KorAP: Find »[drukola/base=antrenament & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...382 >

9,542 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

Saytam nr. 2 din satul Kamikuishiki. Făceam parte din departamentul de armătură și eram subordont unor foști maeștri. Perioada imediat următoare mutării mele în Aum s-a numit «Înzestrarea cu evlavie». În principal era muncă de slugă, făceam și ceva antrenamente. În comparație cu munca de profesor, nu trebuia să mă gândesc la relațiile dintre oameni sau la responsabilități. Eram în locul cel mai de jos, exact ca un proaspăt angajat care face tot ce-i spun superiorii lui. Din punct de vedere psihologic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
au mutat din Aso în Kamikuishiki. Și copiii erau plimbați din loc în loc. Le predam și copiilor fondatorului și din când în când îmi mai zicea (Asahara): «Se distrează la cursuri!» Un an stăteau la școală după care intrau în antrenamente. În ceea ce privește problemele religioase, maestrul avea, fără îndoială, o putere nemaipomenită. Sunt absolut convins. Știa să-și adapteze predicile în funcție de ascultători, degaja o energie intensă. După ceva vreme, am fost transferat la Ministerul Apărării, unde am lucrat la instalarea și menținerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
budistă. Știa să interpreteze. Oricât ai încerca să pătrunzi scripturile vechi, nu reușești. Dacă ești autodidact, nu spun că te poți considera un lup singuratic, dar ajungi să dai o interpretare personală distorsionată. Nu așa. Trebuie să progresezi printr-un antrenament adecvat, pas cu pas, până la înțelegerea corectă. După ce treci de un pas, trebuie să te oprești, să reexaminezi și să-ți dai seama ce progres ai făcut. Asta se repetă. Pentru a continua așa, ai nevoie de un profesor care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
După ce treci de un pas, trebuie să te oprești, să reexaminezi și să-ți dai seama ce progres ai făcut. Asta se repetă. Pentru a continua așa, ai nevoie de un profesor care să te ghideze în direcția bună în antrenamente. E la fel ca învățarea matematicii. Până ajungi la un anumit nivel, nu poți face altceva decât să iei de bune spusele profesorului. Acum înveți formula asta, apoi înveți alta. Cam așa stau lucrurile. - Dar, se mai întâmplă ca pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
în echipă îți aduce multe beneficii - începi să te înțelegi cu ceilalți, îți dezvolți îndemânarea - elemente care nu se văd cu ochiul liber. Pentru asta se chinuie foarte mult și apoi îl distrug. Și asta poate reprezenta un fel de antrenament. În timpul acestei munci în comun, începi să-ți înțelegi mai bine propria minte. - Sau poate că planul n-a fost bun chiar de la început. Și asta e posibil (râde). Trebuie s-o iei ca atare. Afacerile din Japonia sunt, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
o mare diferență. Unii l-au considerat pur și simplu un mod de a controla mintea, dar explicația asta este pentru mine mult prea simplistă. Pentru mine a fost ceva ce mi-am dorit de la vârsta de douăzeci de ani. - Antrenamentele inițiatice esoterice din Tibet implică o relație unu la unu între guru și discipolul lui și devotament complet. Dar, ce faci în cazul în care, să spunem că, învățămintele minunate pe care le primești la început devin pe parcurs dubioase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
într-o încăpere din Kamikuishiki. S-a simțit în pericol și a evadat. A fost exclus din sectă. E genul de persoană căreia îi plac lucrurile logice. Deși este critic în ceea ce privește fundamentul sectei, apreciază părțile pe care le înțelege. În timpul antrenamentelor a avut parte de câteva experiențe mistice, dar este prea puțin interesat de „supranatural“, escatologie sau francmasonerie. Când era încă membru, nu vedea cu ochi buni faptul că secta Aum se îndrepta în aceeași direcție. Cu toate că avea dubii și dezamăgiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
000 de yeni, dar, pentru că nu aveam bani la mine, am plătit după ce m-am întors la Tokio. Era în primul an de facultate. O vreme m-am dus la dojo-ul din Setagaya, dar mă ocupam de distribuirea pliantelor. În loc de antrenamente ne ocupam de îmbunătățirea pioșeniei. La dojo aveau hărți cu Japonia divizată în câteva sectoare și ni se spunea ce zonă să acoperim în ziua respectivă. Mergeam cu mașina seara, ne spuneau: «Tu mergi aici!» și ne împărțeau în grupuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
