3,559 matches
-
cu tendință, interlocutorul, privindu-te în ochi, cu un zâmbet compătimitor pe față, parcă te îndeamnă, hai, spune că nu!) și să zic: Da, într-adevăr, această facultate nu mi-a folosit la nimic..." Numai că iată ce se întîmplă: articulând pe jumătate fraza, observi că acest "da, într-adevăr" ți se oprește undeva în gât. Intervine ceea ce se cheamă cenzură interioară, care te împiedică să spui un neadevăr cu nonșalanță. Făcînd o scurtă introspecție, îți dai seama că adevărul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în același timp, sacrul este cel care conferă semnificație vieții umane. Destinul celui care valorizează ceva ca sacru este determinat de tendința de a se conforma acestui model, de a-l realiza în propria viață. O viață care s-ar articula conform unor elemente profane apare, dimpotrivă, ca haotică, lipsită de semnificație și de țel. Prin trăsătura menționată mai sus, sacrul este totodată elementul care reglementează comportamentul fiecărui individ. Sacrul manifest atât în modele de urmat, cât și în interdicții îi
Semnificaţiile conceptului de sacru din perspectivă interdisciplinară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]
-
de la fragmentele citate să inventariem clase de forme utilizate de discursul literar, apte de a fi valorificate în discursul filmic. a. Obiectele iconice ca elemente ale formei conținutului semnului limbajului literar. Semnificanții din fragmentul operei literare citate (secvențe sonore lexicale, articulate într-un anumit mod), ce aparțin formei expresiei semnului literar desemnează o primă clasa de semnificații (elemente ale formei conținutului aceluiași semn), obiectele vizuale/iconice pe care cititorul pe parcursul lecturii și le reprezintă în plan imaginar. Imprimarea fotodinamica le impune
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
se cred incompetenți? Cum să se facă pentru ca modernizarea politicii să nu trimită "democrația în vacanță?"222 Orice efort modernist în materie de politică rezidă, încă din anii 1960, în căutarea formelor de comunicare între guvernanți și guvernați capabile să articuleze solidaritatea colectivă cu sentimentul responsabilității individuale, capabile să combine construcția propriei existențe 223 cu îndeplinirea unor roluri sociale. La începutul anilor 1960, aceasta era numită exigența participării și "se prezenta atunci nu ca un obiectiv de realizat, ci ca un
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a ne exprima în termeni durkheimieni, ține de existența unei situații anomice în care indivizii nu mai știu ce e legitim să spere, să ceară, fapt care pune conducerea orașelor într-o situație deosebit de delicată. A doua problemă, care se articulează cu prima, privește efectele crizei urbane plecând de la fundamentele sociabilității, în condițiile în care, contrar funcției tradiționale a orașelor de a optimiza schimburile între indivizi, aceștia refuză să-și vorbească, să interacționeze, ba imaginează tot felul de strategii de a
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
produsul școlii tinerii instruiți vor fi capabili să răspundă exigențelor societății. Perspectiva psihologică Procesul schimbării educaționale are puternice implicații psihologice, chiar dacă cercetătorii personalității, fără a nega rolul schimbării, au plasat-o întotdeauna în subsidiar, considerând cu prioritate personalitatea ca fiind articulată pe baza unor elemente ce-i conferă identitate și stabilitate în diverse situații. Merită să amintim însă două perspective care par a ne susține punctul de vedere: perspectiva behavioristă (Watson, J., Skinner, B. F.), care stipulează că persoana poate fi
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
este susținută și de unii specialiști care consideră că raportarea la dimensiunile culturii organizaționale a școlii se lovește de câteva probleme majore: * asemănător celorlalte organizații, la nivelul școlii nu putem delimita o cultură coerentă, compactă, ci doar aglomerări de subculturi articulate de anumite trăsături comune, dar și de elemente specifice, uneori contradictorii (de exemplu, cazul profesorilor apreciați de colegi, dar nu și de către elevi); * urmând modelul personalității umane, cultura unei școli este determinată de aspectele ce o distanțează de organizațiile similare
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
uman ca principal generator de idei și eforturi în direcția îndeplinirii misiunii, scopurilor organizației, acea resursă capabilă să asimileze valorile sociale și să facă posibilă adaptarea organizației la mediul social global. Este efect în măsura în care organizația acționează prospectiv și reușește să articuleze nevoile organizației cu nevoile indivizilor. În acest sens, vorbim de un determinism social major, schimbarea comportamentului indivizilor fiind puternic influențată de cerințele sociale. De asemenea, analiza climatului organizațional, precum și a variabilelor care îi determină o anumită orientare, reprezintă o sursă
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
