2,684 matches
-
lui dureroasă: hau-hau. Dimpotrivă în momente euforice, clopotele duminicale își propagă pe cer sonoritatea cu atâta glorie încît Universul întreg pare convertit într-un vârtej de sunete mergând spte soare și amenințând să se prefacă într-o înspăimîntătoare grindină de aramă. În ultimele versuri, această inspirație care își găsește un corespondent în neoromantismul german, maturitatea apare viguroasă. Strofele, tot austere, aride, au o cădere grea și festivă. Ceea ce mai înainte putea să apară ca problemă are acum vibrația unei situații ineluctabile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și în poezii originale. De reținut o întreagă pleiadă de "poeți tineri", dîndu-se înșiși ca atare. Ștefan Baciu slăvește copilăria hoinară: Șaisprezece ani, nici o lacrimă dulce ca o turtă, Fiecare cuvânt sobru, fiece gest aritmetic calculat, Nădragi lungi, încopciați cu aramă pe burtă, Și nici un copil de vecin nețesălat. În curs de afirmare sunt Teodor Scarlat, Alexandru Raicu, George Fonea, Ion Sofia Manolescu, Aurel Marin, elegiac al imaterialului, cântăreț al munților și al pădurilor, Aurel Chirescu, Eusebiu Camilar (prozator totdeodată de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
susținul de Liszt la Iași, în ianuarie 1847 și medalia fuzionării armatelor moldovene și muntene la Socola de lângă Iași, în aprilie 1859. „La serbarea existenței de un an al acestei școli s-ar fi distribuit această medalie comemorativa de arama și de mărime de 40 mm lucru care însă s-a pus la îndoială. Această medalie să consideră că inventată în scop de specula și sursa lor este la Iași”{\cîte 9}. Este lesne de observat că medalia (fig. 36av
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
arătat într-un capitol din lucrarea O istorie a Iașului în imagini medalistice, prima instituție de învățământ ieșean prezența pe o medalie este Academia Mihăileană. Autentică, sau plăsmuire târzie după unele păreri nesusținute cu argumente credibile{\cîte 48}, aceasta medalie (arama, 40 mm), concepută doar din inscripții, este cea dintâi realizare românească în domeniu, un prim document de acest tip care consemnează un eveniment cultural din viața Moldovei, aniversarea inaugurării primei instituții de învățământ superior din Iași. Medalia este realizată la
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
regale. Discursul inaugural a fost rostit de Spiru Haret, ministrul instrucțiunii publice și al cultelor, în acea memorabilă zi de 21 octombrie 1897{\cîte 52} În anul inaugurării edificiului sunt realizate două medalii. O primă medalie (65 mm, argint și arama), considerată oficială, are pe revers (fig. 39rv) bustul în profil spre stânga al regelui Carol I și inscripția semicirculara CAROL I REGE AL ROMÂNIEI. Pe avers (fig.39av), într-o cunună de lauri, este inscripția pe cinci rânduri ÎN AMINTIREA
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
remarcă greșeală din transcrierea legendei aversului GREGORIO STOURDZA în loc de GR. STURDZA, de către autorul scrisorii, precum și ,,eroarea ortografica a autorilor medaliei: pluralul de la MILE este «MILIA», nu «MILLIA»”{\cîte 71}. Literatura medalistica românească remarcă existența acestor medalii, bătute în aur, argint, arama și plumb, cu dimensiuni de 48 și 52 mm. Se poate aprecia că ne găsim în fața unor realizări medalistice care lasă o impresie plăcută contemplatorului prin finețea execuției detaliilor la reprezentările de pe revers și mai ales prin intenția gravorului, reușită
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
lui Cuza (DOMNITORULU ROMÂNIEI), iar medalia fuzionării armatelor la Socola sugerează implicit calitatea acestuia de comandant al oștirii române. Grijă domnitorului pentru înzestrarea armatei cu tehnică de luptă este probata, cum spuneam mai sus, de medalia Arsenalului armatei (51 mm, arama, aurite, argintate, aluminiu). Medalia are gravata pe revers clădirea acestei întreprinderi de tehnica militară, sub care este plasată stema statului român, iar deasupra, pe trei rânduri (primul rând semicircular) inscripția MANUFACTURA/ DE / ARME (fig. 71rv). Aversul prezintă o inscripție pe
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
de laur. În anul când domnitorul s-a stins din viață, 1873, debutează categoria medaliilor dedicate memoriei acestuia. Atunci, soția celui dispărut, Doamna Elenă, dispune baterea unor medalii cu toarta, de mărimea unei monede mijlocii, confecționate din aur, argint și arama (fig 75av și 75rv). Un an mai tarziu, tot din inițiativa Elenei Cuza sunt realizate medalii cu aceleași modeste dimensiuni (fig 76av și 76rv). Cele două tipuri de medalii au aversul identic - portretul clasic al domnitorului în profil spre stânga
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
