67,464 matches
-
Bărcile la apă!” și sărea imediat la cîrma celei dintîi, Iguana Oberlus Înceta să mai fie monstrul cel scîrbos care străbătea mările și se transforma În cel mai bun, mai curajos, mai șiret și mai Îndemînatic din tot Pacificul. Arunca arma cu forța unui arc de oțel care se elibera, vibrînd, după luni Întregi de prizonierat, Însoțind-o de un strigăt scurt și sec care părea să-i Îndoiască puterea, pentru a sări Înapoi imediat, lăsînd capătul cel lung să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe coastă, unde apa se scurse prin gaura enormă a murei de la provă. Iguana Oberlus nu avusese niciodată atîtea lucruri. Dintr-odată, grație ingeniozității sale, devenise bogat. Alimente, cărți, piese de mobilier, haine, bani, hărți de navigație, farfurii, cratițe, tacîmuri, arme, ba chiar și două tunuri mici, care cîteva zile mai tîrziu Începură o săptămînă de chinuri pentru cei cinci prizonieri, pe care Îi obligă să le care În partea cea mai Înaltă a insulei. Le așeză acolo, perfect protejate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
arătă spre o plajă cu nisipul alb și comentă: - Tare am chef să fac o baie pe plaja asta și să faci dragoste cu mine la lumina unui foc de tabără. Iguana Oberlus văzu goeleta sosind, Își Închise oamenii, luă armele și, din păduricea de cactuși, spionă echipajul care tocmai trimitea o șalupă la apă și perechea care sărea În ea și se apropia, vîslind fără grabă, spre debarcader. Îi urmări, aproape tîrÎndu-se, ca un tigru aflat la pîndă, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să-i plătească fără să crîcnească, și chiar cu generozitate, tributul pe care i-l cerea ca recompensă pentru suferințele anterioare. Zeci de vieți, trei vapoare, nouă sau zece sclavi din care Încă mai avea jumătate, o femeie frumoasă, cărți, arme, bani și mărfuri... Totul i se dăruia acum cu aceeași ușurință cu care odinioară i se refuzase pînă și posibilitatea de a se considera om, și se blestema pentru prostia de a nu fi revendicat mai devreme ceea ce socotea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o folosise pe post de nicovală, pietrele făcute fărîme și veriga spartă. Nu-i trebui mult să-și dea seama ce se Întîmplase. Dușmanul lui se bucura acum de o oarecare libertate de mișcare, poate chiar făcuse rost de o armă și se ascundea În vreun colț al insulei, gata să năvălească prin surprindere asupra lui. Era iarăși posibil, iar În asta consta poate cel mai mare risc, ca intenția portughezului să fie aceea de a rămîne ascuns pînă la sosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
translucid, fiecare grotă și fiecare fisură din stînci. Înțelese că sosise clipa și că nu mai exista posibilitatea de a se ascunde. Se rostogoli afară din refugiu, se ridică În picioare, foarte drept, cu picioarele desfăcute și strînse În mînă arma, amenințător: - Aici sînt, fiu de cățea blestemat! urlă el. Vino după mine! Iguana Oberlus se opri, Îl observă cîteva clipe și păru că studiază terenul, căutînd locul cel mai potrivit pentru Înfruntarea care urma să aibă loc. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
inspiră teamă. Fără pistoale, inutile acolo, unde praful de pușcă s-ar fi udat la prima Încercare, dușmanul lui nu era decît un rival pe care-l depășea În greutate și putere, iar securea, deși primitivă, se putea compara cu arma celuilalt. - Vino! repetă el cu un gest semnificativ al mîinii. Să vedem dacă ești așa de curajos cum spui... Oberlus nu răspunse. Ochii lui - „singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos” - erau ațintiți asupra securii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să pareze lovitura, dar aceasta nu sosi și Își reluară pozițiile inițiale, mișcîndu-se În cerc și așteptînd o ocazie mai potrivită. Atunci Joăo Bautista de Gamboa y Costa păru să Înțeleagă că acea distanță nu Îl avantaja, dată fiind lungimea armei adversarului său, și brusc, În mod cu totul neașteptat, se năpusti Înainte, aruncîndu-se asupra lui Oberlus și punîndu-l la pămînt, grație acelui impuls și faptului că era mai Înalt și mai solid. Se rostogoliră prin nisip pînă cînd ajunseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mare grijă, fără să-l deranjeze pe cel care dormea. Înaintă Încet spre pistoale, se uită la ele fără să le atingă și se Întoarse spre Oberlus, care nu