2,720 matches
-
aveam și noi În felul ăsta contact cu realitatea... că altfel mai mergeam doar În țarcul ăsta, câte o jumate de oră pe săptămână, la aer. Ne scotea În cerc, n-aveai voie să ridici ochii... mergeam unul după altul, amețeai, numai aer nu era, că se ridica praful ăla, da’ ne scoteau să zică ei că ne dau aer. Când se ridica praful ăla, era infernal. Da’ singura mea mângâiere e că, privind pe sub sprâncene, vedeam turlele unei biserici din
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ăsta?”. Zâc: „Io sunt, domne!”. Vă spusei, io știam să prășesc, că-s copil de țăran. „De ce ai tăiat atâta porumb aici?” „Pă’, domne, așa ne-a spus maistru’!” Domne, și mi-a dat vreo patru pumni de m-a amețit. Am văzut stele verzi... cum să spune În vorbă românească. Și i-am zis: „De ce dai, domne-n mine că... te tai cu sapa aicea și te Îngrop În porumb!”. Atuncea a scos pistolu’ cu rachete și a tras cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
colindătorii. Într-un an oarecare ne-am adunat mulți, eram aproape de patruzeci, dar nu-mi mai aduc aminte de nici unul. Știu numai că printre noi era și Alexandru Macedonski. Tot ciocnind paharele prin casele pe unde trecusem, am ajuns destul de amețit la locuința surorilor Laura și Smărăndița B., unde întreaga familie era adunată. Am fost primiți cu brațele deschise. Drept mulțumire, am vărsat un pahar de vin peste mâneca d-șoarei Laura care, în camizolă albă, făcea onorurile casei. După colindă venea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ca din această întîmplare teribilă să se extragă concluziile cele mai adevărate. Inundațiile au scos la iveală faptul că nu sîntem pregătiți nici material, nici moral pentru situațiile critice, că n-am învățat nimic din trecutul recent. Continuăm să ne amețim cu vorbe mari, cu eroisme de paradă. *De Duminica Mare (Rusalii) am fost iarăși acasă. Dimineața am mers pe imaș cu Ducu. Am făcut „pedagogie”, povestindu-i cîteva întîmplări din copilăria mea legate de acele locuri. Apoi, de la Lucica, am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să ajung barem cu 5 minute înainte de începerea serialului...” * Revenit acasă, adorm de fiecare dată tîrziu, mult după miezul nopții, invadat de tot felul de gînduri. Număr trenurile, mașinile, tresar la zgomotele străzii. Dimineața am genunchii moi, strîng anevoie pumnii, amețesc cînd mișc brusc capul. Deși s au împlinit două săptămîni de la operație, „pipăi” încă lucrurile. Cînd ies în oraș, ritmul străzii mă copleșește. Fac mari eforturi să maschez pentru cunoscuți faptul că sînt încă în convalescență. Azi, în dreptul Institutului, am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
această autoanaliză nu mă va corecta. *Pregătirile pentru Duminica Mare au trecut în urma celorlalte treburi gospodărești, pentru că Lucica fiind mai mult singură, pe acestea n-are cine să le facă. Radu, ca și cum n-aș fi la dînșii, s-a întors amețit de prin sat, cuminte ca un pisoi care așteaptă să fie certat pentru că a vărsat oala cu lapte. Din prag, bolmojește niște explicații. L. se preface că nu-l vede și nu-l aude, mutînd ba un lucru, ba altul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mutilare. Băiatul a fost timp de peste un an victima perversiunilor sexuale ale unora dintre colegii săi mai mari și mai puternici. Ca să nu se zgîrie, aceștia l-au «adaptat» ca pe un obiect: i-au pilit dinții! Nemaiputînd să mănînce, amețit de durere, într-o zi ăsta a leșinat.” „«Brigada știe tot!»”, a ricanat Petru Cimpoeșu, „dar tace mîlc”. Savin privea derutat, cu gura întredeschisă. Povestea m-a umplut într atît de oroare, încît n-am reținut nimic din tot ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
viața celei pe care am Îndrăgit-o și noi, și În a cărei robustețe sufletească am găsit Întotdeauna puterea de a trece peste greutățile vieții. În ziua de 18 mai a.c., după o gripă care Îi slăbise rezistența fizică, a amețit și a alunecat pe un plastic pus să protejeze de apă ce s-ar fi Împrăștiat din baie, pe jos, și s-a izbit puternic la cap de chiuvetă. și chiar după această lovitură a avut puterea să ne cheme
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
subsemnatul În funcție de ghid. Era de față și Ion Arhip, directorul Complexului muzeistic Iași. După ce ne-am aghezmuit binișor, bucuroși de-a fi descoperit treburi frumușele, necesare viitorului „Album Creangă” pe care Îl pregăteau ieșenii, Liviu Rusu a Început să mă amețească de cap că e rudă cu... țareviciul Rusiei, treabă pe care am crezut-o! Până la urmă ieșenii au izbucnit Într-un râs homeric (Ion Arhip știa poanta!), iar eu mă miram cum de m-am lăsat dus de nas atât
