2,824 matches
-
decât o chestiune de limbaj poetic, cu alte cuvinte erosul se convertește în agapé (ca substanță), iar agapé se exprimă prin eros (ca limbaj). Primul volum de poezie, Geneze (1971), propune „scenarii” poetice care deghizează în metafore un scenariu liturgic: ambigua persoană a doua a poemului ascunde o persoană sacră, după cum, alteori, persoana întâi își asumă ipostaze divine, dinamica relației eu poetic - „celălalt” (există în fiecare poem un „tu”, fie masculin, fie feminin, amintind de sonetele lui Voiculescu) semnificând misterul „comunicării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
Aurel Dumitrașcu citit de o zână). Deopotrivă liric și lucid, colocvial și ceremonios, vizionar și livresc, D. este actor, regizor și spectator al propriei drame: „într-o viață umblam într-o alta scriam” (Oraș cu Maria). Relevant pentru această mistică ambiguă a poemului (fără să excludă autoironia, ludicul și, din nou, livrescul) este poemul Tânărul artist face mici precizări: „Am scris și poeme în care am fost fericit. Grecii perșii/ latinii au spus: glorie acestui bărbat glorie lui./ Mama mea a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
meu fericit./ I-am lăsat pe toți să vorbească am lăudat înțelepciunea/ îngenunchind în acele cuvinte am fost fericit. Zile întregi/ împreună am petrecut zile întregi./ Dintr-o carte veche m-a speriat/ un hohot de plâns.” Se configurează o ambiguă soteriologie, pentru că, pe de-o parte, cuvântul este dătător de fericire, salvator, iar pe de altă parte, este malefic, ucigător: „Și doamne, ce cuvânt îmi rupe gura acum?” (Crucea talienilor); „Destule hârtii veninoase așteaptă să muște din mine” (În bibliotecă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
-se neîncetat, înzestrând-o cu acel nimb de frumusețe numit poezie. D. își scrie jurnalul la persoana a doua; linia de dialog, care precedă fiecare dintre paragrafele acestui jurnal, cum se întâmplă și în multe dintre poemele sale, indică același ambiguu dialogism: eu se adresează celuilalt eu, pe care îl numește „tu”. Teatralizarea „comunicării” se simte în pagini care ori exagerează sentimentul, emoția, ori o cenzurează: uneori o anume artificialitate plângăcioasă (paginile melodramatice despre moartea lui Nichita Stănescu), alteori o rigiditate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
cuvînt este ambiguu" este valabilă numai pentru fiecare cuvînt luat în parte. Căci, așa cum notează Augustin: "Ambiguitățile se limpezesc doar prin dezbatere și [în nici un caz] nimeni nu dezbate prin cuvinte luate separat. Nimeni, prin urmare, nu clarifică niște cuvinte ambigue cu ajutorul unor cuvinte ambigue" [1991:99-101]. Încercînd să clarificăm atît cît ne stă în putință problemele ambiguității limbajului, una din principalele surse ale "comunicării mincinoase", vom (re)defini cele șase funcții asociate de Roman Jakobson discursului lingvistic [cf. Herseni, 1975
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
valabilă numai pentru fiecare cuvînt luat în parte. Căci, așa cum notează Augustin: "Ambiguitățile se limpezesc doar prin dezbatere și [în nici un caz] nimeni nu dezbate prin cuvinte luate separat. Nimeni, prin urmare, nu clarifică niște cuvinte ambigue cu ajutorul unor cuvinte ambigue" [1991:99-101]. Încercînd să clarificăm atît cît ne stă în putință problemele ambiguității limbajului, una din principalele surse ale "comunicării mincinoase", vom (re)defini cele șase funcții asociate de Roman Jakobson discursului lingvistic [cf. Herseni, 1975:112-126] prin racordarea lor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
le mediază pe cele două de mai sus, avînd forme "mincinoase" dispersate de-a lungul întregii istorii umane (în această categorie se încadrează și propriul nostru demers, de factură intuitiv-rațională, simbolico-științifică, hermeneutico-semiotică, demers care pornește de la cercetarea unor texte semantic ambigue spre a le descoperi posibilul germene de adevăr; măsura în care acest efort nu se justifică, devine o măsură a "înșelăciunii" lui). • Nivelul timpului ciclic se măsoară în evenimente petrecute la scara anilor sau a anului, pe parcursul cărora/căruia apar
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
alte domenii pe care le vom analiza, acestea două se disting prin faptul că martorii neutri se așteaptă mai mult la apariția unor minciuni și le tolerează mai ușor sau cel puțin sînt mai resemnați față de existența acestora. 3 Domenii ambigue TRIBUNALELE ȘI POLIȚIA Milităria și politica se află la unul din cei doi poli ai spectrului încredere-neîncredere; celălalt ar putea fi atribuit referințelor academice. La polul neîncrederii presupunem că măcar una din părți este înșelată și că, dacă se întîmplă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe nimeni". Dacă proprietarul lipsește într-adevăr, afirmația este adevărată. Pe de altă parte, dacă este totuși acasă, afirmația nu este o minciună, deoarece vizitatorul nu a fost păcălit. Într-adevăr, chiar și portarul vizitatorului folosește aceeași formulă cu sens ambiguu. De aceea, portarul nu a păcătuit și are încă dreptul la un loc în rai. Totuși, în ciuda acestei libertăți, sfatul lui Seaton "către toți aristocrații" este "de a-i lăsa pe proprii portari să spună adevărul", deoarece "le stă mai
