6,399 matches
-
Domnia Sa. Înainte de a apuca să-și încheie cuvintele, gloanțe și săgeți începură să lovească ușa bucătăriei și ferestrele din apropiere, ca o aversă de ploaie. Nenumărate săgeți se înfigeau adânc în ușile de lemn, iar oțelul lucitor al vârfurilor lor ascuțite exprima limpede pentru cei din casă declarația de război. De la miazăzi de Rokkaku, de la miazănoapte de Nishikikoji, de la apus de Aburakoji, cele patru laturi ale Templului Honno erau învăluite în armurile clanului Akechi și strigătele de luptă ale războinicilor. Zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
poate ajunge la urechile mele? întrebă Mitsuhide, enervat. Îmi cer iertare, stăpâne. — Fii bărbat! Îți pierzi curajul în fața veștilor proaste? — Nu, stăpâne. Dar mă aștept întru totul să mor. — Serios? Dintr-o dată, Mitsuhide realiză că vorbea pe un ton foarte ascuțit și coborî glasul. Se gândea că poate ar fi trebuit să asculte el însuși de cuvintele cu care tocmai îl dojenise pe Yojiro. Vântul scotea un sunet mult mai tânguitor decât în timpul zilei. Dincolo de panta blândă se întindeau plantații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
continuară să înainteze, cu Mitsuhide în poziția a șasea din față. Dintr-o dată, calul lui Murakoshi se cabră. În aceeași clipă, sabia lui scoasă din teacă lovi în partea din stânga șeii. Se auzi un dangăt sonor, când sabia reteză vârful ascuțit al unei lănci de bambus. Mâinile care țineau lancea dispărură, imediat, în desișul de bambus, dar ceilalți văzuseră clar ce se întâmplase. — Ce-a fost asta? Bandiți? — Fără îndoială. Fiți atenți, par să fie undeva în desișul ăsta mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nătărăul! răcni el, aproape ca și cum ar fi scuipat sânge; apoi, cu un geamăt greu care-i zgudui întreaga ființă, mormăi: Genba se poartă scandalos. Și, privind în jur, spre locul în care războinicii așteptau în camera alăturată, țipă cu glas ascuțit: — Yaso! Yaso! — Îl căutați pe Toshida Yaso? întrebă Menju Shosuke. — Firește! zbieră Katsuie, descărcându-și furia pe Shosuke. Cheamă-l imediat aici! Spune-i să vină neîntârziat! Tot templul începu să răsune de pași alergând. Yoshida Yaso primi ordinul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un loc, luând-o la fugă, în direcția lui Katsuie. — Aici ne luăm rămas bun, stăpâne! Aruncând aceste cuvinte de despărțire, generalii care fugeau cu Katsuie se desprinseră dintr-o dată de lângă el, își întoarseră caii și se repeziră în mijlocul lăncilor ascuțite ale urmăritorilor. Curând, cadavrele lor căzură la pământ. Menju Shosuke se întorsese și el și înfrunta năvala inamică, dar acum o luă, din nou, la fugă, după stăpânul său, strigându-l din urmă: — Stindardul de comandant... vă rog... dați-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe Hideyoshi strania stare de spirit a acestuia. Cu toții se arătară surprinși, părând că nici prin minte nu le putea trece motivul comportării stăpânului lor. Erau îngrijorați din pricina tristeții sale, dar, de cum puse capul pe pernă, Hideyoshi își regăsi sforăitul ascuțit dintotdeauna. Dormi mulțmit, doar patru ore. Dimineața, când cerul încă nu se luminase, se sculă și plecă. În ziua aceea, primul și al doilea detașament ajunseră la Gifu. Hideyoshi fu întâmpinat de Shonyu și fiul său și, curând, castelul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aștepta ca unitatea din față să-și reia înaintarea. În munți, primăvara se sfârșea, vara fiind pe începute. Azurul cerului era sticlos, mai intens chiar și decât marea. La scurt timp după ce se opriseră, caii începură să moțăie, iar cântecele ascuțite ale ciocârliilor și ale cintezoilor se auzeau din păduri și de pe câmpiile cultivate cu orz. Cu două zile înainte, în seara celei de-a șasea zile din Luna a Patra, doi fermieri din satul Shinoki se târâseră pe câmpie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
s-a ridicat și am pornit. După ce ne-am hârjonit cu veverițele, târâș-grăpiș am ajuns în grădina din poiană. Cu gesturi încete și moi, bătrânul a descuiat lacătul de la portiță. -Hai să vedem dacă sculerle sunt în bună stare și ascuțite - m-a îndemnat el. L-am urmat în magazie. Toate cele trebuincioase pentru săpat erau în cea mai desăvârșită stare. --Părinte, eu zic să luăm doar un hârleț și o sapă. Eu am să sap și sfinția ta are să mărunțească
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
