3,926 matches
-
de la două-trei zile la câteva săptămâni, în funcție de numărul de deținuți din cameră, de cantitatea informațiilor obținute, de atitudinea victimelor, dar și de contextul general al acțiunii (existând perioade în care lucrurile erau accelerate ori frânate de evenimente paralele cu voința agresorilor), șeful camerei ori altcineva din conducerea ei găsea un pretext pentru începerea unui conflict, la început verbal, dar care degenera instantaneu într-unul de o violență extremă. Exista și un scurt discurs ținut înainte de începerea bătăilor, în care victimele erau
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
despre valorile firești ale tinerilor, după izbucnirea conflictului aceleași valori și persoane erau demonizate), acei deținuți care aveau o fire mai slabă și la care instinctele de apărare și supraviețuire erau mai pregnante au cedat și au trecut de partea agresorilor la prima interpelare. Totuși, aceste cazuri au fost foarte puține, cele mai notabile fiind ale lui Pafnutie Pătrășcanu, Maximilian Sobolevschi, ambii fiind ulterior implicați în procesul Țurcanu și executați de regim, dar și al lui Nicolae Călin Zaharia. În ceea ce privește bătaia
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
tinerii erau bătuți fără să le fie foarte clar de ce. Acesta era alt moment de cumpănă pentru cei torturați, întrucât trebuiau să decidă dacă își trădează colegii rămași în libertate, uneori chiar membri ai familiei, ori dacă îi înfruntă pe agresorii lor-verbal, desigur, întrucât fizic era deja imposibil. Având în vedere că fuseseră supuși torturii timp de câteva zile și nopți, ori, în alte cazuri, câteva săptămâni, numărul celor care cedau începea să crească. Dincolo de torturile fizice (bătăi la tălpi, la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
preferau (și chiar căutau) să fie loviți, pentru că astfel aveau posibilitatea de a se mișca măcar câțiva centimetri. După mai multe zile ori săptămâni de tortură, victima era chemată într-un colț al camerei, unde se aflau membrii 'comitetului' de agresori, care îi cereau să ofere informații pe mai multe planuri, în primul rând informații care vizau perioada de libertate, legate de activitatea politică și organizațiile din care făcea parte-practic, tot ce ascunsese Securității în timpul anchetelor-, dar și informații din cadrul închisorilor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a credinței, a prietenilor și a tuturor modelelor etice ori de altă natură, etapă al cărei scop era distrugerea psihică a deținuților prin încărcarea conștiinței lor cu cele spuse la adresa a tot ce le era mai drag. Sadismul unora dintre agresori s-a putut manifesta în voie în această fază în care victimele erau obligate ca, prin pseudospovedania publică, să insiste pe anumite episoade, în general acelea care erau sesizate drept punctul lor sensibil. Invariabil, victimele erau nevoite să afirme că
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și să inventeze acuze la adresa familiei și modelelor, iar în timp s-a ajuns la grozăvii greu de închipuit, de tipul orgiilor sexuale cu animale ori descrieri amănunțite de înșelăciuni și blasfemii. Unul dintre cei torturați astfel (ajuns mai târziu agresor și executat în urma mascaradei din procesul Țurcanu-Cornel Popovici) a exclamat derutat în cameră: Cum adică, părinții mei mi-au vrut răul? Profesorii pentru care am rămas cu un cult până aici ne vor fi vrut și ei răul? Au ținut
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
extreme, iar regizorii întregului sistem mizau pe aceasta. Așa cum se lamenta Cornel Popovici, victimele nu mai știau încotro să o apuce, fiind total golite de crezuri și înțeles. Singura variantă pentru cei care se prăbușeau sufletește era trecerea de partea agresorilor, fapt care le conferea o relativă stabilitate și siguranță emoțională și fizică. Pericolele nu treceau cu totul, întrucât au fost numeroase cazuri în care membri ai 'comitetelor' de bătăuși au fost schingiuiți încă o dată (sau de mai multe ori) pentru că
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a victimelor, următorii pași se vor face cu mai mare ușurință. Același principiu a fost aplicat și în etapa următoare când, după ce ofereau toate informațiile cerute și se terminau batjocoririle publice, victimelor li se cerea să devină, la rândul lor, agresori: fie prin lovirea unor prieteni (înainte de terminarea ciclului de etape), fie, și mai rău, să se transpună în pielea agresorului pentru a contribui la trecerea prin toate etapele a altor deținuți. Practic, victimele erau obligate să se transforme în agresori
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
