3,263 matches
-
prieteni ai lui Brook, dar nu știam că el era doctor. Mă așteptam să dau de niște artiști interesați de idei metafizice sau, fabulând mai departe, Îmi imaginasem că Brook ar fi În legătură cu niște membri enigmatici ai unor cercuri oculte, ascunși În spații secrete, disimulate de semiîntuneric și fum de lemn de santal! Faptul că mă aflam În plină lumină, În anticamera cabinetului unui doctor, mă dezamăgea puțin, dezamorsând fanteziile mele cu iz mistic, dar În același timp era și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-l la capete cu două perne mai mici. Marea mea bucurie era să mă târăsc apoi prin acest tunel cufundat În beznă, unde mai Întârziam un pic ca să ascult muzica din urechile mele - acea vibrație singulară atât de familiară băiețașilor ascunși În cotloane pline de praf - și după aceea, cuprins de o delicioasă panică, o zbugheam rapid, tropăind În patru labe, spre capătul Îndepărtat al tunelului, dădeam pernele la o parte și eram Întâmpinat de rețeaua de raze de soare de pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mângâiase pe față. De cum a apărut, Mademoiselle m-a luat prin surprindere, mângâindu-mă pe obraz ca o manifestare spontană de afecțiune. Îmi reamintesc toate ticurile ei când mă gândesc la acele mâini. Obiceiul de a decoji creioanele, În loc să le ascută, ținând vârfurile spre sânii ei imenși și sterpi, Înveșmântați În lână verde. Felul În care Își introducea degetul mic În ureche și-l făcea să vibreze foarte rapid. Ritualul oficiat ori de câte ori Îmi dădea un caiet nou. Întotdeauna gâfâia un pic
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acasă. Apropierea acestor ședințe putea fi Întotdeauna dedusă dintr-un sunet specific care se auzea dinspre capătul Îndepărtat al holului de la intrare, o Încăpere mare, cu o rezonanță puternică. Acolo, Într-un ungher de sub scara de marmură, șevistarul nostru (portarul) ascuțea preocupat creioane când eu mă Întorceam de la școală. Folosea În acest scop o mașinărie demodată, voluminoasă, cu o rotiță zbârnâitoare, a cărei manivelă o Învârtea rapid cu o mână, În timp ce cu cealaltă ținea un creion introdus Într-un orificiu lateral
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
colecție ce aparținuse unchiului Ruka, era din lemn de culoare deschisă cu frumoase pete maronii, iar mânerul era un glob neted, roz, de coral, incastrat Într-o coroniță de aur. Dacă aș fi fost unul din tragicii vagabonzi care stăteau ascunși În ceața de pe peronul unde un tânăr filfizon firav se fâțâia Încoace și-ncolo, n-aș fi rezistat tentației de a-l lichida. Tocmai când mă pregăteam să mă urc În tren, acesta a pornit smucindu-se; piciorul mi-a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
puțin familiare, umbrele erau pe partea străzii unde ele nu cădeau de obicei, investigând-o cu un simț al inversiunii destul de elegant, ca atunci când vezi reflectată În oglinda unei frizerii fereastra spre care melancolicul frizer Își Întoarce privirea În timp ce Își ascute briciul la curea (așa cum fac toți În asemenea momente) și, Încadrat În fereastra reflectată, o porțiune de trotuar deviind o procesiune de pietoni indiferenți În direcția greșită, În lumea abstractă care Își pierde brusc hazul și dezlănțuie un torent de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ironic, sarcastic Maria, în ce-l privește pe Domnul Ștefan poate să vină și Apocalipsa... Ștefan zâmbește și mai strâmb mușcându-și limba, drept pedeapsă că a luat-o pe dinaintea gândului. Mă bucur că ți-ai recăpătat duhul atât de ascuțit odinioară. Tăcere... Ștefan tușește ușor: Maria, mâine, la biserica Mirăuților, prăznuim, facem pomenire mare de sufletul vitejilor căzuți. Și... și crezi că trebuie să vin și eu? Tu ce crezi? Măcar atâta... oftează Ștefan. Pun și ei o vorbă bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la cap, n-am decât unu'! Răpești plăcerea Marelui Sultan... Don Batista, profund jignit, sufocat de revoltă, se bâlbâie: Io... io sono... magister medico-chirurgicale... e... e astrologico... e...e E... e magister illustri barbieri... N-ar strica să-ți mai ascuți custura ceea... au, va bene, radere la barba con mia spada... Don Batista hâhâie: Altezza... Înălțimea voastră, ridere... "Înălțimea" mea? Bine ar fi... Ce-ai zice, Don Batista, de m-aș pomăzui din creștet în tălpi cu alifia domniei tale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
