KorAP: Find »[drukola/base=amabil & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...119 >

2,969 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

cândva într-o problemă. — Consideră-te norocos c-a fost doar o întâlnire scurtă. — Ce vrei să spui? Telefonul din hol sună, iar Jane Chambers zise: — Trebuie să mă-ntorc la mesajele de condoleanțe. Mulțumesc că ai fost atât de amabil, domnule... — Spune-mi Bucky. La revedere, Jane. — La revedere. • • • Mi-am scris raportul la secția Wilshire, apoi am verificat raportul sinuciderii clasice a lui Chambers, Eldridge Thomas, mort în 02.04.1949. N-am aflat mare lucru: Jane Chambers a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
polițiști vor trebui să fie convinși că-s OK. Ii îi urăsc din suflet pe polițiștii cu pile, pe boxeri și pe bolșevici, iar de Fritzie Vogel își aminteau cu toții cu drag de când făcuse parte din patrula de pe Newton Street. Amabilul comandant m-a repartizat să patrulez singur și am plecat de la raport hotărât să mă remarc în fața lui Dumnezeu însuși. Primul apel a fost mai rău. Am fost prezentat colegilor de schimb de către sergent și, în loc de aplauze, m-am ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

Debora, în cinstea femeii care fusese doica ei în copilărie și apoi o slujise întreaga viață, oasele ei odihnindu-se sub copacii de la Mamre. Femeile din jurul Bunicii vorbeau în șoaptă și erau îmbrăcate toate în tunici albe, simple. Erau la fel de amabile și distante și m-am obișnuit repede să nu le mai privesc ca pe niște individualități, ci ca pe o unică Debora. După-amiaza a trecut repede cu pregătirile pentru masa de seară. Chiar când prima pâine era scoasă din cuptor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
trimiteau daruri în speranța că-i vor intra în voie, ea le alunga pe toate și le făcea proaste și șleampete. Ani de zile râsese de ele fără menajamente, așa că veneau acolo doar când insista Esau. Nu era mult mai amabilă nici cu mamele mele. De Rahela zicea că e leneșă, frumoasă, dar leneșă. Despre Bilha spunea că e urâtă, iar pe Zilpa o considera o lungană superstițioasă. Cu mare greutate accepta că Lea era muncitoare și evident binecuvântată de nașterea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
uitam să mănânc. Noaptea, stăteam în așternuturi fără somn și întorceam pe toate fețele întâlnirea noastră. Nu mă puteam gândi la nimic altceva în afară de el, dar deja începusem să mă îndoiesc de propriile amintiri. Poate că zâmbetul lui fuseese unul amabil mai degrabă, decât un semn de recunoaștere. Probabil că eram o proastă. Dar chiar când începusem să mă tem că aveam să mă dau de gol în fața mamelor mele într-un hohot de plâns, am fost salvată. Regele însuși a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
și care devenea exact ce profețise Re-nefer: un prinț al Egiptului. N-aveam prea mult timp să-mi clocesc singurătatea, pentru că trebuia să-mi câștig locul în casa cea mare a lui Nakht-re. Deși Re-nefer nu era niciodată altfel decât amabilă, acum că Re-mose plecase, nu mai aveam foarte multe să ne spunem, iar eu simțeam că tăcerea creștea amenințătoare între noi. Intram foarte rar în casă. Mi-am făcut un locșor într-un colț al grădinii, într-o magazie unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
nu-și va găsi niciodată pacea. După șapte nopți în compania acestei viziuni, n-am mai simțit decât milă pentru ea. Nakht-re a murit și el sezonul următor, iar pentru el am plâns fără rezerve. Cinstit, generos, vesel și totdeauna amabil, el fusese un model de nobil egiptean. Fiul meu fusese binecuvântat să aibă un asemenea tată și am știut că Re-mose va plânge după singurul Ba pe care îl cunoscuse. Probabil că Re-mose s-a dus la Memfis pentru funeralii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
în palatul imens, unde Re-mose m-a lăsat la ușa apartamentelor femeilor. Am fost dusă într-o cameră unde o femeie tânără și palidă zăcea într-un pat somptuos, singură. - Tu ești Den-ne? a întrebat. - Da, As-naat, am răspuns amabilă, punându-mi cărămizile pe jos. Hai să vedem ce ne-au pregătit zeii. - Mă tem că și acesta tot mort, a șoptit ea. Și dacă e așa, să mă lași să mor și eu cu el. Mi-am pus urechea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