elementele trecutului, dezvoltându-l. Delors optează pentru promovarea acestui raport în abordarea noilor tehnologii ale informației; * tensiuni între considerente pe termen scurt și cele pe termen lung: în condițiile în care totul se află în plină transformare, e greu de articulat obiectivele de interes imediat cu cele pe termen lung. În acest sens este nevoie de adoptarea unor politici educaționale fundamentate pe elemente strategice pe termen lung; * tensiuni între competiție și egalizarea șanselor: cele două concepte ar trebui să stea la
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
semnificații ale educației pentru schimbare. Ele operează cu concepte de genul: "reacție chimică", "transformare", "operație" etc., care descriu în realitate schimbări cantitative și calitative. Poate cel mai elocvent exemplu îl oferă Biologia căreia merită să-i recunoaștem capacitatea de a articula explicații pertinente pentru procesul schimbării. E suficient să facem referire la ceea ce biologii numesc "evoluția speciilor" sau la influențele mediului asupra speciilor umane și vegetale. Aria curriculară Om și societate permite, de asemenea, accentuarea elementelor schimbării. E vorba de Geografie
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
public de multe ori. Scriitorul comunist era dornic să străbată cât mai în profunzime și să stabilească o legătură trainică cu cititorul, cu care îndura umăr la umăr teroarea cruntă a tăcerii. Literatura este opusul tăcerii. Vestul era liber să articuleze. Estul a trebuit să reinventeze vorbirea, să reinventeze literatura. În multe romane scrise în afara cortinei de fier, un turist vestic se găsește, din curiozitate, credință ori din întâmplare într-o țară comunistă (Honey for the Bears de Burgess, The Golden
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Așa spun toți. Și altceva? Hai, spune-ne". Am zis "Simt că creștetul capului mi s-a desprins și a zburat pe geam, se rotește ca o farfurie zburătoare". "Bizar", au zis. "Mai departe". Am zis "Mi-e greu să articulez. Mi s-a uscat gâtul, mă gâdilă nările. Cred că am să strănut ori să plâng". "Nu-i nimic", au zis, "nu-ti fie rușine să dai frâu liber emoției. Nu auzi chiar în fiecare zi că ai să capeți
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la ruinarea sufletului" spunea încă de atunci Rabelais. 4.2. Deschiderile și limitele raționalismului paradigmei psihologiei La sfârșitul secolului al XIX-lea, paradigma psihologiei se completa din tot mai multe părți cu noi elemente de structură, care începeau să se articuleze între ele. Ele anunțau întemeierea și perspectivele favorabile ale unei discipline științifice de sine stătătoare, a psihologiei. Terenul acesteia era însă insuficient conturat, fiind pregătit conceptual și metodologic minuțios de domeniile învecinate. Totul se aduna în jurul unui nou raționalism, cu
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
la considerații interesante terapeutic, ferindu-se de speculațiile numeroase rezultate din aplicarea unei asemenea metode investigative. Dintr-o astfel de postură nu ezită să-l critice pe Jung, sancționând inexactitățile rezultatelor sale. Cu E. Jones linia ortodoxă freudiană se va articula, devenind mai conciliantă față de orientările disidente. De origine din Țara Galilor, face studii de medicină la Cardiff și pe urmă la Londra și se specializează în neurologie. Pe Freud îl întâlnește abia în 1908, cu ocazia Congresului de Psihanaliză, organizat la
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
acord cu acest studiu, întregul trecut și istoria psihologiei au fost așezate pe coordonatele unei construcții ale cărei laturi sunt compuse din paradigme proprii fiecărei epoci istorice în parte, unde cele mai noi le implică pe cele anterioare, mai vechi, articulate într-o ordine epistemologică precisă, în acord cu legile generale de dezvoltare a oricărui domeniu de cunoaștere științifică. Edificarea respectivelor paradigme a fost expresia reușitei desprinderii progresive a psihologiei de domeniile ei de cunoaștere învecinate și înrudite, de câștigare a
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
un deixis de locuție și un deixis de modalizare care intensifică efectele. Cercetarea limbajului politic din perspectivă semiotică, abordare dominată de perspectiva semnului, are ca premisă conceperea limbajului-obiect nu ca o înșiruire de secvențe disparate, ci ca unități care se articulează în cadrul unui sistem-text. Semiotica pune la îndemâna cercetătorului atât o metodologie, cât și un metalimbaj, capabile să releve caracterul profund interacțional al comunicării politice și să expliciteze mecanismele discursive care conferă legitimitate actelor și actorilor politici. Limitarea demersului analitic la aspectele
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sa, un limbaj finalist, urmărind "modificarea universului epistemic al interlocutorului"154. În această viziune, în analiza limbajului politic sunt vehiculate concepte precum: strategie argumentativă, eficientizare argumentativă, forța argumentelor etc., sugerând componenta pragmatică accentuată a acestuia. În funcție de nivelul la care se articulează, distingem între: strategii discursiv-argumentative globale (cum sunt explicația, descrierea sau narațiunea) și strategii discursiv-argumentative punctuale (cum sunt întrebarea retorică, negația și metafora cu rol argumentativ). a) Întrebarea retorică valențele argumentative imanente întrebării sunt intens valorificate în cadrul limbajului politic, emitentul considerând
