2,862 matches
-
jidovi. Dela Căprești la Telenești trecem prin Prodăneștii Noi. La Prodăneștii Vechi răzeși e satul de naștere a lui Alecu Donici. La Căprești Ovrei foastă colonie agricolă. Astăzi trăește obișnuit, din vechile [expediente.] Prodăneștii Noi, sat urât rusesc. La Telenești. Apus de soare. 30 Iulie. Nume de pe-aici: Plămădeală, Lapte Dulce, Iapă-scurtă, Șapte Frați, Copii mulți, Bou Negru, Bou Roș. Minunate seri la Telenești. Broscărie. Aici începe codrul Orheiului. Iarmarocul din Telenești ca cel din copilărie de la Pașcani. Sara, lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
excelență... A, nu! a, nu! să stea cât e datoria, cât e datoria, replică măgulit d-l Calinderu. * În sala tribunalului, între doi țărani. Unul a eșit din sala de ședință. Ei, cumătre Ioane, cum ți-a eșit proțesu? D-apui eu știu? S-o sculat unu' acolo ș-o bolborosit nu știu ce, pe urmă o spus ș-a meu nu știu ce, după aceia s-o uitat unul la altul... și pe urmă m-au dat afară... Cum spunea o femee, la cerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ziua de vineri (cum stă scris și în Letopisețul lui Ștefan)... Răufăcătorii aceia (românii), fiind oameni ai morții, și-au descoperit capetele și, intrând în luptă, s-au măcelărit cu ostașii islamici până când s-a lăsat seara și soarele a apus... Picioarele dârze ale ghiaurilor nemaiputând să țină, ei au ales calea fugii, părăsind măcelul de pe câmpul de bătălie...”. La Războieni a fost o confruntare crâncenă, cronicarii turci recunoscând ei înșiși că românii s-au bătut ca niște oameni care nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
treacă munții în momentul în care oastea transilvană era în Moldova. Se poate afirma cu certitudine că Ștefan cel Mare n-a primit nici un ajutor de la vecinii lui în timpul campaniei din 1476. Matei Corvin nu se sfia să scrie în Apus că sultanul, aflând că Bathory și Țepeș se apropiau de hotarul Moldovei „s-a așternut pe o fugă de ocară, și nu și-a tras sufletul până ce drumul, ce-l străbătuse de mai multe săptămâni când venise, nu l-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unde pot scrie în voie. De pe banca de alături tocmai au plecat niște localnici și un bătrân în cărucior ajutat de o femeie din America Latină; cel puțin, așa mi s-a părut privindu-i fizionomia. Privesc soarele ce dă să apună. Cât este de frumos, galben-aprins, cu raze blânde ce scaldă dealurile și munții din jur. Mă gândesc că a fost o zi frumoasă fără prea multe dureri și usturimi în tălpile picioarelor. Reflectez apoi asupra pelerinilor de la hanurile din acest
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
lor în mulțimea de pe stradă, vorbind și gesticulând, plimbându-se puțin grăbiți și cu un aer demn, specific lor. Este o anumită noblețe în mersul lor drept, mai ales al bărbaților, amintind în mod inconștient de gloria unui imperiu colonial apus demult. Mă cazez la hanul Surorilor de Caravajal din centrul orașului. Sunt atât de amabile: nu este încă ora 12 și ele deja primesc pelerinii sosiți. Sunt condus apoi la dormitor, imens, dar curat și ordonat. Aici, spre diferență de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
sertar mai mult de un an, cu toate intervențiile mele telefonice, inclusiv la unul dintre directorii adjuncți. În această situție m-am adresat Editurii În scris, terminând cu epigrama: “A fost odată spunem astăzi cărții,/ Căci noul Început -a să apună,/ Iar mâine fi-va doar coperta,/ Ideea ce-a voit s-o spună.” Nu mi-au răspuns la scrisoare, dar În toamna anului 1996, redactorul de carte d-na dr. Emilia Stere m-a anunțat telefonic de apariția ei și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
în realitate, decât o imitație a acestora umflată de mass-media peste măsură. Crezi, după acest citat cam lung, dar edificator, că e alta situația la noi? Încă de acum 100 de ani Eminescu tranșase deja problema în versul unic: E apus de zeitate și-asfințire de idei. Fără a fi un antioccidental (m-am bucurat de invitațiile lor la două burse literare germane), pot să spun că la noi clișeele occidentaloide se resimt cu asupra de măsură. Ce altceva vedem în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
principală s-a axat pe coordonatele timpului, în semantica diferențelor de genul atunci și acum. Cuvântul atunci se asocia cu lipsurile, mizeria, exploatarea, dincolo de limitele umanului, din perioada interbelică: „(...) Au trecut de atunci peste două decenii și odată cu acesta au apus pentru totdeauna și acele vremuri urâte, pline de necazuri și întuneric care nu mai merită a fi amintite”. Termenul acum reprezenta prezentul luminos, al dreptății sociale și bunăstării. Cea de-a doua etapă este similară progresului economic și depășirilor constante
