6,356 matches
-
se găsea indicatorul străzilor din municipiu, nomenclatoarele nouă și vechi, comercianții, după specialități, industriașii cu activitatea desfășurată, tabloul rețelei telefonice (abonații), cu adresa locatarilor, în ordine alfabetică, inclusiv suburbiile, unitățile hoteliere. Autoritățile erau înscrise pe ministerele de care aparțineau, cu arătarea locului de muncă al funcționarilor, numele acestora, funcția îndeplinită. Lucrarea nu depășește 300 de pagini. * Anuarul Școlii normale din Văscăuți pe Ceremuș Anuarul Școlii normale din Văscăuți pe Ceremuș pe anii 19211922 și 1922-1923, de dr. Ovid Țopa, Cernăuți, „Glasul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
român în 13 iunie 1911, în preajma alegerilor de atunci. Gazeta mazililor și răzeșilor bucovineni nr.12 din 25 mai 1911 informa despre apariția broșurii „Apel către răzeșii din satele înstrăinate”, broșura fiind o încercare de a schița istoria răzășimii cu arătarea pericolului slavismului, chemând la deșteptarea națională a răzășimii. Despre slăbirea solidarității satului românesc de către stăpânirea austriacă vorbește pe larg prof. Constantin Loghin: „... constatând că unii țărani purtau încă din era moldovenească, ca descendenți din țărani liberi sau boieri scăpătați, numirea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
E, îi spun... Ne-a auzit șușotind întruna, d-aia s-a-ntors. — Da’ putea să nu-ți zâmbească, nu ? întreabă Mamutu’. — Cui, lui Cristi ? ! întreabă Pribeagu. — Păi, cui ? — Pot să jur că mie mi-a zâmbit. Da, da, știu, tocmai mie, arătarea ciufulită și aparent castrată. Toți izbucnesc într-un hohot de râs. — Nu, nu, că o-ntrebăm, insistă Pribeagu. Asta-i curată nedreptate ! Dar când să se apropie, doi țigani o abordează pe dom- nișoară și încep să discute afaceri. — E
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de grotescă și de prost concepută - pene negre și cărămizii, ochi bulbucați, cioc galben, ascuțit, care gângurea în continuu -, că nici eu, nici Jayne n-am vrut să i-o cumpărăm până când implorările fetei ne-au topit toată rezistența. Cum arătarea fusese epuizată în toate magazinele, am apelat la Kentucky Pete - foarte priceput în a obține lucruri de contrabandă - pentru a pune mâna pe una care fusese scoasă ilegal din Mexic. - Terby e supărat, se plânse Sarah din nou. - Păi calmează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
deschizându-se. - Hei! Cine-i acolo? Vocea mea n-avea nici un timbru. Am întins mâna după pistol. Țipătul încetă. Ușa se deschise în întuneric și ceva se năpusti spre mine, dar n-am văzut nimic. - Hei! am strigat, după care arătarea făcu un salt în aer și zbură pe lângă mine. M-am învârtit împrejur, lovind aerul cu brațele, apoi ușa de la camera lui Robby se trânti, închizându-se. Țineam acum arma în mână, în dreptul coapsei, iar cu cealaltă mână pipăiam peretele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Dar fumați iarbă, corect? - Păi, da, dar n-a fost ideea mea... M-am oprit. Jayne, era ceva acolo - un bărbat, cred - în dormitorul nostru și căuta ceva, așa că am venit aici și am urcat să văd ce e, dar arătarea m-a împins la o parte și-a fugit în camera lui Robby și... - Uită-te la tine, mă întrerupse ea. - Ce? - Uită-te la tine. Ai ochii complet roșii, ești beat, miroși a iarbă și i-ai înspăimântat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sistem de senzori și cipuri, nu?) la ureche, de parcă asta ar fi rugat-o să facă. Îmbrățișă păpușa cu o tandrețe atât de neobișnuită, încât dacă ar fi făcut-o cu oricare altă jucărie m-ar fi impresionat, dar cu arătarea aceea nu-mi produse decât o altă senzație de greață. Apoi Sarah privi spre mine și șopti cu vocea răgușită: - Zice că numele lui adevărat e Martin. („Bunicu’ a vorbit cu mine...“) - A...da? am șoptit și eu, ca răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
