2,884 matches
-
lanseze într-o meditație asupra întâmplărilor trecute. Discursul ia forma unei povestiri echilibrate, caracterizată de o continuitate aproape desăvârșită. Eroul se transpune practic în trecut, singurele reveniri în planul prezentului fiind marcate doar de câteva paranteze menite să clarifice pentru ascultător contradicțiile dintre concepțiile și faptele lui Hasnaș: ,,(Îți atrag mereu atenția: nu uita că pozam într-un bărbat obosit de succese, de femei. Și apoi, atmosfera toată te îndemna la mască ieftină și vulgaritate.)”- p.87; ,,( Te rog să mă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
la opinie și nu-i vor manipula ca să vadă lucrurile în felul profesorului; Le respectă și le prețuiește deciziile și nu i le vor submina sau sabota; Le respectă valorile și experiența. Posibile reguli ale comunicării: 1) Fii un bun ascultător * Fii pregătit să asculti; * Fii interesat, arată-te interesat; * Păstrează-ți mintea deschisă; Urmărește ideile principale; * Ascultă crtitic, ascultă cu atenție; * Ajută și nu întrerupe vorbitorul 2) Ajută elevii să vorbească * Invită elevii, colegii să vorbeasca, dă-le atenție; * Încurajează
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
elevilor: * Răspund la chestionar și urmăresc interpretarea lui 5.Asigurarea feed-back-ului: 1 minut * Se face pe parcursul întregii ore, prin exerciții, conversație, evaluare pe baza de chestionar sau problematizare Chestionar-evaluare: “Știu să comunic cu ceilalți?” 1.Atunci când povestesc ceva îmi întreb ascultătorii dacă sunt atenți: a)niciodată; b)uneori; c)adesea; d)întotdeauna; 2.Oamenii nu înteleg ceea ce le spun: a)niciodată; b)uneori; c)adesea; d)întotdeauna; 3.Reușesc să-mi exprim ideile : a)niciodată; b)uneori; c)adesea; d)întotdeauna
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
între Scriptură și Predanie. Pe temeiul Cărților Sfinte se poate alcătui o adevărată teologie dogmatică și pastorală. Printr-o predică care se revendică de la Cărțile Sfinte, credincioșii își vor putea lămuri rostul sfintelor slujbe, ajungând să fie, în același timp, ascultători și făcători ai Cuvântului Dumnezeiesc 3. Recursul la omilia patristică, la predica clasică a Ecclesiei, reprezintă un reviriment al discursului teologic. În cărțile de slujbă regăsim adevărata interpretare scripturistică, interpretarea Bisericii însăși, ceea ce semnifică anularea oricăror posibilități de abatere (rătăcire
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mai subtile ale mediului exploatant din sânul familiei: pe de o parte, bărbatul, lucrând puțin în cadrul propriei gospodării, este numai bun pentru a deveni un eficient sclav al sistemului capitalist industrial; pe de altă parte, socializați de mici să fie ascultători, să execute fără a crâcni muncile din gospodărie, ei vor fi, de asemenea, buni salvatori ai sistemului exploatator capitalist. Fără să fie total lipsită de adevăr, această imagine este ridicol de simplistă în condițiile societății moderne și postmoderne; - varianta mai
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
o cursă și pedepsirea lui. Îndelung comentat este episodul travestirii haiducului în cioban, motiv larg răspândit în literatura populară balcanică. Haiducul așteaptă la răspântia drumului sosirea alaiului domnesc. Acțiunea se precipită, intervine nota senzațională, menită să stârnească interesul crescând al ascultătorilor. Întâlnirea dintre domn și Miu este un moment esențial, care evidențiază istețimea și curajul haiducului. Cu multă abilitate, Miu înlătură bănuielile lui Ștefan Vodă și reușește să îl convingă să-și lase oastea pentru a-i păzi turmele risipite. Admirând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
de curpeni de gât”. Cântecul bătrânesc despre Miu Haiducul s-a răspândit în Muntenia, Oltenia și la românii din Serbia, în timp ce în Moldova apare fragmentar, iar în Transilvania cu totul sporadic. Tehnica acestei balade (gradarea acțiunii, peripețiile personajelor, încordarea atenției ascultătorilor) este realizată cu mijloace artistice proprii eposului popular: repetiția amplificatoare, cumulul de epitete, valoarea sugestivă a hiperbolei. Alături de balada Corbea, Miu Haiducul s-a impus, prin conținut și valoare artistică, ca una din cele mai reprezentative creații din ciclul baladelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
contradicție ca și Tatianus. Folosirea acestor subiecte monoteiste prezente în filozofia și în poezia greacă, în polemica cu păgânismul, era inevitabilă și necesita supunerea acestora unor elaborări atente și prezentate în funcție de mesajul creștin, ținând cont de gradul de cultură al ascultătorului păgân. Respingerea culturii păgâne, în opinia sa, era o reflexie a refuzului concepției unui stat sacralizat, care nu putea găsi un răspuns în conceptele creștine de bază. Discursul trebuia inserat într-un tablou mult mai vast: cele mai periculoase atacuri
