a civilizației occidentale. Ea din nou atenție ! urâțește lumea, se caracterizează prin absurd, nonsens și cinism, își spune sieși și altora adio, bye-bye (The Bye Bye Society) etc. O societate care abdică, a demisionat definitiv. Ceea ce nu s-a întâmplat
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
al sovietelor ! Cine s-ar fi așteptat? Teză bine cunoscută, în orice caz, a propagandei sovietice... Este, oricum întoarcem lucrurile, un text destul de trist, ca să nu spunem penibil, care reia de fapt toate atacurile dintre cele două războaie, pe tema agoniei Occidentului. Ce să mai spunem iarăși, de elucubrația, de anatemizarea Europei untului? Aceasta într-o țară și într-o epocă, unde și când alimentele erau pe cartelă și se făcea efectiv foamete! Ruperea de realități și se va observa că
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
asupra guvernului (p. 90). Oricine vede identitatea doctrinară totală cu politica p.C.R., cu ideea statului totalitar, respectiv cel comunist-ceaușist. Atitudinea fățiș... antidemocratică a lui Nae Ionescu îl orienta spre naționalism socialism, spre hitlerism, opus societății aritmetizante, a perioadei democratice, în agonie. Viziune total greșită, în treacăt fie spus: democrația occidentală, îndeosebi cea anglo-saxonă, n-a fost nici înainte, nici în perioada războiului, nici după, nici azi, mai ales, în agonie. Dovadă că ea a învins, cel puțin pe plan politic și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
naționalism socialism, spre hitlerism, opus societății aritmetizante, a perioadei democratice, în agonie. Viziune total greșită, în treacăt fie spus: democrația occidentală, îndeosebi cea anglo-saxonă, n-a fost nici înainte, nici în perioada războiului, nici după, nici azi, mai ales, în agonie. Dovadă că ea a învins, cel puțin pe plan politic și economic, sistemul comunist. Dar iată și imaginea statului totalitar român în concepția lui Nae Ionescu. O luăm iar de la capăt? I se părea că singură comunitatea spirituală, religioasă, poate
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
a unui bătrân, în Dumnezeu și zăpezile care au nins în iarna aceea. Mozaicul de imagini cuprinde mai mult stări decât întâmplări, dar nucleele epice topite în magma discursului impun unul din cele două motive obsedante: motivul tanatic - fie ca agonie (Cei șapte care trebuiau să moară, Dumnezeu și zăpezile care au nins în iarna aceea), fie, mai ales, ca mort înviat, de vreme ce rămâne să locuiască împreună cu cei vii (Dies irae, Timpul cerbilor). Al doilea motiv obsedant este manuscrisul, fapt explicabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
lamenta de toți și de toate, fără Însă să-și dea seama de unde vine răul. (Ă). Cum spuneam, mi-a făcut impresia că mă Întorc Înapoi În timp și spațiu, la o lume pe care o depășisem pentru totdeauna. Iar agoniile și incertitudinile celebrului nostru coleg din Occident, erau simptomele unei boli al cărui nume ne este prea bine cunoscut și asupra căreia nu este nevoie să insist. Ei reprezintă acolo, numai că pe o scară mai mare, lumea aceasta a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dat un deosebit ajutor poporului În luptă sa de izolare și distrugere a elementelor burgheze. (Ă) Azi, și În țara noastră poeții ridică glasul pentru pace. Interpreți ai popoarelor, ei neagă dreptul reacțiunii imperialiste de a Încerca să-și prelungească agonia, Întrerupând Încă o dată prin măcel, activitatea constructivă a maselor constructoare ale socialismului. Biroul informativ al partidelor comuniste și muncitorești, Întrunit lunile trecute la Praga, a dat un comunicat În care se reamintește că lumea e Împărțită În două tabere. (Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
iarnă”, ST, 1986, 9; Nicolae Manolescu, Tineri poeți, RL, 1986, 48; Nicolae Steinhardt, Două texte poetice, TR, 1986, 50; Constanța Buzea, „Muzeul de iarnă”, AFT, 1987, 5; Eugen Simion, Poezia „ca o vertebră de aur”, RL, 1990, 1; Ioan Milea, Agonia textului, TR, 1990, 15; Petru Scutelnicu, Inteligența metaforei, ATN, 1990, 4; Ioan Holban, Ardelenii, CRC, 1990, 29; Coșovei, Pornind, 90-94; Cornel Munteanu, Nicolae Băciuț, „Nostalgii interzise”, ST, 1992, 3; Traian T. Coșovei, O dioramă a frigului, CNT, 1992, 42; Bucur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