când, după ce ofereau toate informațiile cerute și se terminau batjocoririle publice, victimelor li se cerea să devină, la rândul lor, agresori: fie prin lovirea unor prieteni (înainte de terminarea ciclului de etape), fie, și mai rău, să se transpună în pielea agresorului pentru a contribui la trecerea prin toate etapele a altor deținuți. Practic, victimele erau obligate să se transforme în agresori pentru alte viitoare victime, pe care trebuiau să le tragă de limbă, la început, și să le tortureze mai apoi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
agresori: fie prin lovirea unor prieteni (înainte de terminarea ciclului de etape), fie, și mai rău, să se transpună în pielea agresorului pentru a contribui la trecerea prin toate etapele a altor deținuți. Practic, victimele erau obligate să se transforme în agresori pentru alte viitoare victime, pe care trebuiau să le tragă de limbă, la început, și să le tortureze mai apoi. Este de prisos să adăugăm că cei care refuzau acest sinistru rol erau trecuți încă o dată prin toate etapele de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
le tortureze mai apoi. Este de prisos să adăugăm că cei care refuzau acest sinistru rol erau trecuți încă o dată prin toate etapele de tortură, deseori și mai furibunde, ca leac împotriva încăpățânării lor. Interveneau aici și diverse procese psihologice, agresorii căutând să se răzbune pe cei mai îndărătnici, pentru că tăria morală a acestora le releva propria slăbiciune. Două cazuri cunoscute datorită martorilor sunt cele ale lui Gheorghe Calciu și Traian Popescu, primul izbucnind în plâns în momentul în care i
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
prevenit viitoarele victime că va fi nevoit să le lovească, iar când o făcea, avea ochii în lacrimi. Rolul acestei ultime etape era multiplu. În primul rând, decăderea morală era completă în momentul în care victima devenea, la rândul ei, agresor, atât față de colegi și prieteni, cât și față de propria persoană. Se miza apoi pe coimplicarea deținuților în timpul torturilor pentru o ambiguizare a vinovățiilor, care trebuia să conducă la păstrarea secretului asupra acțiunii din Pitești, dar și la învrăjbirea deținuților. Comuniștii
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fiecăruia dintre cei supuși torturilor, cum ar fi închisoarea în care au făcut cunoștință cu acțiunea, celula, momentul în care au avut de pătimit (fiindcă au existat momente de intensitate maximă, dar și perioade de calm relativ), componența 'comitetului' de agresori (unii fiind mai sadici ori nebuni, alții simulând doar) sau importanța politică a victimei (de pildă, cei arestați pentru trecerea ilegală a frontierei nu dețineau la fel de multe informații ascunse ca unii conducători de organizații anticomuniste). Cu siguranță însă că nici una
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a frontierei nu dețineau la fel de multe informații ascunse ca unii conducători de organizații anticomuniste). Cu siguranță însă că nici una dintre victime nu a scăpat de torturi și nici nu a beneficiat de favoruri datorită prieteniei cu unul sau altul dintre agresori. Excepțiile sunt rarisime și greu de confirmat: este cazul lui Ion Negură, care fusese coleg cu Țurcanu și care a fost auzit de una dintre victime când i-a mulțumit personal acestuia pentru că nu l-a obligat să bată. Ioan
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
stadii prin care victimele au fost forțate să treacă: I. câștigarea încrederii și obținerea de informații despre activitatea politică; II. torturarea; III. autodenunțul acțiunilor anticomuniste din exteriorul, dar și din interiorul închisorii; IV. autoflagelarea morală; și V. transformarea forțată în agresor. Exceptarea torturilor din aceste etape ni se pare a fi o gravă eroare, având în vedere faptul că întreaga acțiune gravitează în jurul constrângerii victimelor la participare prin schingiuiri. Răspândirea acțiunii. Date, loturi, agresori Planul acțiunii prevedea ca bătăile să cuprindă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
autoflagelarea morală; și V. transformarea forțată în agresor. Exceptarea torturilor din aceste etape ni se pare a fi o gravă eroare, având în vedere faptul că întreaga acțiune gravitează în jurul constrângerii victimelor la participare prin schingiuiri. Răspândirea acțiunii. Date, loturi, agresori Planul acțiunii prevedea ca bătăile să cuprindă întreg penitenciarul. Astfel că, în seara lui 19 decembrie 1949, Dumitrescu i-a mutat, la cererea lui Țurcanu, pe Pătrășcanu, Sobolevschi, Gherman, Burculeț și Andronache la camera 4-spital, cea mai mare din penitenciar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