fiind „groapa”, „dricul”, „viermii”, „ploșnițele”, iar în registrul moral, „paranoia”, „ratarea”, „eternul exilat”, „culmile și prăbușirea”. Dacă autorul izbutește mai puțin în factura titaniană a unui Arghezi blasfemiator, trubadurul din el cere să fie recitit în șoaptă; lângă ibricul de aramă care bolborosește basme bătrâne și amărui, cana de cafea „fumegă domoală”: „O sorb și gându-mi pleacă și-ncepe să colinde./ Aprind înc-o țigară și fumeg lângă ea./ Și-o beau pe îndelete, să țină cât cuprinde./ Ca Timpul ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
Încheieri Întăritoare, dovadă că el atribuie poemelor și o funcție pedagogică. Strofele finale din O noapte pe ruinele TÎrgoviștei reiau cadrul de la Început sub o altă lumină: „Ss! Clopotul s-aude! E ceasul după urmă? Îngerul pocăinții cu ast d-aramă glas Cheamă la rugăciune pe rătăcita turmă. Natura se deșteaptă, visurile mă las. Rusește răsăritul, muntele rubinează, Îngînat pîntre aburi dealurile verzesc; RÎul adapă cîmpul ce rouă Însmăltează, Răcoarea dă viață și stelile albesc. Turme, cai, dobitoace la apă se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
substanțial nocturn aflăm În Noaptea Sfîntului Andrii din ciclul Mărgăritarele. Descoperim un Bolintineanu mai puțin nebun, un Eminescu fără metafizică: vîntul suflă turbat, stejarul se despică, luna se Îngălbenește, bufnițele țipă, lupii urlă cu ochii ațintiți la lună, cîmpul geme, arama rece din turn bate miezul nopții... Strigoimea, sub ochiul marelui Satan, Încinge o horă lingă turnul creștinesc. Din morminte ies sufletele blestemate: „Acum, iată, pe mormînturi, Clătinați, bătuți de vînturi, Toți strigoii s-au lăsat. Așezați Într-un rond mare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
9, sept. 1949) * „Voi Înălța din tâmpla și visul cel mai viu, Cuvânt lângă cuvânt, al cântecului zid Cu șoimii și cu prigorii În fiece fereastră Și-n fruntea lui, cu sânge și cu soare am să scriu Lozinca de aramă a luptei de partid: Cine nu e cu noi, e Împotriva noastră! Și de crăpați de ciuda: n-am să mă sinucid! Știu mai pândesc prin țară tâlhari și trădătorii Și pregătesc În taină pumnalul pe la spate. Dar noi am
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și V. Antonovici -, s-au soldat cu următoarele concluzii: „la toate cofetăriile camerele destinate pentru laborator lasă foarte mult de dorit în ceea ce privește curățenia; se încalcă articolul 143 din Regulamentul sanitar asupra fabricațiunii alimentelor și băuturilor ce interzice întrebuințarea vaselor de aramă nespoite”. Marea majoritate a unităților ce deserveau populația Bacăului cu produse alimentare încălcau și cele mai elementare norme igienico-sanitare. Astfel, camera de bucătărie de la hotelul „Central” era neîngrijită și deservea, constant, și nevoia de somn a bucătarului, gheretele pentru debitul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
agricole: satele de la Fontbouisse și Cambous (Hérault), cu colibe circulare și clădiri mari de formă ovală din moloane, probabil stîni. Aceeași dezvoltare se observă în Bazinul parizian cu grupul SOM (Seine-Oise-Marne). Dar faptul esențial este apariția folosirii metalului (aur și aramă), a cărui tehnică s-a instalat în Orient de pe la -6000 și s-a extins în Occident. Primele regiuni care exploatează arama sînt Cevennes și sud-estul Masivului Central, unde găsim civilizația de la Fontbouisse. Dar un popor a cărui origine este controversată
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dezvoltare se observă în Bazinul parizian cu grupul SOM (Seine-Oise-Marne). Dar faptul esențial este apariția folosirii metalului (aur și aramă), a cărui tehnică s-a instalat în Orient de pe la -6000 și s-a extins în Occident. Primele regiuni care exploatează arama sînt Cevennes și sud-estul Masivului Central, unde găsim civilizația de la Fontbouisse. Dar un popor a cărui origine este controversată îi asigură răspîndirea în toată Europa: campaniformii, de la numele formei de clopot a unui pahar, legat de expansiunea acestui grup. Această
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în regiunile occidentale ale provinciei Bretagne (tumulii de la Kernonen la Plouvorn, Finistère). Acest grup este cunoscut prin marile sale morminte de tip aristocratic, rezervate unui individ, unuia din acei "mici prinți din Armorica" care exploatează cositorul breton și își procură aramă provenind din Insulele Britanice, din Alpi sau din Peninsula Iberică. Aceste schimburi comerciale și culturale sînt numeroase și un tip asemănător se găsește în Anglia cu civilizația din Wessex. Dar, începînd cu -1500 această civilizație decade. Tumulii, mai numeroși, sînt