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
retoric care constă în repetarea aceluiași cuvânt sau expresii la sfârșitul unor propoziții succesive. h) Acumularea procedeu retoric care face legătura între structuri care prezintă asemănări sintactice și semantice parțiale. Conectorul argumentativ reprezintă "un morfem (conjuncție, adverb, locuțiune adverbială) care articulează două enunțuri ce intervin într-o strategie argumentativă unică"155. Conectorii se clasifică în funcție de mai multe criterii: 1. în funcție de inserția discursivă, conectorii sunt de două tipuri: introductori de argumente (de altfel, chiar, dar) și introductori de concluzie (deci, totuși); 2
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
timp, număr, caz, diateză, mod, determinare), particularitățile de flexiune pe care le înregistrează lexicul eminescian ilustrează nu numai o etapă distinctă din evoluția limbii române, ci și atitudini distincte față de realitățile prezentate. 5.1.3. Sintagmatica semnelor verbale Grila semiotică articulează sistemul verbal, ca modalitate de cunoaștere specifică, într-o perspectivă pragmatic-integrativă, descriptivă și explicativă. În abordarea limbajului politic eminescian, plecăm de la premisa că, în cadrul manifestărilor discursive de factură politică, dimensiunea pragmatică guvernează sintagmatica semnelor verbale și semnificațiile acestora. Conștienți că
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
produs al procesului de enunțare și, în același timp, ca ansamblu structurat de secvențe discursive între care se stabilesc raporturi logice, sintactice și semantice specifice; nivelul frastic, al enunțurilor/ frazelor, vizând identificarea și descrierea categoriilor și mecanismelor sintactice care le articulează. Din punct de vedere sintactic, remarcăm existența unei structuri de profunzime, specifice limbajului publicistic eminescian, care imprimă articolelor o gramatică particulară, dincolo de variabilele organizării de suprafață (pamflet, cronică, notă informativă, articol polemic etc.). Abordarea transfrastică a permis identificarea mecanismelor relaționale
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
socioculturală a religiei în Europa de azi. Voi pune față în față trasee ale cunoașterii mistice și demersuri de antropologie religioasă, intuiții contemplative și rezultate ale unor cercetări foarte aplicate. Dacă încerc să aduc laolaltă chiar dacă nu îndeajuns de bine articulat căile celor însingurați către Cel singur și empiria modernității tîrzii, motivul e că problema șanselor spirituale se joacă tocmai în tensiunea dintre acești doi poli, se decide în saltul analogic ce izbutește să depășească și să mențină totodată extrema lor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de gîndire și obiectivitatea transcendenței capătă o provocatoare noutate, are condiții să devină o temă proaspătă de interogație. Căci dinaintea ei resimțim, mai mult decît în alte epoci, nedumerire, nesiguranță, uimire. Nu mai recurgem la soluțiile vechi, moștenite pentru a articula cei doi termeni, iar punctul lor de convergență participarea libertății umane la libertatea absolută ne scapă, a ieșit din orizontul nostru mental, nu mai avem treze capacitățile necesare pentru a-l atinge. Pe de o parte, obiectivitatea transcendenței a pălit
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ciocnească aprig refuzul istoriei occidentale și dorința de îmbarcare rapidă în această istorie, scop în care bagajele tradiției răsăritene trebuiau abandonate. Intelectualii interbelici, printre care Mircea Eliade și Constantin Noica, au resimțit acut atît necesitatea, cît și dificultățile de a articula istoria/cultura Occidentului european și tradițiile locului. Sîntem eternii țărani ai istoriei, exclama Noica, în vreme ce Eliade vorbea despre teroarea istoriei care apasă peste Europa de Răsărit. Totuși, pentru a se integra în istorie și în modernitate, ortodoxia oficială a găsit
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
afară și din afară, apare ca retragere înseamnă de fapt o îmbogățire a interiorului. Ființa capabilă de restrîngerea liberă a propriei expansiuni actualizează alteritatea în spațiul ei lăuntric. într-adevăr, doctrinele spirituale susțin că, în om, aspectele naturale pot fi articulate cu supranaturalul potrivit principiului de plenitudine interioară corelativ restrîngerii exterioare libere. Ca imago Dei, ființa omului e clădită pe un vid interior, capabil de divin. în centrul sau în inima persoanei își are sălaș transcendența spre care în regim supranatural
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
unitivă se bazează, poate, doctrinele creației prin retragere. Poate că aceste doctrine, prezente într-o formă sau alta în numeroase tradiții, nu fac decît să exprime în limbaj macrocosmic tocmai experiența spirituală, procesul prin care, în microcosmosul uman, naturalul e articulat cu supranaturalul. una dintre marile teme eckhartiene, prezentă mai cu seamă în Cuvinte de învățătură (în rom., Meister Eckhart, Despre omul nobil, cupa din care bea regele. Tratate, traducere și note de Gabriel H. Decuble, Humanitas, București, 2007, pp. 109-176
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]