11,393 matches
-
exact cum a anticipat prințul Kung. 1 august 1860 a fost cea mai groaznică zi pentru împăratul Hsien Feng. Nimic nu i-a putut opri pe barbari. Oficiile prințului Kung au fost denunțate și tsungli yamen-ul său dizolvat. Spunându-și „Aliații“, britanicii au venit cu 173 de nave de război și 10 000 de soldați, iar francezii cu 33 de nave și 6 000 de soldați. Apoi li s-au alăturat și rușii. Împreună, cele trei țări au debarcat un efectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
alăturat și rușii. Împreună, cele trei țări au debarcat un efectiv militar de 18 000 de oameni pe țărmurile Golfului Chihli. Luând cu asalt imensele metereze de pământ care se desfac între gura de vărsare a Fluviului Galben și litoral, Aliații s-au târât pe mal scufundați până la genunchi în mâl și și-au croit drum cu pușca până pe teren uscat. Apoi au început să se deplaseze spre Peking. Generalul Seng-ko-lin-chin, comandantul forțelor armate imperiale, i-a trimis vorbă împăratului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe corp i s-au pus prosoape reci, iar foile îi alunecau printre degetele tremurânde. După două zile a sosit vestea înfrângerii. Primul a fost fortul de nord, cucerit după o luptă crâncenă sub un bombardament intens de ambele părți. Aliații au înaintat cu hotărâre. Seng-ko-lin-chin a susținut că obuzele care i-au lovit depozitele cu praf de pușcă din forturile de nord i-au paralizat apărarea. Pe 21 august, Seng-ko-lin-chin a cedat și forturile din Taku s-au predat. Drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care i-au lovit depozitele cu praf de pușcă din forturile de nord i-au paralizat apărarea. Pe 21 august, Seng-ko-lin-chin a cedat și forturile din Taku s-au predat. Drumul spre Peking era acum deschis. S-a anunțat că Aliații se află la numai douăsprezece mile de capitală. Trupele generalului Sheng Pao au ajuns, dar s-au dovedit a nu fi de nici un ajutor: cu o zi înainte, generalul și-a pierdut ultima divizie. Lumea intră și iese zorită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de călătorie. Vii cu mine, nu-i așa? — Nu, mă tem că nu, răspunde prințul Kung. E îmbrăcat într-o robă oficială albastră, cu garnitură galbenă la mâneci și guler. Cineva trebuie să rămână în capitală și să trateze cu Aliații. — Dar Ts’eng și Ch’un? — Au hotărât să rămână cu mine în Peking. Împăratul se așază, și eunucii încearcă să-i pună cizmele. — Prințul Ch’un va trebui să îmi asigure paza în călătoria la Jehol. — Majestatea Voastră, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
plecau. A existat o singură veste bună printre toate cele rele. Un influent ofițer străin, pe nume Parkes, împreună cu altul pe nume Loch, fuseseră capturați. Prințul Kung îi folosea ca monedă de schimb pentru negocieri. Ultimul mesager a raportat că Aliații cuceriseră Orașul Interzis, Palatul de Vară și Yuan Ming Yuan. „Comandantul Aliaților locuiește în palatul Majestății Voastre cu o prostituată chineză“, a raportat mesagerul. De pe chipul palid al Majestății Sale picura transpirație. Și-a deschis gura, dar nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
influent ofițer străin, pe nume Parkes, împreună cu altul pe nume Loch, fuseseră capturați. Prințul Kung îi folosea ca monedă de schimb pentru negocieri. Ultimul mesager a raportat că Aliații cuceriseră Orașul Interzis, Palatul de Vară și Yuan Ming Yuan. „Comandantul Aliaților locuiește în palatul Majestății Voastre cu o prostituată chineză“, a raportat mesagerul. De pe chipul palid al Majestății Sale picura transpirație. Și-a deschis gura, dar nu a fost în stare să scoată un cuvânt. Câteva ore mai târziu a tușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îi ies sunete bolborosite, după care izbucnește în accese de tuse. Pete mici de sânge acoperă pardoseala și păturile. Nu vreau să citesc mai departe, dar documentele trebuie să fie trimise înapoi în zece zile. Dacă nu, spune prințul Kung, Aliații vor distruge capitala. Împăratului Hsien Feng nu-i este de nici un folos să se lovească peste piept și să țipe că „Toți străinii sunt niște bestii sălbatice!“. De asemenea, nu sunt de folos nici edictele care îndeamnă armata să lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