care clocotea și bolborosea pe-o mare întindere în urma lor. Razele piezișe ale soarelui se jucau în această baltă roșcată, reflectîndu-se pe fețele tuturor, încît se vedeau unii pe alții ca niște piei-roșii. în acest timp, prin răsuflătoarea balenei în agonie țîșnea jet după jet de abur alburiu, așa cum din gura ațîțatului secund ieșeau rotocoale de fum; pufăind de zor, Stubb își trăgea înapoi, după fiece lovitură, lancea îndoită și o îndrepta la loc, prin cîteva izbituri repezi în copastie, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fi temut să nu-l spargă, înainte de a-l scoate de-acolo. Dar acel ceas de aur era însuși sîmburele vieții animalului; Stubb îl atinse, căci, ieșind din starea-i de letargie pentru a intra în agitația de nedescris a agoniei sale, monstrul se bălăci în propriu-i sînge și se înfășură într-o impenetrabilă spumă clocotitoare. Ambarcațiunea primejduită se trase numaidecît înapoi și ieși orbește, cu mare greutate, din acel amurg fantastic la lumina limpede a zilei. Balena, parcă mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
adîncul amiezii ei veșnic albastre, din care nu răzbătea nici un geamăt, nici un strigăt și nici măcar vreo bășică de aer. Care om al uscatului și-ar fi închipuit că, sub întinderea asta placidă și tăcută, se zbuciuma și se zvîrcolea în agonie cel mai grozav monstru al mărilor? La prova atîrnau doar vreo opt degete de saulă. Cum să crezi că marele leviatan ar putea fi prins în trei fire atît de subțiri, așa cum greutatea unui orologiu masiv, făcut să meargă opt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și-am putea bea din ea ca dintr-o fîntînă cu apă vie! Tot trăncănind așa, Stubb își repetă iscusita manevră, iar lancea se întoarce la el, ca un ogar ținut de stăpînul lui într-o lesă. Balena intră în agonie, parîma de remorcare era slăbită, iar dibaciul aruncător de lance se așază la pupa și, cu mîinile încrucișate pe piept, contemplă în tăcere sfîrșitul monstrului. Capitolul LXXXIV FÎNTÎNA Faptul că timp de șase mii de ani - și cine știe de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o parîmă, ca să poată fi trasă înapoi. O balenă rănită ușor în această parte a trupului - după cum aveam să ne dăm seama mai tîrziu - se depărtase brusc de ambarcațiunea noastră, trăgînd după ea jumătate din saula harponului: iar în cumplita agonie provocată de rana aceea, se repezea acum printre cercurile rotitoare, semănînd panică pe unde trecea, întocmai ca deznădăjduitul călăreț solitar Arnold în bătălia de la Saratoga. Oricît de chinuitoare i-ar fi fost rana și oricît de înfricoșător ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în om. Iar apropierea morții, în fața căreia toți sînt egali, îi impresionează pe toți, cu o ultimă revelație, pe care doar un scriitor înviat din morți ar putea-o descrie cum se cuvine. De aceea, nici un chaldeean sau grec în agonie n-a avut, cred, gînduri mai sublime și mai sfinte decît umbrele misterioase ce se tîrau pe fața sărmanului Queequeg, în clipa cînd zăcea nemișcat în hamacul lui, iar marea părea ea însăși să-l legene blînd, purtîndu-l pe ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Din nou potolit, deși cufundat într-o liniște și mai sumbră, Ahab - care se depărtase de balena ucisă ședea în ambarcațiunea lui și urmărea atent ultimele zvîrcoliri ale monstrului. Căci pentru Ahab, spectacolul acela ciudat, oferit de toți cașaloții în agonie, care-și întorc spre soare capul și mor astfel - era, mai ales într-o seară blîndă ca asta, o priveliște de un farmec inedit. Ă Se răsucește spre soare, încet de tot, dar cu cîtă forță își pleacă fruntea în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și întreaga ta forță creatoare nu-i decît forță mecanică. Prin tine, prin sufletul tău de flacără, ochii mei arși îl întrezăresc vag. O, focule orfan, schivnic etern, îți ai și tu enigma ta incomunicabilă, durerea ta de neîmpărtășit. în agonia mea trufașă îmi descifrez tatăl și stăpînul. Sări, sări și linge cerul! Eu sar cu tine-odată, ard cu tine, m-aș contopi cu tine! Te sfidez și mă închin ție! Ă Ambarcațiunea, ambarcațiunea! strigă Starbuck. Privește-ți