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dușmani: Semnul virtuții nu se află în a aduce o injurie, ci în a o îndepărta. Într-adevăr, cine nu îndepărtează, dacă poate, ofensa propriilor cetățeni, cade în același păcat cu cel care o comite. Îndemnându-și credincioșii să fie ascultători față de proprii episcopi în viața morală și pentru a-i convinge de binefacerile ce se obțin din această obediență, aducea exemplul edificator al soldaților care se îndreaptă spre câmpurile militare, sub conducerea înțeleaptă a comandanților lor, spunând că: Un soldat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
supremă a armatei (până în 305 a fost Dioclețian, apoi a rămas Galerius n.n), oricare ar fi fost el, a pornit persecuția împotriva trupelor prin verificarea și epurarea lor, le-a lăsat să aleagă una din două: ori să rămână ascultători (vechii rânduieli, n. trad.) și atunci își pot păstra poziția și gradele câștigate în armată, ori, în caz că se împotrivesc poruncii (de a jertfi idolilor, n. trad.), să le piardă. Atunci foarte mulți ostași din împărăția lui Cristos au preferat, fără
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ochii suveranului a relatat împăratului cuvintele lor. Acesta porunci să fie aduși imediat acei soldați înaintea sa pentru a se justifica. Folosind prilejul interogatoriului, i-au vorbit deschis spunându-i că: Noi suntem educați în adevărata religie, împărate, și suntem ascultători față de legile pe care Constantin și fiii săi le-au promulgat. Acum nu putem decât să plângem văzând că toate sunt pline de nelegiuirea ta, iar mâncărurile și băuturile sunt contaminate de sacrificii sacrilege. Aceste fapte le-am deplâns în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Astfel, în discursul său inaugural, Reagan stabilește identitatea Americii și a poporului american, din care rezultă direcția înspre care se îndreaptă istoria americană, care, la rândul său, determină precis tipul de acțiuni necesare în vederea realizării scopurilor istorice prescrise. Făcându-și ascultătorii să înțeleagă caracterul public al propriei identități (ei sunt, înainte de toate, americani), povestea mitică a lui Reagan "îi determină pe cei care acceptă identitatea respectivă să se raporteze la un sistem de valori și de virtuți care vor deveni înseși
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
narațiunea sa, publicului, este esențial în înțelegerea sensului mitic al poveștii și întregește mesajul retoricii președintelui dintr-o perspectivă remarcabilă. În primul său discurs inaugural, prin urmare, Reagan întrebuințează forma narativă "oferind publicului o modalitate aparte de identificare, întrucât fiecare ascultător este încurajat să se privească drept un actor central în aventura Americii pe calea libertății"552. Astfel, notează criticul, a accepta povestea lui Reagan nu înseamnă, pur și simplu, "a înțelege cursul unei istorii americane așa cum e pus în scenă
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
în maniere atât de distincte. Răspunsul pe care analiza sa a retoricii președintelui american îl demonstrează este că actele critice respective, precum reacțiile publicului la unul sau altul dintre actele oratorice particulare ale lui Reagan, mărturisesc despre identitatea criticilor, respectiv ascultătorilor președintelui înșiși. Demersurile critico-retorice, prin urmare, exprimă în primul rând tipul de angajare, de înscriere în lume a criticului care își exercită capacitatea de apreciere asupra unui demers discursiv sau a altuia și, numai în al doilea rând, despre demersul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
care ni le reamintim, desigur William Lewis pornește pe o cale nouă, neafectată de neajunsurile celor care l-au "învățat câte ceva despre comunicare". Iată mesajul cu care Lewis se desparte de noi, cititorii săi, la această răscruce a interpretărilor. Spre deosebire de ascultătorii lui Reagan, povestea americană spusă de Lewis nu ne amuțește într-un consimțământ pasiv față de o ordine prestabilită a discursului academic. Dimpotrivă. Efortul lui William Lewis constă în asumarea unei poziții cât se poate de explicite, în particularul său, în
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
simțul dezvoltat al umorului popular; excepționalul spirit justițiar al comunităților populare, pentru care „adevărul”, „cinstea”, „dreptatea” reprezintă valori etice superioare. Caracterul captivant al proverbelor este dat Însă nu numai de aspectele de conținut, care stimulează judecata și simțul moral al ascultătorului (sau al cititorului), dar și de limba În care au fost ele create. Astfel, În toate proverbele, limba este Întotdeauna intim asociată semnificației sau recomandării care trebuie să fie exprimată de acel proverb. Așa se explică de ce limba proverbelor are
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Michel Houellebecq rămîne, ca una dintre puținele lui pete de culoare, punct inepuizabil de atracție. Într-o societate sănătoasă vocea nebunului se aude foarte bine, dar fără să-și piardă identitatea. Tocmai larma pe care o face Îi determină pe ascultători să nu o ia foarte În serios, ci să o ia drept ce este: un glas de scriitor, conștient că astăzi mai poate trezi pe nimeni din morți decît anunțînd(-uși) propria moarte: “Am Înțeles În sfîrșit moartea; nu cred