parte de sub prințul Yee, după ce acesta își va fi pus capul în laț. Mi-a făcut rău să ordon o astfel de sentință, dar mi-am dat seama că nu aveam de ales. În următoarele câteva zile, mai mulți dintre aliații lui Su Shun, inclusiv eunucul-șef Shim, au fost lăsați fără putere și ranguri. Shim a fost condamnat la moarte prin biciuire, însă eu am intervenit în favoarea lui. Am spus Curții că noua eră ar trebui să înceapă cu milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ținteau cu ele. Locotenentul Încerca să le bălmăjească ceva cu „kamerad” și cu „heil”, Însă nu păreau să-l ia În seamă, iar el Își cam dăduse seama că nemții știau că au În față un inamic și nu un aliat. Aveau puse la uscat țoalele pe o motocicletă neagră cu ataș. Îl puseseră să se descalțe, să le dea ranița și centura de piele, apoi Îl Împinseseră cu spatele la peretele drept ce se ridica deasupra izvorașului. Degeaba le spunea Întruna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unul singur, în timp ce calul îl purta mai departe. Dar vocile indignate ale celor care-l însoțeau - glasuri ale nemulțumirii față de trădarea lui Kiso - erau puține. Katsuyori era la fel de încrezător ca de obicei. Când rupsese relațiile cu clanul Hojo, abandonase un aliat fără a se gândi o clipă, la puterea clanului care-i fusese de un atât de mare sprijin. La propunerea celor din jur, Katsuyori îl trimisese înapoi la Azuchi pe fiul lui Nobunaga - care stătuse, ani de zile, ostatic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care se revarsă într-un lac. N-ar fi mai bine să ne refugiem la Agatsuma, în Joshu? Dacă ajungeți la masivul Mikuni, acolo sunt mai multe provincii în care vi s-ar putea acorda azil. După ce vă veți reuni aliații, veți putea, cu siguranță, să vă reabilitați. Nagasaka Chokan încuviință, iar Katsuyori prinse să tindă în acea direcție. Își aținti ochii asupra lui Taro, rămânând tăcut un moment. Apoi, se întoarse spre doamna de onoare și spuse: Vom pleca. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
azi, chiar dacă trăim mult. Ia privește. Am obținut rezultate de pe urma tuturor anilor noștri de eforturi - nu numai din cealaltă parte a acestor ziduri, nici măcar din toată Suwa, ci acum atât Kai, cât și Shinano sunt îngropate în steagurile și flamurile aliaților noștri. Dorința pe care am nutrit-o atâția ani se împlinește sub ochii noștri. Ca de obicei, nu vorbea prea tare, dar cuvintele îi fură auzite clar de toți cei prezenți. Aceia care vorbiseră gălăgios tăcură, privind de la Mitsuhide, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că înțelegeți pe deplin cum se petrec lucrurile în apus. În ceea ce privește numărul soldaților, putem aduna, cu ușurință, o sută cincizeci de mii de oameni, în vreme ce clanul Mori are numai patruzeci și cinci de mii, poate cincizeci cel mult. În plus, aliații clanului Mori - clanurile Uesugi din Echigo, Takeda din Kai, călugării-războinici de pe Muntele Hiei și din Honganji, precum și shogunul - s-au prăbușit cu toții. Ce fel de temei moral își mai poate revendica astăzi clanul Mori, luptând și transformând apusul într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care să pornească spre Castelul Takamatsu. Singurul lucru pe care-l putea face clanul Mori era acela de a-l încuraja pe Muneharu să reziste, asigurându-l că întăririle erau pe drum. Apoi, toate căile de comunicare dintre castel și aliații săi fură blocate. În cea de-a douăzeci și șaptea zi din Luna a Patra, Hideyoshi luă cu asalt Castelul Takamatsu. Dar cei cincisprezece mii de oameni de la comandamentul său de pe Muntele Ryuo nu se clintiră. Hideyoshi amplasă cinci mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un atac asupra castelului. Când apărătorii văzură că oamenii din Ukita înaintaseră până la poarta și zidurile exterioare ale castelului, începură să-i împroaște cu insulte. Era ușor de imaginat furia pe care o simțeau față de acei oameni care înainte fuseseră aliații lor, dar acum luptau în avangarda lui Hideyoshi. De cum prinseră o ocazie, apărătorii deschiseră poarta principală și năvăliră afară. — Moarte viermilor! strigau ei. — Omorâți-i pe toți! Samurai cu samurai, soldat cu soldat, se încăierau și se loveau. Capete erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
