2,894 matches
-
oi. 29. Și a zidit cetăți și a avut belșug de boi și de oi; căci Dumnezeu îi dăduse multe avuții. 30. Tot Ezechia a astupat și gura de sus a apelor Ghihon, și le-a adus în jos spre apus de cetatea lui David. Ezechia a izbutit în toate lucrările lui. 31. Însă, cînd au trimis căpeteniile Babilonului soli la el să întrebe de minunea care avusese loc în țară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce, pentru ca să cunoască tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
doare. următoarea chemare încețoșată linie frântă, trupul acesta al meu se șterge, se estompează, mai ușor decât scama în aer plutește, abia mai vibrează. schimba-voi locul acesta cu nimbul violet al notei do celei mai de jos, cuvântu-mi apune. voi încolți neștiută, în tăcere, ca pălămida cărnoasă și dulce, nimicul voi hrăni. voi fi doar auz hămesit, atent la următoarea chemare, lipsită de cuvânt, cum trupul de carne. vremelnicie nenumărate impulsii nervoase ale universului ne scurgem în pământ pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în fumegarea lui nevăzută, în așchii ne preschimba, fără timp ne-nnoda în flăcări albastre crescând, bulimic arzând, întregindu-ne-n scrum. fuioare de fum noi doi nu vom mai fi o singură, înecată respirare. noi doi nu vom mai apune deodată după muntele de sare. noi doi, subțiați de frig, inhalăm speriați răsăritul, pietrele le implorăm să ne hrănească nevăzutul trup din care am dispărut când ne-am mutat unul în altul. abur și sânge, febră și lingori de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fim mai exacți. Ne-am așezat fiecare pe câte o piatră, în fața casei mele, care nu este propriu-zis o casă, ci un fel de baracă făcută pentru tăietorii de lemne de către Elis din Lillåberg. Soarele cobora spre apus. Primăvara soarele apune întotdeauna în mlaștina Lillholm. Ceea ce căutăm noi în biserică este tonul deosebit, continuă el. Umanitatea insondabilă. Marea artă ca experiență personală și aventură. Da, am încuviințat eu. Cred că înțeleg ce vreți să spuneți. O viață este unică, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
le vântură necunoscuții. Ascult muzică, citesc și compun o lume a armoniilor sfinte în care nu intră nici un răscolitor de ce-a fost înainte. Între pământ și văzduhul elastic este-o arcuire de arcușuri și strune: sunt razele soarelui care apune peste tabloul toamnei fantastic. 1984 Elixiruri autumnale Seara se lasă ușor peste zi într-o coabitare discretă; contemplarea-i un ideal și admiră luna ca pe-o vedetă Pe bolta violetă se joacă o zestre cu pietre scumpe și aurării
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
pădure. Când soarele și-a luat în brațe ultimele raze și a trecut dincolo de deal - că de dealuri nu ne puteam plânge - „răcutele” - adică sergentul nostru - a dat comanda: „Înainte, marș”. Caii au pornit sforăind ca niște năluci. Când a apus soarele, ni s-a părut nouă că se ridică o perdea de nori cam negri, dar ce ne-am zis: norii cu treaba lor, noi cu treaba noastră. În scurtă vreme, am ajuns în marginea pădurii, dar și norii au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
muncit pământul? — Am muncit pământul. —Aveați și vite? —în majoritate, era teren arabil. N-aveam nici cea mai vagă idee spre ce se îndrepta discuția celor doi. Erau lungi zilele, nu? Ne trezeam pe întuneric și munceam și după ce soarele apunea, a răspuns Mike aproape mândru. Șapte zile pe săptămână și nimeni nu avea noțiunea de vacanță. — Ați avut un comportament lăudabil, a murmurat Josephine. Asta până când tu ai scăpat de sub control consumul de alcool, ai început să dispari de la lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aia cu un PUF! împrumutând bani de la Gaz atunci când știam că era lefter, pentru ca apoi să nu-i mai returnez datoria. BANG! Trezindu-mă pe podeaua din dormitorul meu, într-o lumină difuză, fără să știu dacă soarele răsare sau apune. BUF! Chiulind de la serviciu pe motiv de boală în ziua liberă a lui Martine, astfel că ea a fost nevoită să vină la muncă. KAPUT! Trezindu-mă într-un pat străin, lângă un bărbat străin, fără să-mi pot aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un proiect politic bine structurat și pe termen lung în afara lui Traian Băsescu? Vă întreb și eu asta dor așa, ca un bun cetățean și alegător cu carte de alegător în regulă. Dar până când eroul scrierilor mele de acum, va apune dincolo de orizontul politic, dați-mi voie să mai trag în el, măcar la foc, cu foc... Păzea, „șoșoiul”! „Ia dom’ șăf iștea doi lei și dă-ne și nouă nește „crastaveți” mâncați-aș ochii matali”. Nici nu știam cum să