ambarcațiunea, bătrîne! Harponul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în poezia lui, viii ca și morții, în mizeria lor banală până la stupoare, nu sunt vrednici nici de milă (Drumul cel din urmă). Oscilând între a lua în răspăr totul, prin pirueta ironic-sarcastică, și accentul grav al metaforelor cangrenei și agoniei, poetul cultivă cu voluptate incongruența (Amiază de april). Coșmarul și boala, tăcerea lui Pan, zeul belșugului de viață, și domnia-sa Moartea, de față sau mereu ghicită, conturează un panopticum de motive expresionist. Admirator al lui Christian Morgenstern, pasionat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
unității de nezdruncinat a tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, în slujba înfloririi României socialiste", în Culegere de teze pentru toate formele și cursurile învățământului politico-ideologic, București, Secția de propagandă a CC a PCR, pp. 220-232. Gheorghiu, Simion (2008), "Agonia regimului comunist din România: schimbul de mesaje dintre N. Ceaușescu și M. Gorbaciov, noiembrie 1989", în Arhivele Totalitarismului, nr, 3-4, pp. 228-241. Gheorghiu-Dej, Gheorghe (1956), "Raportul politic al Comitetului Central la Conferința Națională a Partidului Comunist Român", în Articole și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
1985), Componente ale doctrinei militare naționale. Reflecții, București, Editura Militară. Asparturian, Vernon (1980), "Conceptualizing Eurocommunism: some preliminary observations", în Asparturian, Vernon; Valenta, Jiri; Burke, David (ed.), Eurocommunism between East and West, Bloomington, Indiana University Press, pp. 3-23. Baciu, Nicolae (1990a), Agonia României. Dosarele secrete acuză, 1944-1948, Cluj-Napoca, Editura Dacia. Baciu, Nicolae (1990b), Yalta și crucificarea României, Lugoj, Fundația Europeană Drăgan. Badale, Theodor; Coțău, Gheorghe (1962), " Unele probleme privind desfășurarea revoluției culturale în țara noastră", în Probleme ale desăvârșirii construcției socialiste în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
excep? ia șo? iei lui, pe Iorga nu? l prea interesau femeile, �n timp ce Gheorghe manifestă un interes deosebit fă?? de sexul frumos. Nicolae i? a sim? it lipsa abia �n 1934, c�nd a murit Gheorghe. Iorga �? i amintea perfect agonia tat? lui s? u. Pierderea a constituit ? i o grea lovitur? economic? , deoarece acesta l? să �n urma lui o pensie insuficient?. Doamna Zulnia, care avea numai 33�de�ani ? i era �nc? frumoas? , nu se va rec? s?tori niciodat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
i prin? esa Elenă au vizitat separat ? coală de Văr? a lui Iorga de la V? lenii de Munte, �n vară lui 193025. �ntre timp, criza se accentua. Sinteză analizei f? cute de Iorga vie? îi ? i realit?? ilor moderne a fost �Agonia economiilor industriale�. El nu �n? elegea c? , �n ciuda unei recolte bogate ? i a unei produc? îi industriale extraordinare, oamenii erau �n continuare fl? m�nzi ? i goi, tr? g�nd concluzia c? truda uman? submina fericirea oamenilor ca urmare a Revolu? iei Franceze
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
la acest lucru. Atunci c�nd a intrat la Universitate, ? i?a declarat imediat pozi? ia din punct de vedere politic, ca protejat al lui Cuza ? i al lui ? umuleanu. El va da vitalitate partidului lui Cuza, care se zb? tea �n agonie dup? ruptură cu Iorga. �ntruc�ț ideile fundamentale ale lui Codreanu vor suferi pu? ine schimb? ri, iar ideile lui vor fi decisive pentru Legiune (care va fi o �mi? care de comand? �, numai ideile liderului cont�nd), s? le analiz
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ploioasă, de septembrie, cînd totul miroase a mucegai, a stătut, cînd umezeala a uniformizat culorile, cînd iritate de îndelungate ceasuri de așteptare nătîngă, instinctele năvălesc devastator. O stare de semi-somnolență, de slăbiciune neputincioasă, metamorfozată în ferocitate, domină atmosfera acestei prelungite agonii, în care tragedia te face să rîzi, comedia să plîngi" (Goana pe nisip, Editura bybliotek, 2012, p.71). E o viziune originală, profundă, și simpla descriere în cîteva rînduri a spectacolului, te face să-l vezi perfect, printre cuvinte și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]