nou. Nimic însă. După ce m-am îmbrăcat, am pornit spre chilia călugărului, care, spre deosebire de alte dăți, avea ușa închisă... Inima nu-și mai găsea locul în piept. Respirația era ca după cine știe ce efort. M-am oprit în prag, cu auzul ascuțit, să prind vreun zvon din chilie... Liniște deplină însă. Am bătut în ușă cu mâna celui copleșit de emoții. După un timp, care pentru mine a semănat cu timpul scurs între cele două glaciațiuni, am auzit glasul bătrânului. --Intră, fiule
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pământul uscat...vine o bătrână...Cine o fi? Îmi frec ochii spre a mi-i limpezi și caut să mă dumiresc. Gâfâind de atâta trudă, cu ochii mijiți, în fața mea se oprește o bătrână, care mă scrutează cu o privire ascuțită. Nu-i trebuie multă vreme ca să-și dezlege limba: Da’ bine, conașule! Mă faci să alerg în urma matale? Cu ce ți-am greșit, păcătoasa de mine? Știu unde mergi și am pornit în urrma matale, ca să-ți spun că părintele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de furnici scormonit...Bătrânul, oprit în loc, mă privește amuzat, ca și cum ar spune: „Îți spuneam eu că aici trebuie să fii tare ca să poți rezista sau mai bine zis să poți supraviețui. Cine nu-i vânjos la trup și cu mintea ascuțită îi mai bine să stea acasă”. Călugărul privește și ascultă cu atenție tot ce se petrece în jurul nostru. Apoi se uită la mine și, văzându-mă adulmecând ca un ogar, mă întreabă: Ce ți s-a năzărit? Mă întreb de unde
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
buștean enorm. Cele 73 de servicii specializate și 42 de agenții de securitate plus cele 11 servicii care țin direct de cabinetul președintelui, s-au sesizat prompt fiindcă aveau doar membri cu un IQ foarte mare, deci cu o istețime ascuțită ca un brici. Au apăsat, în cele 14 puncte cheie ale SUA, butoanele roșii de alertă portocalie și ca urmare s-au pus în funcțiune toate măsurile proiectate din timp. Au fost lansate în aer 457 de avioane F16 și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cântă un imn inedit. Pașii mei desenează cărări întortocheate, adevărate labirinturi spre tărâmuri albeca-zăpezile. Păsări nemaiîntâlnite mă învață noi pași de menuet. O plăpândă își stinge zborul în ridurile agățate zălog de colțurile ochilor mei... Surzii se trezesc din vise ascuțite, descoperinduși urechile de sub pelerina ipotetică. Vântul mă ia de subsuori și-mi îndeasă fața sub umbra violetă... Umbra își desenează valurile mării pe chip și-mi șoptește stins, ca pe o taină mereu păzită: -Și tu poți fi marea !... Corăbii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu încă o moarte până la primăvară. Spusele lor se rotunjeau în piepturi și piereau pe buzele umede, blestem al tăcerii. Tăcerea durea. Orice tăcere doare atunci când nu e ascultată... Și povestea devenea tot mai dezlânată, pleoapele se îndesau cu țurțuri ascuțiți. Alunecau zgomotos în cămășile sfâșiate. Cuvintele mocneau undeva, după o perdea groasă și se spărgeau ca o izbitură de topor în gheața transparentă a lacului... Poate nici nu erau cuvinte obișnuite, ci erau doar acele silabe conservate în ecoul timpului
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
lacomi îmi desenează, cu priviri alunecoase, liniile trupului. Femeia din oglindă îmi face semne pline de pudoare, să-mi acopăr goliciunea cu mantia umilinței. O îndes pe umerii firavi. Mantia mă apasă. Pornesc pe cărarea de nicăieri, presărată cu pietre ascuțite. „Să fie Mecca prea departe?” Tălpile mi s-au tăbăcit în mersul încrâncenat. Genunchii se șubrezesc, așezânduse pe prundișul fierbinte. Am ajuns la răscruce. Doar vântul îmi poate hotărî cărarea... Sunt femeia cu lanțul gros împleticit pe mâna dreaptă. Mă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și întreb dacă există în zonă un sat cu numele căutat de mine. Da, există. Dar mai e de mers pe atât. La o răscruce o să fac la stânga. Picioarele mă dor de-mi vine să merg desculță... Înotând prin pietre ascuțite, un toc atârnă vinovat, ca o rană deschisă... bat cu putere în pământ, făcând pe-a cizmarul de ocazie... Și simt un cui care-mi străbate îndrăzneț prin călcâi... Îmi vine să urlu de durere... dar tac... o să se arate
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