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sa economică se bazează pe producția locală de vin și ceramică, dar mai ales pe funcția de tranzit: portul Marsiliei constituie un popas pentru produsele venind din Italia, Grecia și Orientul mediteranean (ceramică, ulei, vin). În schimb, Marsilia exportă cositor, aramă, aur, carne sărată pe care i le furnizează restul țării și Galia celtică. După o fază de încetinire în secolul al V-lea î.I.C., comerțul Marsiliei își reia expansiunea în secolul al IV-lea. Moneda grecească a Marsiliei, *drahma
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
-5000 aproximativ) care permit evoluția către ultima fază, neoliticul, din -5000 pînă în -1800 aproximativ. Timpurile preistorice se termină cu calcoliticul sau neoliticul, perioadă de tranziție, între -2200 și -1800 și faza finală a neoliticului, în care obiectele metalice de aramă, aur și argint coexistă cu instrumentele de piatră șlefuită. Pretor. Magistrat roman cu competență juridică. Această funcție este importantă pentru că ea deschide calea către guvernele de provincie. Prevot. În Evul Mediu, agent sau administrator al domeniilor seniorului. Prevoții regali, care
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lemn războinic din Mările Sudului pot fi găsite adesea la teuga unei baleniere americane; unele din ele sînt de o remarcabilă acurateță. La intrarea unora din casele de țară mai vechi, cu acoperișul țuguiat, veți vedea cîte o balenă de aramă atîrnată de coadă, în chip de ciocan de sonerie. Cînd portarul moțăie, balena cu cap de nicovală îl trezește. Dar aceste balene-deșteptătoare sînt rareori verosimile. Pe clopotnițele anumitor biserici de modă veche veți vedea niște balene de tablă, puse acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ultimă operațiune luă sfîrșit pe la amiază, cînd marinarii coborîră la teuga, ca să prînzească. Pe puntea, pînă atunci plină de forfotă, dar acum pustie, domnea o tăcere desăvîrșită. Peste apă, o liniște încordată își desfășura, ca un nesfîrșit lotus galben, de aramă, tainicile aripi. Trecură cîteva minute, în această liniște absolută, Ahab ieși singur din cabina lui. După ce făcu vreo cîțiva pași pe puntea de comandă, se opri ca să arunce o privire peste bord, apoi, aplecîndu-se încet spre portsarturi, apucă sapa lungă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
glas ca de tunet. Aproape în aceeași clipă, enormul cap se prăbuși în mare cu un zgomot asurzitor, întocmai ca masa de piatră a Niagarei în vîltoarea apelor; corabia, ușurată brusc de povară, se rostogoli pe cealaltă parte, dezvăluindu-și arama strălucitoarea a carenei; toți marinarii rămaseră fără suflare în timp ce Daggoo apărea - cînd peste capetele lor, cînd deasupra apei - printr-o ceață de spumă deasă, agățat de palancul ce se legăna ca un pendul, iar nefericitul de Tashtego, îngropat de viu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
atît de triumfător: „Ciurui-vei tu cu săgeți pielea lui și capul lui cu junghiul de vînat pește?... Dacă lovești în el, nici sabia nu ține, nici sulița, nici săgeata, nici țăpoiul! Fierul i se pare lui ca paiele și arama, ca lemnul putred! Fiicele arcului nu-l pun pe fugă; pietrele din praștie se prefac în pleavă cînd dau de solzii lui. Ghioaga, în socoteala lui, e ca o trestie și de vîjîitul lăncii își bate joc“... Aceasta să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu ambarcațiunea lui spre corabia franceză. Trecînd pe sub prova acesteia, observă că - potrivit gustului fantezist al francezilor - partea superioară a etravei era vopsită în verde și sculptată în forma unei enorme tulpini aplecate, care în loc de țepi, avea niște cuie de aramă, bătute ici și colo; la capătul ei, se vedea un bulb cu foile simetrice, de un roșu strălucitor. Iar pe bordaj, Stubb citi: Bouton de Rose, adică boboc de trandafir - căci acesta era numele romantic al parfumatei corăbii, scris cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
parcă se întind ca să doarmă; de aceea, coca vasului ascunde întotdeauna o lumină, chiar în noaptea cea mai întunecoasă. Observați cu cîtă dezinvoltură își duce vînătorul de balene lămpile îcare nu sînt adesea decît niște sticle vechi) la rezervorul de aramă de lîngă cazane, ca să le umple cu ulei, cum se umplu carafele cu bere de la butoi! El folosește cel mai curat ulei, în starea lui brută și, de aceea, nealterată - un lichid necunoscut lămpilor solare, lunare sau astrale de pe uscat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
făcut din aur pur, scos de undeva, din inima unor dealuri bogate, din care curg, către răsărit și apus, peste nisipuri aurifere, apele a numeroase Pactoluri. Și, deși acum era țintuit lîngă rugina piroanelor de fier și cocleala cuielor de aramă, își păstra încă, nealterată și nepîngărită de nici o pată, strălucirea din Quito. Cu toate că stătea în mijlocul unui echipaj barbar și cu toate că rămînea, noapte de noapte, învăluit într-o beznă grea, care-ar fi putut sluji drept paravan oricărui hoț - fiece răsărit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]