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cu cât trăiește pe același pământ cu noi, se hrănește din suferința noastră, disprețuindu-ne pe toți cei care îngenunchem sub greutatea mizeriei, sub rușinea de a-l fi cocoțat pe cel mai nesăbuit dintre noi la cârma unei corăbii amețite de furtunile unei minți palide, uscate, asemenea unei crengi lipsite de rod. Același securist dezamăgit, [toamna] 1984, difuzată la 21 și 22 ianuarie 1985 Stimate domnule director Vlad Georgescu, Cunoscător fiind într-ale Securității, pot să vă confirm încă o dată
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
o dată, atât persoana sa, pusă În cauză, cât și Cauza, pusă În cauză. Confruntăm fervoarea unui scriitor total dăruit scrisului, dar revendicând, totuși, mereu, o altă „totalitate”, care să-l scoată din vizuina și viziunea magiei solitare, să-l azvârle, amețit de Marea Idee, În clocotul gregar. Accentele agresive nu lipsesc, nici obsesiva reafirmare a „angajamentului de stânga”... Inima e la stânga, repetă, nu o dată, și azi, intelectualii aceleiași confrerii. Mintea n-ar fi să fie, Însă, nici la stânga, nici la dreapta
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ocupa de editarea ei. „Continui să lucrez cu o Înfrigurare ascuțită la extrem... N-am scris Încă nimic cu atâta pasiune”, notează Blecher. Dar: „totul merge Încet, nespus de greu, febra mă abrutizează și ore Întregi zac ca un animal amețit de o lovitură de cap”. Pentru a-l scuti de peregrinările prin sanatorii, părinții Închiriază pentru fiul lor, În primăvara lui 1935, o mică locuință la Roman. „Strada, dincolo de cazărmi - povestește Sașa Pană - era din liniște ciuruită de goarne. Se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
misterios atrași prin spațiu, de-a lungul anilor... iar acum, pătrund În tine pe căi regretabile, care rănesc».” Apelul rămâne fără răspuns și orice răspuns ar fi fost tardiv. Nu ajută nici substituirea. „Înlocuitorul” plin de sine pare preocupat și amețit de șansă. „Simțea dragostea acestui bărbat pentru sine Însuși la fel de intens de parcă ar fi fost un sentiment al ei. Tandrețea lui față de propria-i persoană Îi producea o ușoară emoție senzuală.” Nerăbdător a primi validarea, prin cuvinte, a ceea ce se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ce făcuseră, în loc să se întoarcă în aceeași noapte acasă, s-au oprit la Jamul Mare într-o cârciumă. Au atras atenția, că erau murdari și s-au așezat la masă comandând mâncare și băutură din plin și prin faptul că amețindu se vorbeau schimbând păreri despre ce făcuseră, în mod fatal au fost luați de agenții civili, prezenți la vremea aceea în orice cârciumă din satele de pe lângă frontieră, și predați la postul de jandarmi. La întrebările care li s-au pus
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
se întunecase de tot. Ploaia bătea drept în geam din pricina vântului puternic. Bătrânul stătea la căpătâiul meu. — Cum e? Ți-e mai bine? Mult mai bine decât înainte. Cât e ceasul? — Opt seara. Am încercat să mă ridic, dar am amețit. — Ce vrei să faci? mă întrebă bătrânul. — Trebuie să merg la bibliotecă să citesc vise. Nu fi prost! În starea în care ești, nu poți face nici cinci metri. Dar n-am cum să trag chiulul. Bătrânul clătină puternic din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rău un pachet de țigări în ultima mea zi de viață. Am rămas sub streașina tutungeriei, am băgat o țigară în gură și am aprins-o cu bricheta. Mi s-a părut tare ciudat gustul ei după atâta abstinență. Am amețit și mi-au amorțit vârfurile degetelor de la ambele mâini. Am intrat apoi în patiserie și am cumpărat patru tarte. Aveau nume franțuzești lungi și complicate, pe care le-am și uitat în clipa în care vânzătoarea le-a băgat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aroganță, tendințele expansioniste ale regatului maghiar. Pătrunderea, cu substrat politic, a catolicismului provoacă, firesc, replica pământenilor de credință ortodoxă. Desconsiderând cu infatuare „datina”, temei spiritual al existenței unui neam, Doamna Clara se lasă surescitată de visul nebunesc al oricărui agresor, amețit de iluzia invincibilității sale - acela de a dezmoșteni un popor de sufletul lui adânc: „năzuințe”, „doruri”, „vise”. Din spațiul închis de sumbre orizonturi, pândit de forțe potrivnice, tentaculare, cârmaciul valah nu se poate despresura decât contractând utile alianțe (în primul