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unei tragedii face parte dintr-o disciplină care s-a numit cîndva retorică. Pe de altă parte, constituie o introducere În mitologia unei civilizații, chiar dacă sensibilitatea contemporană nu mai rezonează cu cea care se presupune că aparținea primilor cititori sau ascultători ai respectivului text. Raportul cititorului contemporan cu un astfel de text este unul strict intelectual. Pentru a-l optimiza, el trebuie cultivat. Literatura europeană clasică este literatura greco-romană. Ea continuă În Evul mijlociu cu romanul cavaleresc, o sumă de ficțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
teribil, făcându-ne să punem întrebările despre noi și societate pe care le ocolim cu atâta grijă. Poezia exploatează una din trăsăturile limbajului nostru: concizia. Astfel, dacă limbajul cotidian este caracterizat de o anumită nerăbdare, renunțând la elementele pe care ascultătorul le poate completa în funcție de context, poezia duce această nerăbdare la extrem, lăsând ascultătorului de făcut maximum posibil. Plăcerea poeziei este în primul rând bucuria completării în mod reușit a schiței întâlnite. * Decența îmi cere să nu scriu despre mine decât
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ocolim cu atâta grijă. Poezia exploatează una din trăsăturile limbajului nostru: concizia. Astfel, dacă limbajul cotidian este caracterizat de o anumită nerăbdare, renunțând la elementele pe care ascultătorul le poate completa în funcție de context, poezia duce această nerăbdare la extrem, lăsând ascultătorului de făcut maximum posibil. Plăcerea poeziei este în primul rând bucuria completării în mod reușit a schiței întâlnite. * Decența îmi cere să nu scriu despre mine decât acele lucruri care ar putea fi valabile pentru toți oamenii (iarăși subiectivitatea universală
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
este motivul invidiei celorlalți doi ciobani. Liantul dintre cele două planuri îl constituie tensiunea emoțională puternică, lirismul și dramatismul textului deoarece personajul reacționează, gândește și se exprimă într-o situație limită. Prin toate aceste calități deosebite, personajul trezește în sufletul ascultătorului (cititorului) nu compasiunea, ci admirația și prețuirea, deoarece el întruchipează însușirile alese ale omului din popor, ale poporului însuși, cu o gândire și înțelegere profundă a fenomenelor. Din portretul ciobanului răzbate mai degrabă un protest puternic împotriva unei morți premature
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ciclic, multe probleme de sănătate și de dezvoltare pot conduce la tulburări de comportament, educaționale și psihoemoționale în perioada adolescenței sau în viața de adult, ceea ce, mai departe, determină recurgerea la un comportament abuziv. Mulți copii abuzați par la început ascultători, cooperanți, rușinoși, afectuoși, dar această aparentă liniște poate masca multiple probleme psihologice. De aceea, este importantă detectarea timpurie a problemelor pe care le au copiii, inclusiv cele privind abuzul și neglijarea, și asigurarea condițiilor pentru redobândirea sănătății fizice și psihice
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
un soi de fascinație. „Barbar, cînta femeia - aceea” înseamnă că ea cînta aspru, straniu, dar (continuarea o arată) răscolitor, memorabil. Cîntăreața (în care unii au văzut simbolul poeziei)8) își răcnea durerea și, în același timp, o trezea pe a ascultătorilor săi: „Barbar cînta, dar plin de jale, -/ Și-n jur era așa răscoală...” Iritant, zguduitor din cînd în cînd („Și-n lungi, satanice ecouri”), cîntecul adăuga tristețe la tristețea celor deja triști: „Barbar, cînta femeia-aceea.../ Și noi eram o ceată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-l mai are) și chiar să răspundă insistențelor noastre de a ne citi cîteva din bucățile sale lirice. A început cu lectura cîtorva notații din Stanțe burgheze, făcînd și cîte un mic comentariu, mai mult pentru «punerea în situație a ascultătorilor». Cînd citește, G. Bacovia își clatină, din cînd în cînd, genunchii. La rugămintea mea a citit Furtună (în codrii Baciului) (corect: Bacăului - n. m.). Are o voce mică, între tenor și bariton, plăcut timbrată, deși seamănă cu vocea lui Șerban
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
făurarii cuvintelor și că scrierea, așa cum romancierul Laurence Stern remarcase zeflemitor în Tristram Shandy, era doar un tip de conversație bine condusă. Taifasul, o bună conversație, constituia tocmai substanța orelor ei libere, budinca zilei. Grace nu a fost numai un ascultător desăvârșit în anii cei buni, ea știa cum s-o facă pe Marguerite să se simtă fericită spunând povești, și știa cât de important era să tacă când le vizitau oaspeții. Ca și Grace, Jerry avea și el acel dar
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]