mâncam numai orez foarte vechi și legume fierte. Ducând o astfel de viață aveam diverse pofte, voiam să mănânc ba una, ba alta. Dar am încercat să-mi impun să nu mă las furat de aceste gânduri. Reușeam asta prin antrenamente. Eram dinainte vegetarian, deci nu mi-a fost așa de greu. Mă simțeam eliberat de orice legătură ispititoare din societatea actuală. În Naminomura am stat... Acolo nu aveam calendare și nu știam cum trece timpul. Cred că am stat destul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
a fost groaznic. În acea perioadă am avut mai multe ocazii să vorbesc cu Matsumoto. Încrederea în Aum și în Matsumoto scădea treptat. După aceea am făcut diverse treburi mărunte, până când Asahara Shōkō mi-a ordonat să mă ocup de antrenament. Asta însemna meditație și poziția de adulare. Mediatația îmi dădea o oarecare satisfacție, dar nu pot spune că nu era greu. În afară de masă și mersul la toaletă restul zilei stăteam. Trebuia să dormim tot în poziția asta. Studiam un anumit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
la toaletă restul zilei stăteam. Trebuia să dormim tot în poziția asta. Studiam un anumit număr de ore și apoi dădeam un test. Un anumit număr de ore făceam exerciții de respirație. Așa decurgeau zilele acolo. Cred că am continuat antrenamentul ăsta câteva luni sau o jumătate de an. Nu-mi dădeam seama cum trece timpul, așa că nu-mi amintesc exact...Veteranii de acolo cred că făceau asta de mulți ani. Nu știi când te trimit de acolo. Gurul decide dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
seama cum trece timpul, așa că nu-mi amintesc exact...Veteranii de acolo cred că făceau asta de mulți ani. Nu știi când te trimit de acolo. Gurul decide dacă rămâi sau pleci. Am fost ținut o perioadă mai lungă în antrenamente, apoi mergeam la lucru și din nou la antrenamente... - Asahara era cel care decidea că trebuie să treci la alt nivel? Ca și cum ți-ar fi spus: «De mâine treci la stadiul următor!» Așa e. Eu nu am avansat deloc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Veteranii de acolo cred că făceau asta de mulți ani. Nu știi când te trimit de acolo. Gurul decide dacă rămâi sau pleci. Am fost ținut o perioadă mai lungă în antrenamente, apoi mergeam la lucru și din nou la antrenamente... - Asahara era cel care decidea că trebuie să treci la alt nivel? Ca și cum ți-ar fi spus: «De mâine treci la stadiul următor!» Așa e. Eu nu am avansat deloc și nici nu am primit un nume sfânt. - Dar, ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
era cel care decidea că trebuie să treci la alt nivel? Ca și cum ți-ar fi spus: «De mâine treci la stadiul următor!» Așa e. Eu nu am avansat deloc și nici nu am primit un nume sfânt. - Dar, ați făcut antrenament vreme îndelungată. Oare de ce nu ați avansat? Aum era foarte realistă în încredințarea mântuirii celor care contribuiseră masiv la organizație. Normal că și nivelul spiritual era important, dar donația avea un cuvânt greu de spus. În cazul bărbaților era foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Tantra Vajrayana va avea loc. Nu puteam să urmez o doctrină în care metodele nu contau (pentru a-ți atinge scopul). Nu mi se potivește stilul acesta. Bineînțeles că atunci nu știam sub ce formă va fi transpusă în realitate. Antrenamentele deveniseră cam ciudate: artele marțiale făceau parte din rutina zilnică, simțeam cum se schimbă brusc atmosfera din organizație. M-am gândit destul de mult dacă să mai continui sau nu viața asta. Dar la urma urmei, ce importanță avea ce credeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
direcție, iar Matsumoto spunea că aceasta era calea cea mai scurtă către mântuire. Dacă este așa, atunci nu am ce face. Ori rămân, ori plec. Cam pe atunci au început să ne atârne cu capul în jos, ca parte din antrenamente. Cei care nu respectau regulile erau legați de picioare cu lanțuri și atârnați cu capul în jos. Când spui asta, nu pare mare lucru, dar pur și simpu ne «torturau». Cei care au pățit-o spuneau că simțeau cum li