se mișcase deloc și respira regulat. Se aplecă, luă una dintre arme și Îi trase cocoșul cu amîndouă mîinile, Întorcîndu-se pe același drum, pînă cînd se opri În fața răpitorului ei. Acesta băgă de seamă că era zgîlțîit ușor, iar cînd deschise ochii se trezi cu țeava neagră a pistolului Îndreptată spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se ascunde totuși o ființă omenească, mi-a fost cu neputință. Strînse cu mai multă putere arma cînd băgă de seamă că el voia să se miște. Nu Încerca! Îi atrase ea atenția. Rodrigo m-a Învățat să trag cu arma... Abia astăzi am descoperit pe fața ta o expresie omenească, adăugă, Întorcîndu-se la firul monologului ei. În timp ce mă Îmbrăcam, mi-ai adus aminte de vărul meu Roberto, care, cînd Îl lăsam În pat, Începea să mă aranjeze ca să mă Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-te odată ce vrei să faci, fiindcă n-am de gînd să stau aici și să ascult povestea ta stupidă. — O să stai acolo pînă cînd hotărăsc eu. Iguana Oberlus Își aținti privirea asupra ei, aproape batjocoritor, și, uitîndu-se cu dispreț la armă, se ridică Încet, În timp ce ea ținea În continuare pistolul Îndreptat spre el, cu degetul tot mai crispat pe trăgaci. În picioare acum, o privi de sus În jos și se Îndreptă fără grabă spre pat, oprindu-se chiar lîngă piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spre pat, oprindu-se chiar lîngă piatra unde se afla al doilea pistol. — Să nu-ți treacă prin minte să-l atingi! Îl amenință Niña Carmen cu o voce răgușită, dar el nu părea s-o asculte; se aplecă, luă arma și se Întoarse spre ea În timp ce Îi trăgea cocoșul. — Diferența dintre noi, spuse el În vreme ce o țintea fără să pregete, este că tu nu ești În stare să-ți omori nici măcar călăul, În vreme ce mie nu mi-ar păsa dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe culmea falezei și să aștepte. Se hotărî prin urmare că sosise clipa să dea bătălia cea mare și În acea noapte o legă de mîini chiar și pe Niña Carmen, le puse căluș la gură celor patru și, luîndu-și armele și harponul greu de vînător de balene, se cățără fără zgomot pe culme. Văzu focul de pe plaja din dreptul ansei și observă, de asemenea, luminile velierului. Așteptă ascultînd În beznă, dar nu ajunseră pînă la el decît strigătul unor păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trabuc gros. Nu se grăbi, asigurîndu-se că toți dușmanii lui se aflau la vedere și că nimeni nu avea să-l surprindă pe neașteptate, și În cele din urmă, cu calm, ridică harponul, ținti cu grijă, Întinse brațul și azvîrli arma fără a o Însoți de strigătul lui caracteristic. Santinela căzu pe spate cu un strigăt, iar cei care dormeau se ridicară imediat. Răsunară două Împușcături, și un bărbat se prăbuși cu capul străpuns de un glonț, În timp ce altul Își ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cort scund, Împletit din trestii și ramuri, care proteja perfect de soare, și sfîrși prin a Înlocui ultimele două bănci cu patul pe care Îi obligase pe Souza și Ferreira să-l aducă din peștera de pe faleză. Încărcară mîncarea, apa, armele și sacul greu care conținea bijuteriile și banii găsiți la bordul lui Madeleine, al Mariei Alejadra și al lui Río Branco și la apusul soarelui totul fu pregătit pentru plecare, cu toate că Înainte de asta Oberlus trebui să Înfrunte o tentativă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dintre pistoalele pe care le ținea la adăpost de umezeală și i-l puse la tîmplă, ducîndu-și poruncitor degetul la buze, Într-un gest prin care impunea, inechivoc, tăcerea. Dar chiar și așa, sărmanul cotinuă să cînte. Oberlus trase cocoșul armei În chip ostentativ. Celălalt Îl văzu făcînd asta, nepăsător, izbucni În rîs, amuzat fără Îndoială de obscenitatea melodiei, și continuă ca și cum s-ar fi aflat - și de fapt chiar se afla - pe altă lume. - Nu-l ucide, interveni Niña Carmen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
