78,360 matches
-
Băiatul este fiul acestui bărbat, nu al clientului. Nu știu sigur cum ar trebui să procedăm, dar cred că am putea alege una din variantele de mai jos: Îi spunem clientului tot ce am aflat. Doar de-asta ne-a angajat. Dacă nu-i spunem nimic, ar însemna să-l inducem în eroare. Când am acceptat cazul, n-am fost oare de acord să-i spunem totul? Dacă-i pe-așa, atunci așa trebuie să procedăm, fiindcă trebuie să ne ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se aflau de-acuma la el acasă și era prea târziu ca să mai dea înapoi. Și, cum stătea în biroul lui de la Tlokweng Road Speedy Motors, contemplând absent un maldăr de hârtii, luă două hotărâri. Una dintre ele fu să angajeze o secretară - o decizie pe care, știu chiar în momentul când o lua, n-o va duce niciodată la îndeplinire -, iar a doua fu să nu-și mai bată capul cu modul în care ajunseseră copiii la el și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
acolo că n-are grădinar, remarcă Mma Ramotswe. Uite ce neorânduială. Să n-ai grădinar se cheamă de-acum lipsă de bun simț, dacă ai o slujbă de intelectual bine plătită, cum are doctorul Ranta. E o datorie socială să angajezi niște servitori, care se găsesc pe toate drumurile, disperați să câștige și ei o bucată de pâine. Salariile sunt mici - inacceptabil de mici, considera Mma Ramotswe - dar cel puțin sistemul creează locuri de muncă. Dacă fiecare persoană angajată ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
așa că intră direct în subiect. — Cum a murit Michael Curtin? întrebă ea. Stătea în scaun, vizavi de ea, bosumflat. — Lucram acolo, începu el, părând să ignore întrebarea ei. Eram economist rural, iar ei primiseră o sponsorizare de la Fundația Ford ca să angajeze pe cineva să facă studii de economie aplicate la aceste mici investiții agricole. Asta trebuia să fac eu. Am știut, totuși, că-i vorba de cooperativa munca în zadar. Chiar de la început. Oamenii aceia erau niște idealiști. Credeau că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
plină de zdrențe, de vechituri lăsate de alții când s-au dus, s-au dus, s-au dus, unde-i soare și bine. „Eu plec în Canada... na-ți frigiderul, mai sunt și niște pahare și-o zaharniță...”, „M-au angajat în Germania, deocamdată temporar, ca asistent laborant, aștia au o secție de spectometrie... și nu mai vin înapoi... am o casetuță pentru bijuterii și căciula asta de blană, ți-ar veni, poți s-o mai transformi, am și-un sacou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ceva ce metisul ignora sau ca și cum propriile ei planuri s-ar fi conturat cu claritate, dar celălalt nu spuse nimic și Își văzu de treabă În continuare, poate pentru că nu Împărtășea deloc optimismul ei sau pentru că nu dorea să se angajeze, de vreme ce, În fond, nu știa exact cine era acea femeie, nici pînă la ce punct depindea de Oberlus. Carmen de Ibarra - erau atît de Îndepărtate vremurile În care fusese Niña Carmen pentru cineva - păru să priceapă că deocamdată nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
invizibilă. Cu vălurile mele, poate c-o să devin dansatoare din buric. Călugăriță și-o să lucrez într-o colonie de leproși unde nimeni nu-i întreg. O să fiu portar de hochei și-o să port mască. Parcurile alea mari de distracție doar angajează femei ca să poarte costume din alea cu personaje din desene animate, dat fiind că oamenii nu vor să riște ca un bărbat molestator străin să le îmbrățișeze copiii. Poate c-o să fiu un șoarece uriaș din desenele animate. Sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
locul potrivit? La orice se așteptase, la orice întrebare, numai la aceasta nu! Era caraghioasă, tot atît de caraghioasă ca și numele sau. Doar fusese verificat, cercetat, trecut, cum s-ar spune, prin ciur și prin dîrmon, înainte de a fi angajat ca simplu "colaborator extern" al Serviciului, încă de pe vremea cînd lucra la firma de șampanie Mott. Într-un fel avusese noroc, prima afacere mai serioasă fusese legată de prințul Pangratty, aviatorul-trăsnit de la Vladia, și pînă la urmă totul ieșise mulțumitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așa cum fusese el obișnuit să înțeleagă, ci cu totul altceva. Nu putea spune ce anume era K.F., dar servitoare nu era. Sigur, primea bani săptămânal din partea prințului, așa cum se obișnuia în asemenea situații, dar nu putea fi considerată a fi angajată pentru a face o anumită treabă. Să țină casa. Ori să țină companie domnișoarei Sofie, care se simțea din ce în ce mai rău. Ori să gătească. Ori să strunească grădinarul, și pe cei doi bătrîni care aveau grijă de acareturi și de curățenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