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
poveștile lui Laski "Minciuna Vanității" și ar fi interesant de știut dacă reputația sa i-ar fi subminat cariera academică în cazul în care el n-ar fi fost și o importantă personalitate politică. Astfel, în ceea ce am numit domenii ambigue, găsim cerințe diferite în privința sincerității și a cinstei. Sistemul justițiar are proceduri fixe prin care impune corectitudinea, însă sinceritatea este privită uneori ca un defect și este necesară doar cu excepția cazurilor pe care Bok (1978:30) le numește "speciale" și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
unele să se simtă înșelate, mai ales dacă rapoartele asupra anchetei vor fi tipărite. Istoria cercetării sociale empirice care se bazează pe ajutorul observatorului individual este plină de exemple de persoane indignate (Barnes 1980:70-72). Pe acest fond de relații ambigue între cei mai binevoitori anchetatori și cele mai cooperante persoane anchetate, cercetarea socială are și acte de înșelătorie intenționată. Cei care furnizează informațiile îi pot minți pe cercetători, iar cercetătorii, la rîndul lor, pe aceștia. Dacă există încredere reciprocă, atunci
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
păcălită ajunge să nu-și mai dea seama de acest lucru. Totuși, este nevoie de puțină auto-amăgire, însă în cantitate moderată. Din nefericire, în lipsa unor scări de gradație bine definite, toate rețetele care prescriu adoptarea unei atitudini de mijloc rămîn ambigue. Ne vom confrunta cu aceeași dificultate cînd vom încerca să specificăm un nivel optim individual și social al minciunii. M-am pronunțat împotriva termenului "complicitate" pentru ceea ce este descris mai bine drept "colaborare" la minciună sau "acord tacit". Totuși, cînd
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Pascal le-a dezaprobat, fiind practicate de călugări iezuiți din secolul al XVII-lea (Pascal 1967:140). Ele includ eschivarea și "restricția mentală" sau "rezerva mentală" (Kerr 1990:116), prin care mincinosul afirmă ceva cu subînțeles sau folosește o exprimare ambiguă, care face un neadevăr să pară adevăr. Ruskin (1905:352) numește afirmațiile de acest gen "minciuni false" și atrage atenția asupra repulsiei pe care grecii antici o aveau față de preferința lui Euripide pentru asemenea forme de înșelătorie (cf. D'Israeli
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Departamentele de dezinformare și rețelele de televiziune au îmbunătățit, cel puțin la început, perspectivele minciunii, însă în același timp au accentuat și probabilitatea ca minciuna, devenită excesivă, să aibă efecte neproductive. Politica și ceea ce am numit în capitolul 3 "domenii ambigue" sînt cele mai expuse efectelor minciunii neproductive. Numărul mincinoșilor crește, iar cel al păcăliților naivi scade. Însă ar fi o nebunie să ne bazăm pe excesul de minciună pentru a menține un anumit nivel de scepticism în rîndul publicului larg
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pentru a menține un anumit nivel de scepticism în rîndul publicului larg. Avem nevoie de o pluralitate de surse de informare pentru a compara fapte și păreri, chiar dacă această pluralitate ar diversifica minciunile. Diversitatea subminează puterea minciunii. În aceste domenii ambigue are o mai mare relevanță recomandarea noastră vagă cu privire la minciunile mai puține, însă mai eficiente. Totuși, recomandarea nu are nimic vag atunci cînd îndeamnă la o mai precisă depistare a minciunii, o înțelegere a caracterului său inevitabil, dezavantajos în același
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
aspects of conservatism (Penguin special S152). Harmondsworth: Penguin [150]. Cuprins Studiu introductiv: Despre semnele minciunii 5 Prefață Mulțumiri 1 Ce este o minciună? Introducere Definiții: minciuna și înșelătoria 2 Unde apar minciunile O diversitate de domenii Milităria Politica 3 Domenii ambigue Tribunalele și poliția Publicitatea 169 Birocrația Istoria și tradiția Minciuni inofensive sau parțial inofensive 4 Știința Științele naturale Științele sociale 5 Diversitatea culturală Culturi diverse Liban Grecia Clasa socială 6 Relațiile Diversitatea relațiilor Necunoscuții Partenerii Relațiile de dominare Relațiile de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciunii 96 Sociologia minciunii 95 Prefață 100 Sociologia minciunii 99 Mulțumiri 130 Ce este o minciună? 115 Introducere 131 Definiții: miciuna și înșelătoria 154 Unde apar miciunile 135 O diversitate de domenii 145 Milităria 167 Tribunalele și poliția 184 Domenii ambigue 171 Publicitatea 173 Birocrația 177 Istoria și tradiția 183 Minciuni inofensive sau parțial inofensive 198 Știința 187 Științele naturale 197 Științele sociale 218 Diversitatea culturală 205 Culturi diverse 207 Liban 213 Grecia 219 Clasa socială 230 Relațiile 221 Necunoscuții 223