pretextezi „o urgență”. Cred că subalternul care-ți ține locul regretă cafeaua pe care mi-a oferit-o. Întârzierea dumitale i-a demonstrat că nu merita să se deranjeze. Dealtfel, și-a schimbat, văd, atitudinea. Acum trei ore era vorbăreț, amabil și plictisitor. Acum tace. Singurul lucru bun care mi se întâmplă de trei ore. Nu mă mai obosește cu conversația lui. Am timp să privesc, nestingherit, cum crește întârzierea dumitale, ca a trenurilor iarna. Și de ce? Pentru că ocupi o funcție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
și scotea rotocoale de fum din gura cu dinți îngălbeniți și mici, de rozătoare. Aștepta să-i explic de ce venisem și gusta cu plăcere, ticălosul, încurcătura în care mă aflam, intimidat de metamorfoza lui. Nu părea deloc dispus să fie amabil, iar tăcerea se prelungea, stânjenitoare, în avantajul lui. M-am așezat pe scaun fără să mai aștept să fiu invitat. Din pricina asta sau dintr-un motiv care-mi scăpa, privirea îi deveni sticloasă și întinse degetul spre o sonerie, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

era În a lucra pentru cel care Îl așternuse pe hârtie. În consecință, puse stăpânire pe o mașină de scris Remington de la birou și Învăță să o folosească la timp pentru interviul cu dl Henry James. Acesta se dovedi prea amabil pentru a-i testa competența sau măcar a o Întreba cu ce viteză dactilografiază Înainte de a-i oferi postul, dar se asigură că este familiarizată cu mașina de scris Remington. În descursul anilor se obișnuise cu clinchetul distinctiv al clapelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
spera să o vezi realizată. Și ai să o vezi, sunt sigur. În timp ce eu am dorit să fiu un pictor mare... — Și ești un ilustrator mare, ceea ce nu e puțin lucru. După cum sper să demonstrez În articolul meu. — Ești foarte amabil, foarte amabil, murmură Du Maurier timid. Mergem mai departe? Sau poate e timpul să ne Întoarcem acasă, la ceai. — Desigur, spuse Henry. Cei doi se ridicară În picioare și Chang, care auzise probabil cunoscutul cuvânt „acasă“, porni În frunte, Îndreptându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
o vezi realizată. Și ai să o vezi, sunt sigur. În timp ce eu am dorit să fiu un pictor mare... — Și ești un ilustrator mare, ceea ce nu e puțin lucru. După cum sper să demonstrez În articolul meu. — Ești foarte amabil, foarte amabil, murmură Du Maurier timid. Mergem mai departe? Sau poate e timpul să ne Întoarcem acasă, la ceai. — Desigur, spuse Henry. Cei doi se ridicară În picioare și Chang, care auzise probabil cunoscutul cuvânt „acasă“, porni În frunte, Îndreptându-se În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
cu Jusserand la dus, până la catarg sau până În dreptul lui Spaniards Road, după care, la Întors, Du Maurier și ginerele său schimbau locurile. Pe drumul de Întoarcere, Henry Întreținea de obicei cea mai mare parte a conversației cu respectuosul și amabilul Charles, dar pe prima porțiune mai mult asculta, căci Du Maurier Îl distra cu un șuvoi de glume, anecdote și povestioare, unele autobiografice, altele inventate. Cu ocazia unei astfel de plimbări, Du Maurier menționă pentru prima dată ideea pentru o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Compton, puțin cam crud, după părerea lui Henry. Nu există piesă căreia să nu-i prindă bine câteva tăieturi. Soția mea e foarte pricepută la așa ceva. Așa Începu o perioadă dureroasă de două luni, În care Henry fu convins de amabilul dar implacabilul Compton să renunțe la aproape un sfert din prețioasele sale replici. Procesul se desfășură În principal prin intermediul scrisorilor și al telegramelor. Cheltuielile cu telegramele crescură alarmant, amenințând să Înghită o parte considerabilă din avansul de 250 de lire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
vasele murdare și se așeză la masă, să scrie câteva scrisori - cam ca un soldat, Își spuse, În ajunul unei bătălii căreia s-ar putea să nu Îi supraviețuiască. Le scrise lui Du Maurier și lui Gosse, mulțumindu-le pentru amabilele mesaje În care Îi urau succes și declarând că miza pe ei „să Își petreacă această seară În post, tăcere și umilință“. Îi scrise lui William, felicitându-l pentru venirea pe lume cu bine a celui de-al treilea fiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
la sticlele de șampanie care se răceau În frapierele cu gheață. Nu vă rețin mult. M-am gândit să vă comunic care sunt primele mele impresii În urma piesei dumneavoastră. La teatru n-am reușit să găsesc momentul oportun. — Sunteți foarte amabil, zise Henry, deși ar fi amânat bucuros plăcerea. Ați fost, Într-adevăr, extrem de amabil că ați făcut pelerinajul tocmai până aici ca să asistați la eforturile mele de Începător. Descrierea modestă nu provocă protestele emfatice la care se așteptase. — Pentru o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
mult. M-am gândit să vă comunic care sunt primele mele impresii În urma piesei dumneavoastră. La teatru n-am reușit să găsesc momentul oportun. — Sunteți foarte amabil, zise Henry, deși ar fi amânat bucuros plăcerea. Ați fost, Într-adevăr, extrem de amabil că ați făcut pelerinajul tocmai până aici ca să asistați la eforturile mele de Începător. Descrierea modestă nu provocă protestele emfatice la care se așteptase. — Pentru o primă piesă de teatru, are multe calități, zise Archer plat. Dar are și câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
amândouă, dar uneori se poate și cu una singură. Dacă nu ai nici una, nici alta, ești pierdut. După reprezentația de la Southport, apăruseră doar vreo două cronici, din care nici una nu era de foarte bun augur: una neutră, semnată de Archer, amabilă față de dramaturg dar rezervată față de piesă, și una pozitivă dar ineptă În ziarul local. Primirea făcută piesei la premiera de la Londra fu Îmbucurătoare: aplauze pline de căldură la final și strigăte de: „Autorul la rampă!“, cărora Henry le răspunse, mulțumindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
el. Anticipase abordarea acestui subiect În timpul vizitei și avea răspunsul pregătit. Dar nici prin gând nu-mi trece să te vâr În afacerea asta nenorocită și descurajantă până nu voi fi pus eu un picior mai solid În ușă. — Ce amabil din partea ta, zise ea, vizibil dezamăgită. Henry nu-și imagina cum ar fi putut colabora cu cineva În scrierea de proză, era un proces prea intim și prea personal; dar În montarea oricărei piese de teatru exista, inevitabil, un element