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
vieții lor: „...(viața) va fi și mai frumoasă în comunism. Să luptăm deci fără întrerupere și să nu ne lăsăm abătuți din calea noastră de sentimentalismul mic-burghez sau seduși de frumusețea locurilor de pierzanie create de exploatatori pentru a-i ameți pe cei exploatați!”. Epoca Ceaușescu a produs o specie proprie de propagandă prin artă, îndeosebi prin film, mai relaxată, alternativă la propaganda directă, explicită, pe care unul dintre autorii acestei cărți, Ion Manolescu, o numește „comunism cultural”. Acesta, livrat sub
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
literaturii, scrise în jurul lui 1844-1848, și care trebuiau să constituie conținutul unui curs, în cea mai mare parte obținut prin prelucrarea unor surse străine, termenul apare în contexte în care e vorba de abilitatea oamenilor politici de a păcăli masele ("amețesc multitudinile oarbe") sau de capacitatea artiștilor de a crea senzația falsă a notorietății ("bietul vulg sau vila multitudine îi crede oameni mari")37. Nu e, în mod evident, o noțiune pozitivă. Heliade Rădulescu tratează cu neîncredere asocierea primitivă a indivizilor
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
aia și am zis: "hai să bem!" A venit și Puiu Manta, a băut și el. Culmea ghinionului, îl cheamă la raport comandantul lagărului, maior Ionescu. Noi, care nu mai băusem alcool ani de zile, o doză infimă ne-a amețit. Ne povestea când s-a întors de la raport: "Mă, m-am dus, dar când mi se părea că maiorul se întoarce cu picioarele în sus, când mi se părea că eu sunt cu picioarele în sus!" Nu știu cum a scăpat, dar
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
unul dintre noi, care era răcit, a tușit în fața unei bare din acelea de a ieșit bara din sudură! (râdem) Nu știam ce să mai fac ca să țină sudura, lucram eu cu brennerul, cu electrodul și până la urmă le-am amețit, deși cât au stat fixate habar n-am. Dar am dus o viață nemaipomenită acolo: trimiteau bucătarii o mâncare ultra iar militarii nu-și mâncau mâncarea lor și ne-o dădeau nouă. Noi le dădeam ceapă din culturile de pe lângă dig
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de fel de fel de lucruri necunoscute pentru el, iați vorbit de portărei, de somațiuni, de institutori, de institutrice, de prefecți, de subprefecți, mai ales de perceptori și de subperceptori, toate aceste cuvinte noi, ființe noi, instituțiuni noi, care au amețit poporul, creațiuni de ocazie importate cu grămada din țări străine și cu care îi era imposibil de a se desprinde, de a și le însuși.<ref id=”1”>Ibidem, pp. 251-252.</ref> „Formele stricăcioase“ de la 1876 nu sunt decât prelungirea
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
să se miște”70. Dr. Avram Iosef XE "Iosef, Avram" a constatat că evreii care au coborât din tren „erau plini de sânge și cu mari plăgi, din care supurau. Aceste răni proveneau din lovituri de corpuri contondente, toți erau amețiți, Încât abea puteau să se mențină pe picioare”71, „ei neputând să deschidă gura ca să bea apă”, a adăugat dr. Leon Herșcu XE "Herșcu, Leon" , medic evreu din Iași care fusese mobilizat la compania sanitară din Roman XE "Roman" 72
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
detaliu va ieși la iveală. Marriott se lupta cu dorința de a fugi. - Aici? - spuse el cu sfială. Ședeau pe taburetele de la bar. - Hai să mergem până la separeul din capăt - spuse Blandar. O clipă mai târziu Marriott spuse cu greu, amețit de somn: - Da, poți să mă hipnotizezi. - Dormi! - spuse Blandar și pocni din degete. Ochii lui Marriott se închiseră bine de tot și așteptă. În sfârșit, încurcat, deschise ochii. - Nu pare să fi mers - începu el. S-a oprit uimit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
după plecarea noastră. Parafrazând, aș zice că pentru noi, participanții, New York-ul va fi de acum încolo foarte diferit de cel de dinaintea festivalului. Asta cât mai suntem în viață. Sydney, Australia TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Florin L|Z|RESCU Poveste de-amețit copilul „Despre ce să fie povestea?“ „Una ca să dorm bine.“ „A fost odată un căluț indian.“ „Și îl chema Winnetou...“ „Ascultă. Nu era căluț indian din ăla apaș, ci unul indian budist.“ „Adică.“ „Adică el credea că e reîncarnarea unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]