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Cruțați-mă!». Zbieretele unor oameni aflați în chinuri groaznice, insuportabile. Părea că și locul însuși se răsucea, se contorsiona. Răsunau rugăminți înnecate în lacrimi: «Maestre! Maestre! Salvați-mă! Nu mai fac niciodată!». Mă cuprindeau fiorii când auzeam. Sigur că și antrenamentul dur are o semnificație. Dar e imposibil să nu pui la îndoială rostul tuturor încercărilor grele prin care am trecut până acum. Ciudat e faptul că majoritatea celor care au fost torturați au rămas în sectă. Cu alte cuvinte, au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
a murit Ochi Naoki, ni se dădeau și droguri. Și eu am luat așa ceva. Toți credeau că era LSD. Aveam halucinații, însă ce mai conta, dacă asta era calea spre mântuire. Se zvonea că unii credincioși au murit în tipul antrenamentelor și că unii, care au încercat să fugă, au fost prinși. Dar zvonurile din Aum au rămas zvonuri și n-am știut niciodată dacă erau adevărate sau, pur și simplu, niște vorbe în vânt. Chiar dacă informațiile puteau fi certificate cumva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
că i-am atins cu întrebările mele. Niimi Tomomitsu mi-a spus imediat după asta: «Vei fi transferat în altă parte. Fă-ți bagajele!» M-au încarcerat. Nu mi-au dat nici o explicație. Atunci am început să-mi pun întrebări. Antrenamentul trebuia să fie calea spre mântuire, iar acum devenea o metodă de pedeapsă. Carcera era de mărimea unui tatami. Acolo unde am fost dus eu, erau cam zece camere, separate între ele, închise cu cheia pe dinafară. Era vară și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
asta. Vedeți, când omul e pus în astfel de situații, devine foarte puternic. Cei care erau încarcerați le stăteau în cale sau nu erau de folos. Nu știai când o să te scoată de acolo. La început eram hotărât să fac antrenamente serioase acolo. Dacă te lamentezi, nu mai scapi de acolo. Am continuat să gândesc pozitiv, să îndur și să merg înainte. În antrenamentul zilnic aveam o inițiere care se chema «Călăuza Bardo». Te duceau în altă cameră, te legau la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
erau de folos. Nu știai când o să te scoată de acolo. La început eram hotărât să fac antrenamente serioase acolo. Dacă te lamentezi, nu mai scapi de acolo. Am continuat să gândesc pozitiv, să îndur și să merg înainte. În antrenamentul zilnic aveam o inițiere care se chema «Călăuza Bardo». Te duceau în altă cameră, te legau la ochi, îți legau mâinile la spate și te așezau în așa fel cât să ai o poziție a corpului cât mai bună. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
atrasă de lucruri mistice. La vârsta de șaisprezece ani a citit o carte de Asahara Shōkō și a fost atât de impresionată, încât a devenit membru al sectei Aum împreună cu cei doi frați mai mari. Pentru a se concetra pe antrenamentul ascetic a renunțat la școală și s-a mutat în sectă. Discutând cu ea, reușesc să înțeleg de ce acela era locul ideal pentru ea. Cu siguranță găsește mult mai multă fericire în viața ascetică, decât în lumea seculară. Nu găsește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
ascetică, decât în lumea seculară. Nu găsește nici o valoare în laicism și nu e interesată decât de descoperirea propriei lumi spirituale. S-a despărțit de lume și, pentru ea, Aum a fost un fel de rai, unde putea să facă antrenamente spirituale. Bineînțeles că poți spune că a fost o răpire sau un proces de spălare a creierului dacă te gândești că o fată pură de șaisprezece ani a devenit membră, dar tind să cred că ar fi bine să existe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
personal. Ce înseamnă această „eliberare“: viața este presărată cu suferințe, iar starea de mântuire te scapă de această durere. Așa am înțeles eu lucrurile. Dacă te eliberezi, ești scutit de suferința din lumea aceasta trecătoare. Cărțile spuneau ceva despre un antrenament ascetic prin care să atingi acest prag. Înainte de a mă integra în grup, o perioadă, în fiecare zi, făceam exercițiile acasă. Mă uitam în carte și făceam asana (yoga) și exerciții de respirație. Și ceilalți doi frați ai mei au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
prieteni. Au intrat în sectă și colegi din școala generală și împărțeam împreună pliante. Nu, nu i-am convins eu să vină. Doar le-am spus ce se întâmplă acolo, iar ei și-au dorit să se alăture. Am continuat antrenamentul ascetic și, la scurt timp, am experimentat dhartri siddhi. Asta este starea de dinainte de levitație, cu alte cuvinte trupul începe să se ridice și să coboare în aer. Mi s-a întâmplat dintr-odată acasă în timp ce făceam exerciții de respirație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]