după mine, iar eu am îndreptat lanterna la ce-ar fi trebuit să se afle pe hol. (Însă am făcut-o fără intenție - pentru că în cele câteva secunde care s-au scurs în timp ce căutam lanterna în camera întunecată uitasem de arătarea care ne aștepta pe hol.) Atunci am zărit arătarea pentru o fracțiune de secundă. Robby nu era deloc sigur ce-a văzut în lumina lanternei. Se „ascundea“ în spatele meu, cu ochii strânși cât putea de tare, iar acel ceva a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ar fi trebuit să se afle pe hol. (Însă am făcut-o fără intenție - pentru că în cele câteva secunde care s-au scurs în timp ce căutam lanterna în camera întunecată uitasem de arătarea care ne aștepta pe hol.) Atunci am zărit arătarea pentru o fracțiune de secundă. Robby nu era deloc sigur ce-a văzut în lumina lanternei. Se „ascundea“ în spatele meu, cu ochii strânși cât putea de tare, iar acel ceva a ieșit din calea jetului de lumină al lanternei ca și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mine, de data asta cu insolență. Îmi venea până la brâu și n-avea o formă anume - un dâmb. Acoperit cu păr și încâlcit cu crenguțe și frunze moarte și pene. N-avea nici o trăsătură. Un norișor de insecte bâzâia deasupra arătării, urmând-o pe lângă peretele spre care se aruncase. Jetul de lumină o pironea locului. Dinăuntrul clăii de păr apăru o gaură de un roșu aprins deschisă în jurul dinților. Gura căscată, dezvelirea dinților, am înțeles - cu o limpezime morbidă care m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dinților, am înțeles - cu o limpezime morbidă care m-a trezit brusc - constituia un avertisment. Apoi s-a repezit asupra noastră, orbește. Înghețasem locului. Robby se ținea de mine, brațele lui încolăcite în jurul brâului. Tremura. Am ținut lanterna îndreptată spre arătare și când s-a apropiat i-am mirosit umezeala, putreziciunea, mortăciunea. Gura îi rămăsese deschisă în timp ce înainta împleticindu-se. M-am izbit cu Robby cu tot de perete ca s-o evit. A vâjâit pe lângă noi. (Pentru că nu vedea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
iarăși acele scâncete. Am încercat din răsputeri să nu mă panichez dar îmi pierdusem respirația și mâna care ținea lanterna tremura atât de tare încât a trebuit să mă folosesc de cealaltă mână ca s-o țin și să localizez arătarea în fascicolul de lumină. Mi-am ținut mâna și am localizat-o. Rămăsese nemișcată. Însă ceva în interiorul ei făcea ca arătarea să pulseze. A deschis gura, care era acum plină de spume, și s-a avântat din nou asupra noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
atât de tare încât a trebuit să mă folosesc de cealaltă mână ca s-o țin și să localizez arătarea în fascicolul de lumină. Mi-am ținut mâna și am localizat-o. Rămăsese nemișcată. Însă ceva în interiorul ei făcea ca arătarea să pulseze. A deschis gura, care era acum plină de spume, și s-a avântat din nou asupra noastră. Când m-am întors mi-a căzut lanterna, făcându-l pe Robby să strige alarmat. Am ridicat lanterna și am îndreptat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
A deschis gura, care era acum plină de spume, și s-a avântat din nou asupra noastră. Când m-am întors mi-a căzut lanterna, făcându-l pe Robby să strige alarmat. Am ridicat lanterna și am îndreptat-o spre arătare, care s-a oprit - aparent nedumerită. Afară, lătratul lui Victor devenise isteric. Arătarea s-a repezit din nou spre noi. Și atunci iar mi-a scăpat lanterna. Becul s-a spart, înecându-ne în întuneric, în timp ce arătarea venea peste noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din nou asupra noastră. Când m-am întors mi-a căzut lanterna, făcându-l pe Robby să strige alarmat. Am ridicat lanterna și am îndreptat-o spre arătare, care s-a oprit - aparent nedumerită. Afară, lătratul lui Victor devenise isteric. Arătarea s-a repezit din nou spre noi. Și atunci iar mi-a scăpat lanterna. Becul s-a spart, înecându-ne în întuneric, în timp ce arătarea venea peste noi. Am înhățat mâna transpirată a lui Robby, alergând spre camera lui și deschizând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îndreptat-o spre arătare, care s-a oprit - aparent nedumerită. Afară, lătratul lui Victor devenise isteric. Arătarea s-a repezit din nou spre noi. Și atunci iar mi-a scăpat lanterna. Becul s-a spart, înecându-ne în întuneric, în timp ce arătarea venea peste noi. Am înhățat mâna transpirată a lui Robby, alergând spre camera lui și deschizând ușa. M-am împiedicat, căzând în cameră și lovindu-mi fața de podea. Am simțit ceva ud pe buze. Robby a trântit ușa și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de vocea lui Sarah strigând. - Mami! Mami! Mă papă! M-am repezit prin baie în camera lui. În clipa dinainte de a o lua din pat am vânturat sabia de lumină de jur împrejur. Sarah se trăsese spre tăblia patului când arătarea încercase să se tragă în patul ei. Își