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și «provocări»; nu certitudini, ci, mai degrabă, năzuințe. Pentru unul ca mine, obișnuit ca unele dintre paginile sale să fie blamate ca fiind «provocatorii», cred că există destule pagini care să ne ajute să înțelegem adevăratul sens al acelor vorbe ambigui. Fratele Michel David nu este un «instigator», un certăreț, un Gigi Contra ori un împătimit al senzaționalului. Este un monah serios care a avut la dispoziție treizeci de ani ca să observe luminile și umbrele din viața sa de consacrat. A
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pe care nu l-ar face altfel” (Snow, 2007, p. 58). Plecând de aici, Snow consideră că instrumentele puterii naționale sunt reprezentate de un set de metode de care dispune un stat pentru a-și promova interesele. Deși complex și ambiguu, conceptul de putere națională conține cel puțin patru elemente agreate: puterea militară, importanța geostrategică, caracterul național și sustenabilitatea psiho-culturală (Sarkesian, 1995, p. 26). Puterea națională este dificil de măsurat, dar este un concept util În evaluarea și proiectarea strategiilor. Dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
în discursurile de factură socială sau politică. Cu precădere raportul identitate etnică/culturală globalizare este supus analizelor, interpretărilor și dezbaterilor în contexte din ce în ce mai variate. Deși ambele sunt concepte relativ noi în sociologie și utilizate adesea într-un mod necritic și ambiguu, fascinația pe care o exercită, mai ales în științele sociale este extrem de mare. Tema identității sociale, culturale, etnice este readusă în discuțiile academice sau publice (politice), cu precădere în țările central și est europene, angajate într-un proces de schimbare
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
momentul colectivizării, confiscarea pământurilor a fost însoțită de ștergerea semnelor ce marcau granițele parcelelor, astfel încât a devenit extrem de dificilă reconstituirea acestora după 1989. În plus, datorită modului inconstant și neadecvat de aplicare a Legii 18 în teren, a caracterului ei ambiguu, noii proprietari au întâlnit obstacole serioase în exercitarea drepturilor și obligațiilor conferite de această lege. Aceeași autoare lansează un alt concept pentru a descrie această realitate, și anume cel de proprietate vagă (fuzzy property). Alt autor român consideră că punctul
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
a țării. Ele sunt vizibile și azi cu ochiul liber. Zeci, sute de scriitori și, mai ales, de autori (noțiunile nu pot fi confundate) au păstrat și continuă încă această deprindere. Dovedesc aceleași reflexe de prudență și duplicitate, de relații ambigue și adesea profitabile cu Puterea. Singura care poate, de altfel, plăti cu posturi și poziții, cu demnități, cu titluri, onoruri și premii. Corupția literară este și azi în floare. Este una din urmările cele mai grave ale comunizării culturii și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cum încearcă acum să pozeze? Evident că nu. Un gest izolat, calculat și mai ales duplicitar, nu este și nu poate fi concludent. Cum situația este mai generală, aș propune următoarele criterii destul de precise pentru astfel de cazuri, cel puțin ambigue (în proză și în poezie). Să ne întrebăm deci: care a fost și este atitudinea generală a scriitorului, înainte și după 22 decembrie (evit dintr-un scrupul semantic să vorbesc de o adevărată revoluție)? Se poate constata cu ușurință că
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Educație Socialistă putea susține că, în felul acesta, el a salvat totuși cartea, propulsându-se în același timp și ca prim exeget al unei opere interzise, prilej și de mică glorie personală. Toate acestea se pot susține, într-adevăr. Personaj ambiguu, cu calități și defecte, agravate să recunoaștem și de poziția sa oficială total ingrată, plin de oscilații, de care nu era răspunzător decât în parte, el a jucat același rol duplicitar inevitabil și în aprobarea și interzicerea și din nou
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
brutal al ușii ar fi echivalat cu o adevărată catastrofă. întredeschisesem, jumulit de pene, o ușă. Riscam s-o închid acum definitiv. Cultura română, cred, a câștigat totuși, una peste alta, efectiv vorbind, din această situație-limită, profund traumatizantă și profund ambiguă. în felul acesta a apărut nu numai prima carte românească, dar și prima carte franceză despre Mircea Eliade. în acest mod au apărut și alte cărți importante. Este mult, puțin? Este sticla pe jumătate plină sau pe jumătate goală? Cine
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]