26,366 matches
-
este nicio rușine să ai grijă de el. Dacă, Doamne ferește, ai fi tu sau eu În locul lui și nimeni nu ar vrea să ne spele și să ne curățe ... știi tu, cum te-ai simți? Păi, nu? Apoi, Maria se apucă gospodărește de treabă: dezbrăcă chiupul mare, Îl spălă cu apă caldă, nu fără oarece emoții inerente, scoase hainele murdare, Îl Îmbrăcă ușurel cu haine curate de-ale bărbatului ei, Îi puse o nouă pernă și Închise ușa formată din oale
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
inerente, scoase hainele murdare, Îl Îmbrăcă ușurel cu haine curate de-ale bărbatului ei, Îi puse o nouă pernă și Închise ușa formată din oale. După ce a dus bandajele vechi și pline de sânge În râpa mare și adâncă se apucă de spălat hainele chiupului și le Întinse pe sârmă. Cât pe ce să rămână fără un răspuns credibil, atunci când Viorica lu’ Gache o Întrebă: Țațî Marii, da badea Vasâli ari haini noi? Un gând trimis tot de sus răspunse cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
decât niște chiriași aflați aici pentru o perioadă limitată: dacă întâmplător dădeau jos un tablou, o făceau doar pentru un scop practic, ca să nu se mai adune praful pe el, nu pentru a pune altul în loc. Nu s-ar fi apucat niciodată să taie un copac doar pentru a avea o priveliște mai frumoasă și nici să zugrăvească o cameră doar pentru o toană de moment. Chiar și ideea de a le considera chiriași în adevăratul sens al cuvântului era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Cine știe ce povești cu zâne din anii copilăriei trezea în mintea ei absența fiului? El era prințul care cutreiera lumea cu un condur de cristal; era ciobanul care câștiga mâna fetei de împărat; era prâslea care ucidea uriașul. Bătrâna n-a apucat să afle că fiul ei era pur și simplu mort. Charlot descoperise toate acestea în timp, din propoziții trunchiate, din izbucnirile de mânie ale doamnei Mangeot, din visele pe care cele două femei și le povesteau la masa de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
lua documentele, Roche lăsă frâiele, iar căluțul, astfel eliberat, înaintă câțiva pași: brusc bărbatul se transformă parcă într-un copil căruia i se lăsase în grijă un cal pe care nu-l poate stăpâni. —Uite, ia-le, zise Roche și apucă din nou frâiele. Dacă vrei, țin eu calul, spuse Charlot cu amabilitate ironică, jignitoare. Fă bine și scoate-ți acte ca lumea, astea nu sunt în ordine. Apoi, întorcându-se spre Thérèse Mangeot, adăugă: Te sfătuiesc să fii cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Poe. —Uite ce e, să știi că nu sunt chiar atât de nerecunoscător, zise Charlot. Poți să rămâi aici o noapte. Scoate-ți pantofii, iar eu am să trântesc ușa. Apoi, vino după mine. Închise ușa cu zgomot. Nici nu apucă să facă doi pași că din capul scărilor se auzi glasul fetei. —A plecat, Charlot? — Da, a plecat. O să mă duc să văd dacă e închisă ușa din spate, mai adăugă el. Apoi îl conduse pe bărbatul rămas acum numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
face apariția un negustor ambulant sau că s-ar putea întoarce Charlot. Ascultă cu atenție să prindă eventual scrâșnetul pietrișului. —A trebuit să mă întorc, Mademoiselle, insistă el rugător. Aseară n-ați vrut să mă lăsați să vorbesc. N-am apucat nici măcar să vă transmit tot mesajul de la Michel. (Ce dracu’? Am încurcat rolurile? Care mesaj?) Mi l-a încredințat în noaptea când a murit, continuă încercând să tragă de timp și totodată uimit de efectul vorbelor sale. — În noaptea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ora asta își scoate vacile la păscut. O să vadă semnalele luminoase și o să-și dea seama că s-a întors Chavel. O să înțeleagă mesajul. „Ne-au atacat pieile roșii!“. Doar el îl poate descifra. Chavel observă că mâna lui Carosse apucă mai strâns revolverul ascuns în buzunar. Ceea ce spusese nu era suficient pentru a dovedi că omul este un șarlatan. Era capabil să se folosească de orice minciună pentru a obține efectul emoțional dorit. Trebuia să înalțe între ei un zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