încleștase gura într-unul din stâlpii de susținere ai patului și îl zgâlțâia, răgind. - Ce se-ntâmplă? strigă Robby, din baie. Am urlat scârbit și am ridicat-o pe Sarah din pat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Își încleștase gura într-unul din stâlpii de susținere ai patului și îl zgâlțâia, răgind. - Ce se-ntâmplă? strigă Robby, din baie. Am urlat scârbit și am ridicat-o pe Sarah din pat. Când o duceam pe Sarah spre baie, arătarea a rămas țintuită locului, apoi a sărit jos și s-a repezit spre noi. Am trântit ușa, iar Robby a încuiat-o. Încă o mai țineam pe Sarah și sabia de lumină. Așteptam în timp ce priveam spre ușă. Calm, am întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sabia de lumină. Am traversat alergând camera lui Robby și el a descuiat ușa fără să ezite, apoi ne-am repezit spre scară. Luna strălucea și acum o puteam vedea mult mai clar prin fereastră. Pe la jumătatea scărilor am văzut arătarea țâșnind pe holul de deasupra noastră. Ne-a urmărit pe trepte. Îi auzeam gura deschizându-se și închizându-se, producând plescăituri jilave. Sarah și-a întors capul și a început să zbiere când a văzut-o gonind spre noi. Biroul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am localizat celularul. L-am rugat pe Robby să țină sabia de lumină până când am format 911. Robby se uita fix la pistolul meu. Asta l-a făcut să-și închidă strâns ochii și să-și astupe urechile cu palmele. Arătarea începu să se izbească de ușă. - Iisuse Hristoase, am strigat eu. Loviturile deveneau tot mai frecvente. Ușa se încovoia spre noi. M-am uitat speriat în jur. M-am repezit la fereastră și am deschis-o. (Notă: vopseaua se jupuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fereastră și am deschis-o. (Notă: vopseaua se jupuia atât de rapid de pe casă încât părea că niște rafale de zăpadă se abătuseră pe Elsinore Lane.) Apoi ușa a crăpat, căzând într-o parte, atârnând doar de balamaua de sus. Arătarea stătea în cadrul ușii. Chiar și în lumina anemică a săbiei pe care o mânuiam puteam să văd spuma care îi dospea la gură. - Împușc-o! Împușc-o! striga Robby. Am îndreptat arma spre arătarea care se apropia de noi. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
atârnând doar de balamaua de sus. Arătarea stătea în cadrul ușii. Chiar și în lumina anemică a săbiei pe care o mânuiam puteam să văd spuma care îi dospea la gură. - Împușc-o! Împușc-o! striga Robby. Am îndreptat arma spre arătarea care se apropia de noi. Am apăsat pe trăgaci. Nimic. Pistolul nu era încărcat. (Notă: Jayne scosese toate gloanțele în noaptea în care credea că îmi „imaginasem“ că pătrunsese un intrus în casă.) De-abia dacă vedeam arătarea care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
arma spre arătarea care se apropia de noi. Am apăsat pe trăgaci. Nimic. Pistolul nu era încărcat. (Notă: Jayne scosese toate gloanțele în noaptea în care credea că îmi „imaginasem“ că pătrunsese un intrus în casă.) De-abia dacă vedeam arătarea care se îndrepta spre noi. Scotea niște sunete ca de sugaci. Electricitatea a revenit atât de brusc încât am fost orbiți de lumină. Alarma de incendiu piuia incontinent. Tot ce fusese stins înainte de culcare era aprins acum. Fiecare lumină din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
stins înainte de culcare era aprins acum. Fiecare lumină din casă ardea. Televizorul reverbera asurzitor. Din combina stereo se revărsa o versiune a The Way We Were. Computerul meu pâlpâia. Casa explodase cu lumină. Lumina ne-a împiedicat să vedem dispariția arătării. - Tati, îți curge sânge. Asta a fost Sarah. Mi-am atins buzele. Degetele mele s-au înroșit. Cum stăteam acolo am observat ora pe ceasul cu baterii de pe biroul meu. Curentul electric revenise exact la 2.40 a.m. 2 5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pătrunsese în casa noastră? Sau voi încerca să împing minciuna (un scenariu mai plauzibil) afirmând că era vorba - despre ce? - invazia casei fundamentale? Mă voi abține a de la folosi cuvântul „creatură“ când voi gesticula spre pădure? Voi încerca să descriu arătarea din coridor? Mă voi comporta ca „îngrijorat“ în timp ce voi camufla adevărata amploare a anxietăților mele din moment ce nimeni nu putea face nimic ca să ne ajute? Poliția va fi aici. Da - și? Polițiști vor cerceta casa. Și nu vor găsi nimic. Tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]