piloții sînt niște oameni foarte originali, înălțimea, zborul în sine îi fac să se creadă înzestrați cu puteri neobișnuite. Ori chiar poate sînt. Ce credeți?" Leonard Bîlbîie făcu o figură lungă, flerul său îi spunea că nu trebuie să se angajeze în nici un fel de conversație cu inginerul Corvino. Dacă supoziția lui Mihail avea o bază, în realitate acest inginer, Gabriel Corvino, făcea parte tocmai din realitatea cu pricina. "Din cînd în cînd prințul Pangratty are accese de orgoliu și, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
părea că încărcătura electrică a încăperii și-a schimbat semnul, cineva avu ideea simplă dar genială să deschidă geamurile, de afară se simți un val de răcoare plin cu miros de frunză crudă și de liliac înflorit, dulce-amar. Muzica se angajă într-un tango argentinian, un chelner aproape că-l somă să-și ia un pahar de pe tava grea de argint, insul era destul de obosit și de transpirat și voia să scape de povară, își făcu drum în apropierea lui Pangratty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu deschidea planurile sale! Aruncă nada: " Sigur că avem toate șansele să reușim. Numai să nu fie prea tîrziu domnule locotenent. Prea le convine multora starea de fapt. Numai dacă citești gazetele, te-ai și lămurit!" Vorbea sibilinic, nu se angaja prea mult, nu dădea amănunte, nu pomenea nici un fapt. Ca o conversație începută în tren cu un ins care te-a confundat cu altcineva, n-ai încotro și mergi mai departe ca să nu-l pui într-o situație ridicolă. Tehnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rapoartele, lucru absolut de neconceput pînă atunci și de cele mai multe ori fără de folos, făcea observații cu mîna lui pe marginea paginii, cu semne de întrebare și exclamare, "cine?", "de ce?", "cînd?", "mai detailat", "vorbărie, prea multe cuvinte, prea puține fapte", "nu angajăm poeți!". Știa că notițele sale de pe marginea rapoartelor îi vîrau în draci pe toți subalternii, probabil era o fierbere, o zumzăială prin birouri cum n-a fost niciodată în Serviciu, se așteptau la tunete și fulgere, la destituiri și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
peste borcanul de un sfert de litru, mînuind lingurița cu coadă lungă, argintată, mînca preocupat, cu înghițituri mici, însuși Leonard Bîlbîie, omul pe care putea, foarte bine să nu-l fi găsit niciodată în ditamai orașul. Știa doar că fusese angajat la firma Mott, dar tot așa știa că nu mai ținea de ei, ci trecuse cu totul "undeva la stat". Era ușor de presupus că la Mott nimeni nu i-ar fi putut spune în ce loc și în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ne unim viețile. Inutil să vă mai spun câte ne vor sta În cale: familie, clanuri, prieteni, rude, coterii literare. Și evident, sărmana copilă suferindă, invocată invariabil ca ultim argument. La Îndemnul lui am revenit În Rusia și m‑am angajat la redacția revistei Der Stern din Moscova. Așa Încât să ne putem vedea zilnic. Trăiam În preajma lui, ca să nu zic la umbra lui. (Poezia „Soarele de sub abajurul roz“ fiind replica ironică a lui Mendel Osipovici la remarca mea. Iar, vai, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
atât mai amar, argumenta celălalt, zâmbitor. Contează să îl prindem. Îi spunem lui Chimé?... Uriașul din Farepíti le mulțumi din tot sufletul pentru șansa pe care i-o ofereau, de a participa la o aventură atât de emoționantă, si se angaja să caute o piroga cu care să blocheze stâmtoarea Teavanuí. Întreaga insulă era complet înconjurată de o centură lata de corali și era practic imposibil că un om cu un picior zdrobit să poată țări o ambarcațiune pe deasupra lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să-și piardă un vas intrând cu el în al nostru, căci le-ar rămâne celelalte trei, cu care să salveze naufragiații. Dar noi, dacă începem să luăm apă, o să fim la mâna lor. Nu! repeta. Nu putem să ne angajăm într-o înfruntare în larg. Atunci, care este planul tău? —Să profităm de viteză noastră superioară și să încercăm să le găsim insula, înainte de întoarcerea lor. Se uită la toți cei de față, încercând să evalueze efectul cuvintelor lui. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