strîngîndu-se cu putere de mîna Însîngerată și sfîșiată, Carmen de Ibarra se prăbuși, Învinsă, pe fundul bărcii și Începu să plîngă cu sughițuri, căci nu mai putea Îndura. CÎt despre Iguana Oberlus, aruncă În apă leșul norvegianului, Își Încărcă iarăși arma, o puse la adăpost cu mare grijă și, Înșfăcînd vîslele care aparținuseră celor de-acum morți, Începu să vîslească foarte Încet, În acel ritm lent, monoton și constant pe care-l impusese din prima clipă. Portughezul Ferreira, care asistase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Asasinul, victima, martorul, fiecare dintre noi crede că propriul rol e ăla principal. Probabil că asta-i valabil pentru oricine pe lume. Totu-i oglindă, oglinjoară, fiindcă frumusețea e putere, la fel cum banii sunt putere, la fel cum o armă e putere. Deja, când văd în ziar poza unei fete de douăzeci și ceva de ani care a fost răpită și sodomizată și jefuită și apoi ucisă, și-alături e-o fotografie cât toată pagina cu ea tânără și zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Trebuie să trăiesc pe hormoni un an întreg în noul meu rol sexual înaintea vaginoplastiei. Îi spun Training pentru Viața Reală. Brandy țâșnește pe stradă și aproape am scăpat. Echipele SWAT ale poliției, cu elegante accesorii negre, gaz lacrimogen și arme semiautomate, dau fuga înăuntru, trecând pe lângă portarul cu galoane care ține ușa deschisă. Surorile Rhea fug după noi, fluturând din mâini și trimițându-ne bezele și comportându-se ca niște oribile domnișoare de onoare până când se împiedică, gâfâind, în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
slipi mai mici cu un număr în speranța că vreun maniac sexual singuratic își va scoate pula la iveală - dacă asta-i muncă de detectiv, atunci, sigur, Manus era detectiv. Pentru că frumusețea e putere, așa cum banii sunt putere, așa cum o armă încărcată e putere. Iar Manus, cu înfățișarea lui frumușică, maxilarul pătrățos și pomeții înalți, ar putea apărea pe un afiș pentru recrutarea naziștilor. Pe când Manus încă lupta împotriva criminalității, într-o dimineață l-am găsit tăind coaja de la o felie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ca cineva să muște momeala. Asta se-ntâmpla mai des decât v-ați putea închipui. Manus era omul-campanie pentru curățarea lui Washington Park. Nu avusese niciodată așa succes ca polițist de rând și-n felul ăsta nu trăgea nimeni cu arma în el. Totul părea foarte Bond, James Bond. Foarte capă și spadă. Foarte spion contra spion. Plus că se bronza de minune. Plus că își putea deconta abonamentul la sala de forță și slipii pe care și-i cumpăra. Sari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
argintăria și cristalurile. Din cămară auzi sunetul ăla de plesnit la fund. Liniște! țipă Evie. Înapoi spre Brandy, Evie zice: Așa că poate-o să stau câțiva ani la închisoare, da’ tu o s-ajungi cu mult înaintea mea în iad! Auzi arma încărcându-se. Focul avansează pe pereți în jos. — O, Doamne, da, Iisuse Christoase, țipă Ellis. O, Doamne, îmi vine! Brandy se oprește din râs. Mai mare și mai frumoasă ca niciodată, pare regală și enervată și sictirită de parcă toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
care mai erau vîrîți în afacere. Nu era vorba ca el, Leonard Bîlbîie, să-l prindă pe Cocoș. Oricît s-ar fi străduit așa ceva nu era cu putință. În primul rînd, Serviciul n-ar fi strîns la un loc atîtea arme de la toți funcționarii săi cîte avea numai Cocoș singur. În al doilea rînd, la o înfruntare directă, Cocoș și oamenii lui i-ar fi făcut harcea-parcea. În privința acțiunii George Stan era un zeu față de toți din Serviciu, măcar umbla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi făcut harcea-parcea. În privința acțiunii George Stan era un zeu față de toți din Serviciu, măcar umbla cu pistol la el și cumva era obișnuit cu așa ceva. Top ceilalți, inclusiv el, sau în primul rînd el, nu puseseră mîna pe arme decît în rarele ședințe de trageri care de la o vreme nici nu se mai făceau. Noi sîntem mintea care gîndește", spusese Mihai Mihail, "nu poți să lovești cu mintea că se face terci. Pentru lucrul ăsta sînt alții care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și doi săteni găsiți morți în Tatlageac. Cocoș și-a iscălit fapta." Altceva te făcea să simți o amenințare sumbră. Aerul de carnaval care învăluia totul. Cocoș era fotografiat la chefuri, înconjurat de ciraci scoțînd în față cit mai mult armele, puști Peabody, rămase din războiul cu turcii, zîmbeau arătîndu-și dinții albi și lați, perfect aranjați în gură, avea o față sănătoasă, mereu proaspăt bărbierit, ceea ce ți-l făcea simpatic, un amănunt cu o uriașă greutate psihologică. Dacă te uitai atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]