le păsa de țara ruinată, ticăloșită; n-aveau habar lor să le fie bine, să agonisească cât mai multe averi, cât mai multă putere. Și nesătui mai erau, Doamne! Nu adevărații boieri de viță, iubitori de țară, ce stăteau retrași, ascunși în conacele lor, ci îmbogățiții, ciocoii, căftăniții-boieri. Să te ferească Dumnezeu de țopârlanul ce se urcă ca scroafa-n copac; aista una-două te vinde, ba unii se tăiau împrejur de se turceau. Dintr-un prăpădit de dregător rupt în cur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aproape nimic? De ce acea grandioasă, masivă îngrămădire de case trebuia să fie neapărat Baltimore? * Pe atunci, când aveam de scris o cronică sau un articol, mă mai sculam dis-de-dimineață, pe la ora cinci sau chiar patru și mai foloseam creionul chimic ascuțit la vârf ca un ac cu care așterneam pe hârtie litere atât de mărunte în rânduri atât de strânse încât dintr-o pagină de-a mea dactilografele scoteau, prin dictare firește, căci singure nu s-ar fi descurcat niciodată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dormea) și ascultă cu atenție. Trage concluzia că se dă ceva și acționează în consecință, țâșnind spre sursa promițătoarelor zgomote. * Programul lor zilnic e uimitor de bine reglat, parcă pe ore, e variat și echilibrat: mănâncă, dorm, fac „gimnastică”, își ascut ghearele, se aleargă (răvășind seismic covoarele de pe hol, executând salturi de câțiva metri și chiar folosindu-ne pe noi drept trambulină), apoi, în mod obligatoriu, se odihnesc, se uită pe fereastră, se mușcă și se bat (nu prea rău însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
conducătorii locali de atunci. Tata, care în fiecare toamnă recolta de pe pământul lui, pe care-l muncea cu brațele membrilor familiei lui, 10-12 tone de cereale, acum venea acasă în fiecare seară de toamnă cu doi- trei știuleți de porumb ascunși sub haine, ca să hrănească găinile care-i mai rămăseseră. Dar scara umilinței mai avea trepte pentru afundarea gospodarilor români. Posibilitățile comuniștilor de a distruge un om erau fără limită. Conducerea politică de atunci a găsit de cuviință că tata trebuie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și aprobarea primarului Demirov. Nu se cerea altceva decât să fiu dat afară din învățământ. Într-o zi, aflându-mă în cancelarie, am scos din buzunar o ascuțitoare (avea și radieră) în formă de revolver browning și dau să-mi ascut creionul. Atât i-a trebuit lui Gladkov. A început să strige în gura mare că am vrut să-l împușc. Din nefericire pentru el, la inspecția venită, cerându-se "proba", revolverul, și fiind întrebat dacă despre el este vorba, Gladkov
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
30 de baterii de câte 3,5 V. Mai era nevoie de doi stâlpi de câte 14-15 metri pentru antenă. Dar ce nebun ar fi înotat prin noroi să aducă de la Ismail catargele? și le-au adus cu butucii roților ascunși de vedere, sub hleiul drumului, moș Filip Cebotarenco și Sava Mataman. Erau peste poate de mândri de parcă aduseseră în sat moaștele vreunui sfânt! și iată-mă și instalator, și radiofonist șiăbucuros nevoie mare de lacrimile de bucurie ale sătenilor care
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în care mă aflam în acea zi. Am încercat să dau câteva telefoane. Instructorul de la Consiliul Unic și activistul care răspundeau de comună dispăruseră fără urmă. Nu răspundeau nici la telefoanele de acasă. Mai târziu, aveam să aflu că stăteau ascunși de teama furiei mulțimilor, fără a se gândi la noi, cei pe care până în acea zi îi supravegheau și îi urmăreau ziua și noaptea. Seara a venit soțul cu ultima cursă. Era optimist și se străduia din răsputeri să mă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de poziția față de URSS, relațiile cu statele occidentale, implicarea cu succes în problematica Orientului Mijlociu, interesate de atare interviuri erau multe publicații și posturi de radio și televiziune. Înainte de primirea la interviu, noi, cei de la "ziariști străini", trebuia să ne ascuțim la maximum "vigilența revoluționară": să avem grijă ca în seara dinaintea zilei "Z" ziaristul sau ziariștii, uneori fiind mai mulți de la același trust de presă, să nu exagereze cu "paharele", să nu se combine cu vreo "jună Rodică" aflată "întâmplător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
importantă în filmul lui Mircea Mureșan a fost corabia, prezentă într-o altă variantă decât în roman, din rațiuni evident obiective. Dacă goeleta din roman era, am văzut deja, un vas numai cu rande și vele triunghiulare, de formă nordică, ascuțită la prova și pupa, fără suprastructuri (desenele lui Puiu Manu au redat-o destul de adecvat), în film construcția unui vas identic ar fi fost prea costisitoare. Realizatorii au preluat o goeletă făcută deja prin transformarea unui pescador autohton, căruia i