se domoli: o criză de apendicită îi produsese mai multă durere. Când deschise ochii, Carosse dispăruse, iar Thérèse stătea în fața lui. —Ești rănit? — Nu, nu m-a nimerit, uită-te la tablou, răspunse el. Împușcăturile veniseră prea repede, ea nu apucase să-și dea seama unde nimeriseră. Chavel își dorea să o trimită de acolo, mai înainte să vină momentul cu adevărat urât. Cu mare grijă făcu doi-trei pași și se așeză pe un scaun. În câteva clipe pata se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
necaz. — Acum nu mai ai nici un motiv să te temi. Du-te imediat, o îndemnă el pierzându-și un pic răbdarea, ca un copil. Te simți bine? întrebă ea cu neliniște în glas. Da, da! De îndată ce ea ieși, el se apucă de scris. Își dorea să ducă totul la bun sfârșit, iar instinctul lui de avocat îl îndemna să lase lucrurile cât se poate de clare. Ar fi vrut să știe exact cum era formulat decretul, dar probabil că nu afecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
singur în casa lui îi dădea o imensă bucurie. Era ca și cum în clipa morții stăpânea doar ceea ce putea cuprinde cu ochii. Bietul Janvier, rosti în gând... culoarul cu zgură. Încercă să-și pună semnătura pe document, dar, mai înainte de a apuca să termine, izvorul care-i țâșnea din rană îl copleși, devenind un râu, un torent, un val de liniște. Lângă el, pe podea zăcea hârtia acoperită cu un scris aproape indescifrabil. El nu mai reuși să-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și totuși abia acum pot formula ipoteza că aceste două personaje au lucrat în taină, în peștera întunecată a conștiinței mele, în timp ce lumea se mistuia în flăcări. Când Al zecelea om a reapărut pe neașteptate din arhivele MGM m-am apucat să scotocesc și eu prin arhiva mea personală unde am descoperit manuscrisele altor două scenarii de film care i-ar putea interesa pe cititorii acestei cărți. Primul scenariu (despre care acum aș zice că nu-i rău deloc, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
o muscă. Era căsătorit și avea doi copii pe care-i iubea nespus. Războiul din 1941 îi afectase în mică măsură viața pentru că avea vârsta de patruzeci și unu de ani, iar patronii lui îl considerau indispensabil. Dar el se apucă să învețe totuși germana - avusese o bunică nemțoaică - gândindu-se că poate îi va folosi cândva și acesta rămase singurul lucru mai deosebit din viața lui între anii 1941 și 1945. Uneori vedea prin ziare fotografia lui Schreiber, inspectorul-general nazist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ultimele zile i-au asprit trăsăturile, căci acum vede și el asemănarea. E convins că și-a aflat numele. O expresie nouă se așterne acum pe chipul lui: cea a omului urmărit. Nu știe ce să facă, încotro s-o apuce: se teme de fiecare polițist, încercările sale de a se ascunde atrag atenția celorlalți și în scurt timp apare în ziare știrea că Schreiber a fost văzut în Mexico-City. Își lasă barbă, iar în felul acesta dispare și ultima urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Orice spectator îți poate spune ce urmează. III A doua schiță de scenariu, purtând titlul Nu e nimeni vinovat, a fost scrisă cam în aceeași perioadă pentru prietenul meu Cavalcanti. I-a plăcut ideea, dar n-am reușit să ne apucăm să lucrăm asupra ei, căci, atunci când a prezentat-o Consiliului de Cenzori, aceștia au răspuns că nu-și pot da acordul pentru un film care ironizează serviciile secrete. Așa că această schiță s-a pierdut în uitare, ca și altele, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cerință creează mari incoveniente întrucât nimeni nu se pricepe prea bine să aranjeze banda în mașina de scris. O dată găsește o bandă aruncată în coșul de gunoi în loc să fie arsă în incinerator și, pentru a demonstra riscurile acestei neglijențe, se apucă să descifreze mesajul imprimat pe bandă. Singurul lucru pe care reușește să-l citească este: „Nicicând n-au existat buze mai fragede, nici ochi mai luminoși“, ceea ce se dovedește a fi un vers dintr-un sonet scris de Cobb cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
umple timpul de emisie. Tot ei, producătorii, sunt câteodată nefericiți: când li se spune cine are voie în platou și cine nu, când primesc telefoane de sus și numele invitaților dictate în ureche. Puținii jurnaliști, politicieni sau experți rezonabili nu apucă, chiar dacă ajung în spațiul public via TV, să-și expună argumente și să discute pe fond. Din acest motiv, cei mai mulți s-au săturat să predice în pustiu și stau acasă. Alții refuză din start invitații la emisiuni în compania unor