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
propriu-zise. Zona e o suburbie Întinsă, plină de case șubrede. Valea e netedă ca-n palmă. Nu crește nimic În afară de cereale, citrice și palmieri aduși din California. Un vînt fierbinte și uscat se pornește În fiecare după-amiază și bate pînă apune soarele. Valea e ținutul citricelor. Acolo crește grepfrut roșu și roz, care nu mai crește nicăieri altundeva. Ținutul citricelor e unul promovat de agențiile imobiliare, ținut al reședințelor turistice „mai stați oleacă” și al bătrînilor care așteaptă pe-acolo să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cele pe care nu le vedem există. * Dacă îmi mai alung și tristețile, eu cu ce mai rămân? * Sărăcia nu este dușmanul omului, dar nici prietenul lui. * Soarele nu răsare la fel pentru toți. * Pentru unii, soarele răsare, pentru alții, apune. * Să te ferești de analfabeții care știu alfabetul. * Cărțile nu se scriu cu cerneală, ci cu sânge. * Omul bun nu e neapărat și prost; omul rău nu e în nici un caz deștept. * Chiar dacă coexistă, binele și răul nu fac niciodată
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
diviziuni între și în interiorul orașelor italiene, adepții papei fiind identificați cu termenul "guefli" iar cei ai Imperiului Român fiind numiți "ghibelini". În secolul al XIV-lea, atât imperiul, cât și papalitatea și-au pierdut influență asupra italienilor. Puterea imperiala a apus în Italia după eșecul invaziei împăratului Henric VII de Luxemburg, care a murit la Genova în 1314. Autoritatea papala s-a diminuat în Italia în timpul papalității de la Avignon (1309-1376) și a Mării Schisme (1378-1417). În afară de acest vid de putere, declinul
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
realizării de sine, ci ca pe un destin legat de un popor a cărui istorie survenea și prin poezia sa". În acest orizont, discuția privind "amurgul zeilor", denunțat de Nietzsche, face casă bună în gândire cu eminesciana exprimare metaforică: "E apus de zeitate ș-asfințire de idei" (Memento mori), numai că pentru poetul român "pierderea divinilor" se înfățișează "ca un scandal ontologic doar în latura văzută a lumii, nu și pe traiectoria ei sacră, care rămâne ascunsă și inaccesibilă omului, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
raze. Nici de-un strop de sânge încă pajiștea nu e pătată, Nici de-un strigăt de durere pacea nu e tulburată; Numai cântec, armonie, dulce-a dragostei suflare Se revarsă-n line valuri peste a câmpului răcoare. Acum soarele apune pe a ceriurilor scară, El se duce să-ncălzească alte neamuri, altă țară; Însă ca un rege darnic, la momentul de plecare Ne desfășur' atunci uimitoarea lui splendoare. Și, încetul cu încetul, văd sub ochii mei că-nvie, Cum un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prea cumsecade și prea Îngăduitor cu tineretul, dascăl al vieții mele În multe privinți și pe lângă care am ucenicit În publicistică până la războiul din 1916, opt ani dintr-o epocă ce nu se va mai Întoarce și cu o lume apusă pentru totdeauna. [...] ...Mai târziu, după trecerea războiului, continuând pe calea apucată a publicisticii și tiparului, printr-o participare mai activă la Întreprinderi de editură și de tipografie, În tovărășia plăcută a câtorva oameni de gândire și de condei, m-am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de peste drum de poștă, În care colonelul meu părea un Îngropat de viu, alături de patronul veșnic plictisit și de bătrânii vânzători ajunși și ei niște edecuri prăfuite În vasta și sinistra Încăpere a magazinului lipsit acum de clien tela sa, apusă pe urma exproprierilor și-a crizelor bancare, și cu ceva mărfuri prin rafturi oferite nouă, clienților abia treziți la gustul lucrurilor bune, ca „solduri“ din ceea ce mai rămăsese ca Încălțăminte, haine de sport și săpunuri englezești, bonetărie și parfumuri franțuzești
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și sfinte, pentru care aveți de a răspunde înaintea lui Dumnezeu, înaintea oamenilor și urmașilor voștri. Românească este țara aceasta, în care trăim, câștigată și păstrată cu sângele străbunilor noștri și înzestrată cu drepturi românești care nu au putut să apună pentru că sunt o proprietate nepieritoare a ei. Limba română, sufletul naționalității noastre, pe care ne-au păstrat-o străbunii în timpul barbariei, chiar cu răpunerea vieții a fost totdeauna și este adevărata limbă a acestei țări și nici un drept nu s-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