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
importantă în filmul lui Mircea Mureșan a fost corabia, prezentă într-o altă variantă decât în roman, din rațiuni evident obiective. Dacă goeleta din roman era, am văzut deja, un vas numai cu rande și vele triunghiulare, de formă nordică, ascuțită la prova și pupa, fără suprastructuri (desenele lui Puiu Manu au redat-o destul de adecvat), în film construcția unui vas identic ar fi fost prea costisitoare 5. Realizatorii au preluat o goeletă făcută deja prin transformarea unui pescador autohton, căruia
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
nu știu și mai ales nu pot să trăiască în competiție profesională corectă. Text publicat în Cultura, numărul 2, din 2005 Ofensivă și ofensă. Sau despre disputa între „pedigriul” universitar occidental și dreptul primului ocupant Protestele din mediul universitar se ascut, e drept, mai ales pe suport electronic și adesea sub umbrela unui nume colectiv. Cei care au „pedegri” occidental vor reforme radicale după chipul și asemănarea lor. Câțiva dintre cei mai ofensivi sunt prea puțin interesați că nu s-au
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Vasile Popa. Împreună cu Eugenia Scripcaru, profesoara de română de la liceul de fete, pentru Labiș și pentru alte talente școlare, Vasile Popa a creat un cenaclu care își ținea ședințele tot la librăria Bendit. Prieten al tuturor celor care încercau să ascută o pană, să pună mâna pe penel sau să urce pe scenă, ajuns vedeta neîndoielnică a acestui cenaclu, Labiș își încuraja al rândul lui colegii care vedeau în el un model. Vocația de lider îi însoțea îndeaproape talentul liric. Poetul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
azi, mâine, acestor iscusiți le aparține mereu prezentul. În ruina democrației de acum s-au negat valori ce trebuie să rămână perene. Negația nu vine dintr-un principiu democratic, ci din cel dedus de lupta de clasă care zilnic se ascute în funcție de cel pentru care ea constituie o armă. Împătimiții de maniera comunistă exclud și azi valorile. Nicolae Labiș a devenit un acuzat. Cei care nu încap în manuale doresc să-l șteargă din memoria tinerilor, uitând de locul definitiv al
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
nu iau mai dat merinde. Prins de capac într-o inextricabilă rețea de frânghioare pe care, oricât s-ar fi străduit, Andi nu le putea deznoda nicicum, celebrul ceaun, legănat în mers, se desfăcea, izbindu-se de pietre cu zgomot ascuțit de cioaie. Doar Andi ignora evenimentul, ceilalți trebuind să-i recupereze scula. Odată și-a scăpat în fântână săpunul. Era chiar fântâna din care trei zile trebuia să bem apă. Până și îngerul nostru păzitor, care era Vera, și care
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
o privire binevoitoare de la Stăpîn, în cea mai aiuritoare escortă de onoare. De la Constantinopol la Salonic am călătorit cu trenul, traversînd cîmpii, fără să fi văzut țipenie de om, doar mlaștini unde berzele în căutare de broaște își înălțau silueta ascuțită printre stufărișuri. Acest traseu terestru te făcea să pierzi priveliștea feerică oferită de sosirea cu vaporul în golful ca un arc de cerc, încadrat de munții cu flancurile acoperite de păduri încă intacte și dominați la intrare de creasta înzăpezită
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
scrîșnită, eroii pozitivi sînt greu de găsit, iar articolele despre ei apar rarisim. E mai greu să tragi un perdaf decît să lauzi. Dar cînd ai scris de bine, simți că ești uneori și om, nu doar călău, cu barda ascuțită deasupra grumazului victimei. În căutarea unui om normal Un fotbal întreg parcurge drama morții lui Cristi Neamțu. Lîngă drama morții respiră drama vieții lui Marius Șuleap. Într-un hotel din Cipru, un tînăr de 22 de ani e păzit în
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
tentați să ne înmuiem ca mămăligile. Eroismul strămoșesc cu care ne-au îndoctrinat falsele manuale de istorie ale comunismului nu ne-a modelat, ci ne-a mințit. Privind înapoi, la existența adevărată, descoperim că ne-a stat mult mai bine ascunși în păduri decît cu mîna pe sabie. Probabil că nici balada legendarei Miorița n-a fost culeasă pe de-a-ntregul. Lipsesc ultimele stihuri, cu deznodămînt tragic, în care pesemne că oaia, demoralizată de suprimarea baciului celui vrednic, își marchează un
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]