va urma o bătaie generală. Pe 24 decembrie 1949, Țurcanu a sosit în cameră și le-a adus aminte acoliților săi că a doua zi vor începe bătăile, fapt care l-a șocat profund pe Sobolevschi, cu toate că era în tabăra agresorilor: s-a desfășurat într-un mod îngrozitor, fiind bătuți de la orele 7 dim[ineața] până la 15 încontinuu cu pari, ciomege, curele, până la epuizare. În urma acestei bătăi au căzut 3 deținuți, în nesimțire stând mai multe zile, iar restul învinețiți pe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a continua acțiunea acolo unde vor fi transferați. El i-a oprit pe Roșca, Pușcașu, Mihai Livinschi, Vasile Badale, Gherman, Andronache, Pătrășcanu, Constantin Străchinaru, Ion Oprea, Emil Constantinescu, Ion Petrică, Victor Predescu și alți câțiva, pentru a-i folosi ca agresori. A fost mutat din greșeală și Bogdanovici, dar imediat a fost întors din drum, Țurcanu amenințându-l că: 'de acum încolo vom fi tot timpul împreună, vreau să te am lângă mine'. Dintre cei sosiți în cameră pe 30 decembrie
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
să dea ordine în cameră. Deși Sebeșan, Ciuceanu și Ion Soare au încercat să îi sară în ajutor, au intervenit ceilalți suceveni, scenele ce au urmat fiind de o duritate extremă. În afară de bătăile la tălpi, la fese ori pe spate (agresorii erau dotați cu bâte), victimele au fost așezate, după torturare, în stive, unele peste altele, după care au fost iarăși supuse schingiuirilor, pornind din vârful stivelor. Inutil de adăugat că, în momentul în care cei din rândurile de jos susțineau
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pe Pătrășcanu că declarația sa este incompletă. Tot acum, Țurcanu, Roșca, Pușcașu și Mărtinuș au decis izolarea permanentă a lui Bogdanovici, el urmând a fi supravegheat permanent. Cornel Pop afirmă că, în primele zile ale lui ianuarie 1950, din 'comitetul' agresorilor făceau parte Țurcanu, Roșca, Pușcașu, Popa, Mărtinuș, Constantin Bogos, Pătrășcanu, Gherman, Emil Constantinescu și Străchinaru, iar pe 19 ianuarie 1950 a fost răspândit în închisoare al doilea lot din camera 4-spital, în frunte cu Livinschi, Badale și alți suceveni, pentru
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
La camera 4-spital a fost maltratat, începând cu luna martie, lotul clujenilor, din care făceau parte Nichifor Vereșmorteanu, Ioan Bohotici, Constantin Juberian, Ioan Bodârcă, Corneliu Cornea, Ion Voin și alții, care au fost ținuți sub teroare până în aprilie 1950. Dintre agresori sunt amintiți Leonard Gebac, Viorel Negrilă și Gheorghe Teutan. Tot în această perioadă de ușor relaș, în jurul datei de 18-19 aprilie 1950 a fost înființată la camera 4-spital camera de îndoctrinare, în care erau puse la dispoziția deținuților materiale propagandistice
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
au venit în cameră directorul și responsabilul politic Asandi, cărora Ismana li s-a plâns că a fost bătut și a cerut să fie mutat. Directorul a refuzat mutarea, astfel că, în zilele următoare, a fost nevoit să colaboreze cu agresorii. În toată această perioadă, noiembrie-decembrie 1950, Sobolveschi și Prisăcaru au încercat să racoleze noi oameni pentru începerea acțiunii la camera 5, care era mai mare, dar au eșuat, pentru că cei bătuți în prima etapă i-au avertizat pe ceilalți. În
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de a testa sistemul de la Pitești în altă închisoare a fost un eșec din mai multe motive. În primul rând, scopul exportării sale la Brașov este cel puțin ciudat, dacă dăm crezare spuselor lui Sobolevschi, iar utilizarea a doar doi agresori cu experiența Piteștiului era de natură să îngreuneze lucrurile. Deși a existat un minim sprijin din partea administrației penitenciarului, el nu a fost imediat și nici suficient, în condițiile în care regimul la care erau supuși deținuții din Brașov era mult
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
să țipe. Totuși, Pătrășcanu i-a dat două palme, iar Munteanu a reușit să îl convingă să li se alăture. Tot prin luna septembrie au avut loc diverse mutări stabilite de conducerea penitenciarului, care au repartizat în jur de doi agresori la câte șase, șapte deținuți în camerele 72, 73, 74, 75 și 76, iar directorul și Șleam i-au atenționat să aibă grijă cum acționează, în conformitate cu înțelegerile dintre ei. Cu toate că Munteanu le-a confirmat celorlalți că se convenise aplicarea bătăii
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
care i-a trimis în camerele lor. Ionescu i-a mărturisit mai târziu lui Pătrășcanu că fusese bătut în mai, la Pitești, de către Țurcanu. În urma acestui scandal, observă Pătrășcanu, Biroul Inspecții a dat înapoi și nu a mai sprijinit eforturile agresorilor. În data de 2 octombrie 1950, locotenentul-major Livezeanu de la Securitatea Târgu Ocna afirma într-o discuție cu 'Nutti' Pătrășcanu că regimul nu admitea ce s-a întâmplat la Pitești și că informațiile false care s-au dat în cadrul acțiunii violente
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]