realizeze fapte mari. Apusul era o rampă pentru cea mai sudică insulă japoneză, Kyushu, iar de acolo, spre țările bogate din Mările Sudului. Dacă era vorba ca Nobunaga să izbândească în a le cuceri, trebuia să încredințeze nordul Japoniei unui aliat de încredere. De o bună bucată de vreme, Nobunaga plănuise să se ducă personal în provinciile apusene pentru a-și impune propria domnie, la fel cum făcuse în Kai. Chiar și acum, era în toiul pregătirilor febrile de plecare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dăruiască lui Ieyasu erau lucrurile care se puteau găsi în locuințele umile ale populației și în jurul vetrelor de la țară - prietenia și încrederea lui. Aceste două lucruri asiguraseră supraviețuirea alianței lor. Iar Ieyasu, din partea lui, se dovedise, în repetate rânduri, un aliat de nădejde. Ieyasu știa foarte bine că propriile lui interese erau strâns legate de ale lui Nobunaga, în pofida egoismelor și capriciilor ocazionale ale acestuia din urmă. Astfel, chiar dacă, uneori, băuse dintr-o cupă foarte amară, îl susținea pe Nobunaga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
primul care s-o recunoască, avea virtuți care, acestuia din urmă, îi lipseau: răbdarea, modestia și simplitatea. Iar Ieyasu nu părea nici să fie ambițios pentru el însuși. Se îngrijea de interesele propriei sale provincii, dar niciodată nu-i dădea aliatului său motive de îngrijorare. Întotdeauna rămânea tare pe poziții împotriva inamicilor comuni, ca o fortăreață tăcută, în spatele lui Nobunaga. Cu alte cuvinte, provincia Mikawa era un aliat ideal, iar Ieyasu, un prieten de nădejde. Privind în urmă spre greutățile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
însuși. Se îngrijea de interesele propriei sale provincii, dar niciodată nu-i dădea aliatului său motive de îngrijorare. Întotdeauna rămânea tare pe poziții împotriva inamicilor comuni, ca o fortăreață tăcută, în spatele lui Nobunaga. Cu alte cuvinte, provincia Mikawa era un aliat ideal, iar Ieyasu, un prieten de nădejde. Privind în urmă spre greutățile și pericolele cu care se confruntaseră în ultimii douăzeci de ani, Nobunaga se simțea îndemnat să-l numească pe Ieyasu „bunul și vechiul camarad“, elogiindu-l ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Și, privind cu tristețe spre cerul nocturn de deasupra provinciilor apusene, se strădui să-și stăpânească lacrimile care i se rostogoleau pe obraji. RECVIEMUL SÂNGELUI Motivul de la baza tratatului de pace fusese necesitatea retragerii imediate a trupelor clanului Oda, iar aliații lui Hideyoshi, cei din clanul Ukita, începură să se retragă, chiar în aceeași noapte. Din tabăra principală a lui Hideyoshi, însă, nu fu retras nici un soldat. În dimineața zilei a cincea, Hideyoshi încă nu făcuse nici o mișcare. Deși gândul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de strajă la poartă nu păru prea încântat de prezența lor, nici nu se grăbi să le anunțe sosirea. — Acum Domnia Sa se odihnește, îi informă el. Cei doi fură luați pe nepregătite. Sebei și Ukon își cunoșteau bine valoarea ca aliați. Puterea militară a omului căruia i se alăturau avea să se dubleze. În plus, castelele lor din apropiere controlau intrarea în Kyoto. Cu siguranță, asigurarea acestor două castele-cheie, care se aflau aproape în mijlocul teritoriului inamic, avea să-i confere lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mă pierd în formalisme. Mâine se va alătura, cu siguranță, taberei noastre. — Dar Ikeda Shonyu? — Ne vom întâlni și cu el. Încă nu l-am văzut, dar a trimis un mesager cu o declarație de sprijin. Hideyoshi avea încredere în aliații săi. Până și Hosokawa Fujitaka refuzase invitația lui Mitsuhide. În schimb, tocmai îi trimisese un vasal lui Hideyoshi, spunându-i că nu avea să-și unească forțele cu un rebel. Triumfător, Hideyoshi sublinie față de cei doi generali că acea loialitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
alăture. Fusese convins că Hosokawa Tadaoki, ginerele său, avea să se grăbească să-l urmeze, odată ce Nobunaga fusese răsturnat. Dar răspunsul primit de la clanul Hosokawa consta într-un refuz furios. Până acum, Mitsuhide se întreba cine avea să-i fie aliat; nu se prea gândise cine îi era cel mai înverșunat dușman. Abia atunci, existența lui Hideyoshi îl lovi pe Mitsuhide ca un pumn în piept. Nu trecuse cu vederea capacitățile lui Hideyoshi și puterea lui militară din apus. Dimpotrivă, știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
n-a fost zărit încă? își întreba Mitsuhide cercetașii, la intervale regulate, pe tot parcursul zilei. Întrucât Mitsuhide fusese în cârdășie cu Tsutsui Junkei încă dinaintea atacului asupra Templului Honno, nu avusese nici nu motiv să se îndoiască de loialitatea aliatului său - până acum. La căderea nopții, încă nu se vedea nici urmă din armata lui Tsutsui. Și nu numai atât, dar cei trei vasali ai clanului Oda pe care sperase să-i câștige de partea lui - Nakagaba Sebei, Takayama Ukon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]