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
întunericul nopții în mod special. Lumina zilei o arde, o secătuiește și o alungă înapoi în adăpostul subpământean. Nu voiam să spun decât că stă să se crape de ziuă, este ora patru de dimineață. Cristian privi în sus, luna apusese dar stelele licăreau intens pe cer. Fiind între munți, încă nu se vedea nici o geană de lumină dinspre răsărit. Tot întrecându-se cu vâlva, pierduse noțiunea timpului. De unde știi ce oră este? întrebă el. Aș putea să-ți spun cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo. Sunt convinsă că va veni, spuse Ileana, ridicându-se și ea după Cristian, numai că seara se apropie cu repeziciune și mi-e teamă că vom intra în criză de timp. Ia spune-mi, când iese vâlva afară? Imediat ce apune soarele. Ei, vezi? N-am eu dreptate când spun că moșul își face de cap? În timp ce vorbea, Ileana se apropiase de gura peșterii. Privea curioasă înăuntru încercând să străbată cu privirea întunericul din interior. Neizbutind, mai făcu un pas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo, ar fi fost de ajuns pentru ca ea să se poată strecura afară. No, ce faci? auzi el în spatele său glasul lui Calistrat. Vrei să intri și nu ai curaj? Nu-i cea mai fericită alegere. Chiar dacă încă nu a apus soarele, nu știu cum se comportă vâlva în propriul bârlog. Ai întârziat! Unde ai stat până acum? îl apostrofă Ileana țâfnoasă. Ți-am spus să n-o aduci și pe ea! îi reproșă bătrânul lui Toma, făcându-se că nu o aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
voce slabă. Crezi că poți face rost de alt exploziv? se întoarse inspectorul spre Moș Calistrat. Unul care să nu fie degradat? Am să încerc! declară bătrânul. Numai că nu pot să garantez. Din păcate nu mai e mult până ce apune soarele. Cred că trebuie să ne pregătim pentru încă o noapte de luptă cu vâlva. Moșneagul avea dreptate, era puțin probabil să găsească altă dinamită în timp util. Ba mai mult, nici nu era sigur că vor reuși să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asigur că am făcut treabă bună, îi explică el lui Calistrat care încercase să-l împiedice să se miște. No, deocamdată, totul pare a fi în regulă dar nu vom ști cu siguranță decât la noapte, îl liniști acesta. Imediat ce apune soarele, voi fi aici să mă asigur că bestia nu mai iese din bârlog. Bătrânul avea dreptate, chiar dacă la o examinare vizuală peretele de piatră părea etanș, numai la căderea nopții vor afla dacă reușiseră cu adevărat să o închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Mai întâi, trebuiau să construiască șasiul viitoarei capcane. Pentru aceasta, pusese să se execute trei cercuri mari, din profile laminate. Supraveghease personal activitatea muncitorilor, nepermițându-le să ia pauză nici măcar ca să mănânce. Veți avea destul timp să vă odihniți imediat ce apune soarele! îi îmbărbăta el. Până atunci nimeni nu se oprește nici pentru a se duce la budă. Fiecare dintre ei era un supraviețuitor al măcelului din seara precedentă, văzuseră cu ochii lor tot ce se întâmplase, așa încât nu era necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
corpul să se rostogolească într-un bazin, pe care un val țâșnit din fluviu îl umplea cu o mâzgă neagră-verde-vânătă. Homer se târî pe faleză. Departe, în stânga lui Tombigbee River, scăpărau fascinant benzile continue ale bolizilor. Și mai departe, soarele apunea maiestuos deasupra acestor curcubee întoarse. Omul se simțea singur și zdrobit, deși nu-l durea nimic. Frumusețea pe care o vedea cu ochii împăienjeniți îl lăsa aproape indiferent. Își continuă drumul, împleticindu-se, ținându-se de balustrada de marmură ajurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
pe domnița Catrina și-ai s-o aduci în cetatea Sucevei, pe drumuri ferite și pe cărări de codri nesfârșiți! Dar Domnul va sta cu mâinile-n sân? întrebă mirat diacul. Domnul e bolnav, iar steaua lui a început să apună. Boierii moldoveni s-au săturat de grecii pripășiți în jurul tronului și în pământurile primite de la Ștefan cel Mare! tună Miron Barnovschi, aprinzându-se. Eu voi fi noul domn, iar tu o să fii noul logofăt! Auzind acestea, tânărul sărută mâna noului