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
vizite frecvente În Italia, iar Henry Îl Întâlnise o singură dată, la Londra, la sfârșitul anilor ’70, dar la câțiva ani după aceea Îi trimisese În semn de hommage unul dintre eseurile sale despre Veneția, la care primise un răspuns amabil și măgulitor. Din spusele lui Gosse, care fusese mult mai apropiat de Symonds, acesta avea un mariaj nefericit cu o femeie de un puritanism sever, care dezaproba profund ținuta operei soțului său, pe care o privea ca fiind păgână, hiperestetizantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
carnețelul și creionul În buzunarul șorțului, dar ezită Înainte de a se Întoarce să iasă. — Și Îmi dați voie... ne dați voie să vă urăm noroc diseară? — Mulțumesc, doamnă Smith, spuse Henry, roșind fără să știe nici el de ce. Sunteți foarte amabili. Foarte amabili. Și n-am uitat de bilete. Le promisese să le facă rost de locuri, În prima seară liberă. — Vă mulțumim, domnule. După ce dna Smith ieși din Încăpere, se duse la fereastră și se uită afară gânditor, fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
creionul În buzunarul șorțului, dar ezită Înainte de a se Întoarce să iasă. — Și Îmi dați voie... ne dați voie să vă urăm noroc diseară? — Mulțumesc, doamnă Smith, spuse Henry, roșind fără să știe nici el de ce. Sunteți foarte amabili. Foarte amabili. Și n-am uitat de bilete. Le promisese să le facă rost de locuri, În prima seară liberă. — Vă mulțumim, domnule. După ce dna Smith ieși din Încăpere, se duse la fereastră și se uită afară gânditor, fără să vadă mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
dna Peverel și Frank Humber, readuseră farmecul actului Întâi. Actorii care interpretau aceste roluri se odihniseră În cabine pe toată durata actului doi și nu erau marcați de evoluția lui nefericită. Jucând cu delicatețe și ținută, Începură să recâștige interesul amabil al publicului. Dar, odată cu apariția lordului Devenish (dornic acum, din motive personale, să grăbească relația dintre Guy și dna Peverel), urmată la scurt timp de a eroului principal, totul Începu să meargă iar prost. W.G. Elliott fusese de la bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
că n-aș putea. — E prea multă bătaie de cap. Va trebui să mă duc la premiera londoneză, presupun, și asta are să-mi fie destul. Sper să te vedem acolo - să-ți rezerv locuri? E pe 30 octombrie. — E foarte amabil din partea ta, Kiki, dar nu sunt sigur că mă voi fi Întors la Londra până atunci, zise el repede. O să stau la Torquay cât timp se electrifică De Vere Gardens. Era adevărat: se hotărâse să renoveze apartamentul În timp ce era plecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]