diete limitate, de atâta timp, la peste, ci mai ales deoarece consideră că acea ambarcațiune auxiliara avea să se dovedească de mare folos atunci când vor trebui să se apropie, pe furiș, de o insulă dușmana. Cum cei patru războinici se angajaseră să se întoarcă singuri după încheierea luptei, restul zilei îl dedicară încărcării proviziilor, astfel că, odată cu apariția primelor stele, Navigatorul-Căpitan era gata să le aleagă pe acelea care aveau să-l călăuzească până la insula fioroșilor Te-Onó. Deși hartă cerească era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
le-a spus paznicilor că Lenny trage un pui de somn. Coborând cu liftul, Angelique îți spune că asta a fost ultimul ei masaj. O lovitură ca asta se plătește cu un milion de dolari, ghiată. O agenție rivală o angajase să-l termine pe Lenny, și acum se lăsa de meserie pe bune. În barul din hol, beți câte un cocktail ca să-și clătească gura de gustul piciorului lui Lenny. Un ultim pahar de adio. Apoi Angelique îți spune să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lor frumoși și tenul curat. Mamele astea care nu lucrează, ai căror copii adolescenți sunt la școală. Nu lucrează, dar nici nu sunt casnice. Nu-s gospodine. Educate, desigur, dar nu din cale-afară de deștepte. Au ajutoare pentru muncile grele. Angajează specialiști. Altfel ar folosi un praf de curățat nepotrivit distrugându-și blaturile de granit și dalele de gresie. Ar pune un îngrășământ nepotrivit și plantele decorative din grădină s-ar usca. Ar alege vopseaua nepotrivită și toate eforturilor lor minuțioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dorință și de faptul că ai fi capabilă să te descurci fără mine. Nu știu din ce aluat e plămădită Sanda însă, cu siguranță, nu e același care te-a creat pe tine. Ea și-a crescut surorile, s-a angajat la șaisprezece ani, a rămas, de tânără, singură cu un copil, după cum ai spus, face față încercărilor vieții și, vei vedea, va trăi mai mulți ani decât tine... Pardon, nu vei putea face asta, dar te voi ține eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu e mama bucuroasă că merge la nuntă? Pentru că n-are un soț cu care să danseze? Sufletul Bicii se prăbuși. Sanda fusese, dintotdeauna, un copil deosebit. O ajutase să le crească pe cele mici, renunțase la școală și se angajase pentru a întări venitul familiei. În ziua în care îl adusese pe Eduard Leon la ușă, frumos, sincer și de o educație impecabilă, simțise o dorință nestrămutată ca acestui copil să-i fie bine, să aibă parte, în sfârșit, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
comentariu. Văzând-o atât de încrezătoare, Ștefan o lăsă în pace, să-și savureze în tihnă biata reușită. Dar n-a fost să fie. După cele două luni, fu dată afară, sub pretextul că nu e îndeajuns de pregătită. Patronul angajă pe alta, tot pe o perioadă de probă. Luana plânse cu lacrimi amare iar bărbatul se tot învârti în jurul ei, neștiind cum s-o mai împace. Ea amenința: Să știi că mă angajez tonetară. Am să vând gumițe și chiloți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că nu e îndeajuns de pregătită. Patronul angajă pe alta, tot pe o perioadă de probă. Luana plânse cu lacrimi amare iar bărbatul se tot învârti în jurul ei, neștiind cum s-o mai împace. Ea amenința: Să știi că mă angajez tonetară. Am să vând gumițe și chiloți până când am să mor de frig și de oftică. De-a lungul străzilor se înșirau tarabe pline de toate mărunțișurile lumii. Atârnau, ca la bazar, haine, jucării, papuci de casă, într-o obositoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de lucru universal valabilă în astfel de depozite. Luana deveni conștientă că nu face față, că nu vrea să mai continue acest zbucium obositor și că cel mai bine, pentru relația dintre ei, era să-l lase pe Ștefan să angajeze pe cineva mai priceput decât ea. Se văzu scăpată și liberă să se întoarcă la liniștea înșelătoare de altă dată. Zbuciumul acestei perioade avu câteva părți bune. Achitară garsoniera în totalitate, își cumpărară mașină și Luana căpătă o doză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]