aripa umedă a timpului... Și când nu-mi ești aproape, sunt floare de piatră născută în creștetul munților. Am rădăcinile adânc înfipte în seva amintirilor... Am obrazul grunzos, galben, șters. În mine, noaptea, se ridică un zid rece din pietre ascuțite, pe care ai putea urca asemenea unei ființe neterminate, născută din șubrezimea unor vise uitate la margine de hotar neatins... -Încearcă să ajungi pe zidul din mine, în inima munților... Dacă o să cobori, din când în când o piatră ascuțită
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ascuțite, pe care ai putea urca asemenea unei ființe neterminate, născută din șubrezimea unor vise uitate la margine de hotar neatins... -Încearcă să ajungi pe zidul din mine, în inima munților... Dacă o să cobori, din când în când o piatră ascuțită îți va tăia respirația. Să nu renunți. Trupul meu te veghează doar pentru a te obliga să-mi privești aura arhanghelică pictată de păduri pe deasupra petalelor mele ascuțite... -Privește ochiul de gheață care mi se odihnește pe frunte! Îți poți
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în inima munților... Dacă o să cobori, din când în când o piatră ascuțită îți va tăia respirația. Să nu renunți. Trupul meu te veghează doar pentru a te obliga să-mi privești aura arhanghelică pictată de păduri pe deasupra petalelor mele ascuțite... -Privește ochiul de gheață care mi se odihnește pe frunte! Îți poți netezi cutele sufletului în oglinda ochiului veșnic deschis. Pletele-mi curg într-un râu înspumegat, în care picură de veacuri aceeași lacrimă albastră a sufletului nostru, prăvălită într-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
acum, lucrul ăsta a ajuns la îndemâna oricui...adică , ce mai, nu-ți mai bați picioarele, nu-ți mai tocești bocancii... stai lejer, cu o bere în față și click în stânga, click în dreapta, mă rog, mână să ai. Și o minte ascuțită, bineînțeles... Așa s-a întâmplat într-o zi friguroasă de iarna, când o biată gospodină tăia liniștită ceapa în bucătărie (să facă o ciobă pentru)...dar a avut neinspirata idee de a-și deschide laptopul, pe masa din bucătărie. Cum
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
era imposibil să-mi găsesc niște pantofi frumoși, care să-mi și vină bine. Cu toate că eram în New York, unde oamenii sunt obișnuiți cu ciudații. Dar în sezonul ăla aveam noroc. Era vară, iar încălțările la modă erau papucii cu botul ascuțit. Ai mei erau de un verde ca lămâia, cu un toc nu prea înalt. Așa că nu conta că erau cu două numere mai mici. Degetele mi se înfigeau în bot, iar călcâiele îmi atârnau pe-afară. Era o tortură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o să mai auzim soneria. Pune dracului niște muzică! Doar nu vrei să creadă lumea că suntem la priveghi! Un priveghi ar fi mult mai distractiv! Mai spune-mi o dată cine a avut ideea asta. Tocmai atunci s-a auzit sunetul ascuțit al soneriei, care ne-a întrerupt mohorâta dispută. Slavă Domnului! m-am gândit eu fericită. Dar nu era decât Cuban Heel și alți câțiva pitici, prieteni de-ai lui. Care s-au uitat destul de nedumeriți la baloane, la chipsuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și-a întors ochii spre Daryl și s-a schimbat la față. —Darren, a zis el morocănos, dând din cap. —Daryl, l-a corectat Daryl. —Știu, a spus Luke. Vrea cineva ceva de băut? am întrebat eu cu o voce ascuțită înainte ca cei doi să se ia la bătaie. Luke m-a urmat în bucătărie. —Rachel, mi-a susurat, în timp ce trupul lui mare și sexy se atingea de al meu, nu-ți aduci aminte, nu-i așa? — Ce anume? I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
împarți acul cu nimeni, ahahahahaha! Asudam îngrozită. Individul se înșela amarnic. Aveam oroare de ace. Și eram terifiată de grozăviile care aveau să vină. Tot corpul mi-a înțepenit atunci când doctorul mi-a ridicat buza și mi-a înfipt vârful ascuțit al acului în pielea sensibilă a gingiei. Din cauza durerii, în timp ce lichidul rece îmi inunda carnea, mi s-a ridicat părul pe ceafă. Cu cât acul stătea mai mult înfipt în gingie, cu atât durerea se intensifica. Am crezut că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
muncesc din greu, a zis Dermot. Din greu. Sunt un om care a reușit prin forțe proprii și am plecat cu afacerea asta de la zero... —Și ai făcut totul singur, nu? l-a întrerupt Chaquie cu o voce surprinzător de ascuțită. N-ai fi reușit fără mine. Eu am avut ideea cu solarele. Nu-i adevărat! a izbucnit Dermot enervat. Am citit despre solare într-un catalog cu mult înainte să le vezi tu acolo, în Londra. Ba n-ai citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]