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
un buchet de flori În mână. Buzele lui le-au atins ușor pe ale mele, atât de fin Încât eu am fost ceea care am rămas dorindu-mi mai mult. Am Înțeles atunci că deși relația noastră fusese pe cale să apună, o ferisem de moarte. Și era altfel acum. De parcă se putea Întrezări deja un nou răsărit. Am intrat cu el În sufragerie și m-am lăsat să cad În brațele lui pe canapea. Un tablou În aparență perfect. ― Ghici unde
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
contraceptive au pregătit-o, ducând-o mai departe, în cele mai inedite forme. Mi s-a părut o ironie a destinului emiterea în România a decretului de interzicere a întreruperii de sarcină cu doi ani înainte de istoricul 1968, când în Apus tinerii se lăsau amețiți de sloganul „Totul este posibil, totul este permis“, înscris pe ziduri și intonat când revoluționar, când tandru de barzi pletoși și bărboși. Copiii din flori ai generației flower power erau aduși pe lume cu inocența, bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
iar pe celelalte două, „Lacul ziua“ și „Lacul la asfințit“. Ăsta era preferatul nostru, el dădea emoție muncii, pentru că aveam ocazia să așteptăm ani la rând. Să-l așteptăm pe acela care va observa că pe malul de la nord nu apune soarele. La cererea publicului, puteam să aduc în fața pânzei și barca pe trei roți. Clientul putea să vâslească în ea, la unu optzeci de fundal, nu cumva să-l sfâșie cu vâsla. — O să umplu mânerul vâslei cu plumb - spunea adeseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a spus el, continuând să tropotească. — Nu vă sfiiți - l-a îndemnat Engelhart. Eu încerc întotdeauna să pun în practică observațiile clienților mei. — Cum să vă spun? Nu sunt aici decât de o săptămână, dar am observat că soarele nu apune în partea aceea. Am îmbrățișat ursul de la spate și am izbucnit în plâns și mi-am amintit totul. Îl strângeam de-i pârâiau paiele și mi-am ascuns fața în blana lui, ca măcar pe mine să nu mă audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fi lucid și a te-mpotrivi unor astfel de piedici, puse de-a curmezișul drumului tău, este la fel de firesc, precum se-mpotrivește un cal sălbatic nărăvaș, ce nu se lasă deloc a fi îmblânzit. Pentru Maria, însă, aceste vremuri fericite apuseseră deja, iar acum, pe măsură ce își ducea înainte traiul, iată că mantaua neagră a nebuniei, ce acoperă totul și nu se sperie de nimic, începea ușor, dar precis, să pună stăpânire cu adevărat pe judecata ei, dominând-o. Aici, cititorul, devenit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
urmă, discreditarea tragicului prin eficiență. În Europa, te lovești pretutindeni de obsesia decadenței. Roma "eternă" și "Roma" bizantină (Constantino-polul) au devenit "istorie". Anglia nu mai e stăpâna mărilor. Spania nu se mai poate lăuda că în imperiul ei soarele nu apune niciodată. Gloria navigatorilor portughezi s-a retras în muzee. Parisul constată că limba engleză ia locul limbii franceze. Europa e un cimitir al imperiilor. Imperiul roman. Imperiul otoman. Imperiul austro-ungar. Imperiul sovietic. Și nu e nevoie să-l citești pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un "dragă" la început și "sărutări" la urmă. Așa își scriu îndrăgostiții și acestea sunt mijloacele de a întreține focul nestins? A trecut o lună și mă găsesc într-un amurg în Jardin du Luxembourg. E minunat, soarele abia a apus, seara coboară armonios, pe pomi, pe flori, pe bazinurile cu apa cu reflexe roșcate. Singur, împreun mâinile, îndrept ochii spre cer și mă rog: " Doamne, te vizitez rar, dar sunt acum așa de fericit că vizita mea e obligatorie, oricât
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
altceva? Călătoria din Okayama până la Castelul Takamatsu dura mai puțin de o zi, iar mesagerii ajunseră cu atât mai repede, cu cât se deplasau călare. Trecând prin primele linii ale propriei lor armate, priviră în direcția Munților Kibi, unde soarele apunea roșu. Din acel punct, n-aveau să mai întâlnească decât inamici. Nu mai era primăvara pe care o lăsaseră în Okayama. Câmpiile și satele erau pustii. Un călăreț plecă în galop din linia întâi, spre palisada ce înconjura Castelul Takamatsu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]