drumul pe jos, și ce-o fi, o fi. Am ales a doua variantă și ne-am așternut drumului. După nu prea mult timp, a Început să ni se arate că decizia nu fusese tocmai Înțeleaptă: soarele se pregătea să apună, iar de jur-Împrejurul nostru lipsea cu desăvîrșire orice urmă de viață. Totuși, am presupus că, fiind În apropierea orașului, trebuie să existe vreo colibă sau ceva de genul ăsta și, impulsionați de această iluzie, am continuat să mergem. În curînd s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mici jertfe din timpul zilei. Copilul făcu așa o lună întreagă. La sfârșitul lunii, pe când el se juca pe genunchii mamei și păru-i auriu, purtat de un vântuleț cald, era luminat de ultimele raze ale soarelui ce începea să apună, mama îi spuse: Copilul meu, știi că mâine este Sărbătoarea Maicii Domnului, și că va trebui să faci un dar mai frumos Maicii noastre cerești? - Și ce lucru trebuie să-i dau? întrebă copilul. Vrei să-i dau trandafirul frumos
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a doua zi, discutam problema cu Cosma și îi vor beam de „situația falsă“ în care mă aflu prin acest fapt, mi-a răspuns: „Nu suntem cu toții în atâtea situații false?“ - Rezon. Seara - concert la Năvodari. ți-l voi povesti. Apus de soare pe Siut-Ghiol, văzut din autobuz. Mlaștini. Orașe noi și oameni noi. Noaptea mai bună - deși cald în cămăruța mansardată, și pat (dublu) împărțit cu altul. Dimineața, Cosma mă antrenează în larg. Valuri destul de mari, curenți laterali, la întoarcere
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de metri. Facem baie în lac, ne plimbăm cu pluta, ne bronzăm pe stânci. Pentru că împrejur sunt numai iarbă și stânci. Copacii cresc mult mai jos. Timpul este superb. Mâine pornim mai departe. Astăzi am privit apusul soarelui de pe munte. Apunea sub noi... Peste o săptămână vom fi probabil la Porumbacu și s-ar putea să ne oprim acolo pentru câteva zile. Eu sunt în continuare sănătos și mă simt bine. Vă sărut, al vostru Petia August 1952 De la Podragu am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ești nespus de drag. Sunt însă în tine câteva trăsături care mă exasperează, mă fac să sufăr, mă umilesc și pentru care mă voi răzbuna. Păzește-te!“ „E seară. În cercuri largi, asemenea unei bucăți de aur zvârlite în unde, apune soarele... Printre pinii ce străjuiesc întunecați la marginea pământului, cerul coboară înspre mare și se topește cu ea în tainică îmbrățișare... Peste oameni și peste gândurile lor se lasă noaptea și stele încep să licărească pe mantaua ei întunecată... Toți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
definitivă. Viața-și urmează cursul. Tot ce-am fi vrut să știm s-a spus, Ce-am vrut să ne păstrăm, s-a dus." (E. A. Poe) " Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma Precum când soarele apune El și răsare undeva." (M. Eminescu) Am lăsat liziera de salcâmi în partea dreaptă și-am intrat în sat pe strada a noua. Acoperită cu tablă zincată, strălucitoare, clădirea dispensarului se profila măreață și impunătoare sub cerul zgribulit de iarnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și inima mea cu iubire, cu dragoste aleasă și infinită gingășie așa precum scoica își apără comoara neprețuită sub formă de mărgăritar. Îi caut și îi chem permanent și tot mai emoționat, amintindu-mi perioada fascinantă și neprihănită a copilăriei apusă pentru totdeauna, însă păstrată surprinzător de proaspătă și de reală într-un colț al creierului meu ca în picăturile rășinoase și colorate ale chihlimbarului descoperite de neobosiții arheologi dornici să ne aducă în prezent fragmente din trecutul bine conservat. "Vino
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
numele fiecăruia ori de câte ori mama ne chema la masă, ori când gălăgia pe care o făceam depășea anumiți decibeli. Ca unul dintre cei șapte înțelepți ai Atenei, stând pe scăunelul de vânătoare de sub vișinul umbros și primitor, rememora propria-i copilărie apusă pentru totdeauna, starea deplorabilă în care se afla, precum și răgazul care-i mai rămăsese până la momentul ultimei călătorii. Cât de repede a trecut viața asta! Fără copii. Fără nepoți, fără rude... Cine va fi în urma sicriului? Iar mai apoi? Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]