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
capătul puștii. Mai departe nu-i chip. Da’ ce vorbesc eu degeaba, că tu tot catană neinstruită rămâi. Ba sunt cavalerist, Pâcule! Si de pe cal se vede mai departe... Numai că gura ta turuie ca melița fimeii mele, când s-apucă toamna de melițat cânepa. A fi ea gura mea ca melița fimeii tale, da’ ochii sunt buni și văd departe. Ia uite-te tu colea în zare. Nu vezi un fuior de fum care sfredelește cerul? Moș Dumitru Carpen și-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sufletul în acest timp. După ce s-au omenit, moș Dumitru a dat semnalul de plecare. Cu adâncă plecăciune, i s-a adresat lui moș Petrache: Mai rămâi sănătos, moș Petrache, și tare mulțămim pentru bunătate. La drum, flăcăi, că ne apucă noaptea. Nu de alta, dar plânge crâșma după noi. Poate crâșmărița, Dumitre - a vorbit Pâcu, cu un zâmbet șiret atârnat de buzele tăbăcite. Pe dracu. Are ea după cine ofta, nu după un hodorog ca mine. Nu după multă vreme
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
întâi spune-mi dacă nu ar fi bine să punem o vorbă pe lângă Aizic pentru Gheorghe și Alecu. Ne-ar veni mai ușor. Una-i să încarci patru care și alta-i să mergi cu șase odată. Nu ne-ar apuca ploile și zloata pe drumuri. Măi Dumitre! Stii tu că n-ar fi rău? Ai și tu o dată dreptate, dar asta nu înseamnă că ești deștept și trebuie să ți se urce la cap. Bine, Pâcule, că ai priceput și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în pământ, îi aștepta pe cărăuși de fiecare dată când poposeau la crâșmă. N-o ocupa nimeni niciodată. Era „masa cărăușilor”...In rest, măsuțe joase, lângă care hodineau scăunele din lemn cu trei picioare, potrivite cu înălțimea meselor. Ca să poți apuca scăunelele, meșterul le-a făcut câte o gaură potrivită cu mâna omului. Lângă unele din măsuțe se vedeau chiar și buturugi, care la nevoie țineau loc de scaune. De bagdadie atârnau lămpile și felinarele trebuitoare la vreme de seară...Alături de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bun? a întrebat Hliboceanu. Uite că o fugit!...Era o noapte întunecoasă și ploua strașnic...O strigat la santinelă să-i aducă apă, că îi este sete... Când santinela s-o apropiat cu oala cu apă, nenea Jănel l-o apucat de mână zdravăn, i-o sucit-o cu toată puterea și l-o izbit cu capul de gratii...Santinela o căzut!...Nenea Jănel i-o luat cheile de la centură, o descuiat lacătul de la celulă și...dus o fost! O trecut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-i gospodina?” „Acasă! Acasă!” o răspuns Catrina - mama fetei - răsărită în pragul casei cu mâinile pline de aluat și pestelca de făină. „Da’ ce faci tu, Catrină? Uite, oamenii au venit, așa cum ne-am înțeles și tu...” „Apoi m-am apucat și eu să fac un cuptior de plăcinte. Că de, avem pețitori. Hai, intrați, că acușica îs coapte plăcintele”...Moș Toader s-o uitat la mătușa Rarița și amândoi la Zoița... „Ce fel de gospodine îs aiestea?” au gândit ei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în gropi. Apoi cine nu știe că de aici se zărește târgul? Că acum eu nu-l mai văd ca altă dată, asta îi altă poveste. Așa că, nu mi-ai spus nici o noutate, Mitruță. Indeamnă mai bine boulenii, că ne apucă amiaza pe drum. Mitruță, roșu precum o sfeclă - ca de fiecare dată când moș Dumitru îl șfichiuia din vorbe, ca acum - a alergat îndată la șirul carelor, îndemnând boii...Soarele era deja de două suliți pe cer, când șirul de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pâcule? La povestea de vânătoare pe care am promis-o... Ei, te-am gâcit ori ba? M-ai gâcit, Pâcule. Aista-i semn că mai ai ceva în capul acela, afară de fum... Am, Dumitre. Am, că nu beau. Adică nu apuci să bei destul, vrei să spui... Dumitre, știi ceva? Nu știu, Pâcule. Află tu că mi s-o pus soarele drept inimă...Hai să mergem acasă, că babele noastre fac zâmbri. Dacă n-o făcut ele în tinerețe...acu’ degeaba
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]