3,711 matches
-
reliefuri", E. S. P. L. A.,1967; "Poezii", Editura Tineretului,1967; "Elegii", E. P. L., 1968; "Turn cu ceas", editura Dacia, 1971; "Zeii asediați", editura Albatros, 1972. 8 "În roșii asfințituri te irosești fecund,/ Silabisire calmă de spații vegetale/ Mari pogorâri de aștri și fumuri lungi ascund/ Petrecerea, sub larmă, a ciclurilor tale." Poetul vorbește egal și monoton despre harta țării, despre apele Dunării, despre naștere și iubire, despre istorie: "Mă gândesc la femeile grece/ când umblau pe aici/ Naltă a crescut trestia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pare de-a dreptul incredibil că aceeași scenă ar mai suporta să fie populată cu hățișul încâlcitelor nimicuri disperate și omenești. Scena finală a spectacolului Personajele sunt transe... se slujesc de actori, istovindu-i ca pe niște hipnotizați. Asemeni unor astre, ele nu au umbră, diferența dintre ele fiind de luminiscență; strălucesc întunecos ori resemnat, jucăuș sau epuizant, pâlpâind agonic ori consolator, zadarnic fremătând ori gratuit patetic. Se autodevoră iradiind. Prezența lor fiind lipsită de corporalitate; pur și simplu ele fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
transpare din comportarea lui nu e însă regizat, ci cât se poate de autentic. Realizez brusc că esența acestui talent este tocmai extraordinarea intensitate a comunicării cu echipa. Proiectele sale țin de conjuncția mai mult sau mai puțin favorabilă a astrelor. Oare acolo sus există cineva care să-i iubească îndestul pe artiști ca să audă bătaia inimii lor și să aibă grijă de starea lor de spirit? Dar, să fim optimiști: luni 10 septembrie, Alexa Visarion a fost numit director la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ș.a. - aforisme, maxime: carpe diem, vanitas vanitatum, fortuna labilis, fugit irreparabile tempus. Cele mai multe motive literare au o circulație universală, determinând toposuri (locuri comune, clișee culturale). Toposurile pot fi clasificate în raport cu un canon estetic. Astfel, toposul romantic reunește motive precum nocturnul, astrele, zborul sideral, visul, reveria, solitudinea, nostalgia absolutului, floarea albastră, dublul, angelicul și demoniacul, răzvrătirea prometeică și titanismul etc.), în vreme ce toposul simbolist dezvoltă motive cromatice, motivul instrumentelor muzicale/al muzicii, al călătoriei, al târgului provincial etc. Laitmotivul (germ. Leitmotiv - „motiv conducător
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mio curmă, / Căci ești iubirea mea dentâi / Și visul meu din urmă. Cea dea treia invocație a fetei de împărat nu mai este o chemare a unei iubiri ideale, ci o încercare de ași proteja fragila fericire, încredințânduși „norocul“ unui astru favorabil. Ultima replică a lui Hype rion închide, în câteva cuvinte doar, „toată durerea dintre pământ și cer“ (Petru Creția), toată tristețea unei singurătăți asumate pe vecie. Cea preafrumoasă altădată este numită acum chip de lut și este definită prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ce se face, pe lume, fără tată", iar îngerii sunt rugați să aibă grijă de staul, de livadă, de ființele fără apărare, versurile constituindu-se într-un "gingaș franciscanism arghezian". Viața fremătătoare este căutată sub semnul universalului, pretutindeni, sub rotirea astrelor, sau în chilia călugărului Iakint, care păcătuiește alături de o fată: "La el, azi-noapte, în chilie/ A-ntârziat o fată vie,/ Cu sânii tari, cu coapsa fină/ De alăută florentină". În Morgenstimmung, melosul sugerează o atmosferă, o stare de spirit difuză, iar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dus amorul, Despărțire, Sonete). Din această perioadă reținem motivul păsării singure (De câte ori, iubito), consemnările violente ale prăbușirii idealurilor (Scrisorile), motivul cosmogonic, motiv care evocă începutul vieții macrocosmosului (Scrisoarea I), alături de motivul apocalipsei care sugerează sfârșitul (tristețe infinită, dispariția luminii, căderea astrelor, moartea timpului). Universul poetic al Scrisorilor aduce în prim-plan un joc de contraste, între lumea eroică, ideală, de odinioară, și lumea prezentului, caracterizată prin patimi și nebunie (Scrisoarea III) sau nefericirea îndrăgostitului trădat (Scrisoarea IV și Scrisoarea V). Urmează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spațiilor ei cosmice, în această meditație filosofică despre spațiu și timp, despre existență (fortuna labilis), având și caracter de satiră, în versurile referitoare la soarta geniului pe pământ și în eternitate. În tabloul I, cadrul nocturn este dominat de imaginea astrului tutelar, luna, stăpână a universului (esență a imensităților), alinătoare de suferințe, zeitate omniprezentă și omniscientă aflată sub zodia eternității: "Lună, tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci/ Și gândirilor dând viață, suferințele întuneci". Luna este martor al timpului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
timpului universal, când ea "varsă peste toate voluptoasa ei văpaie"). În acest tablou, perceput mai mult vizual, sub aspectul lunii se meditează asupra scurgerii ireversibile a timpului, imaginile au o anume dinamică sugerată de verbe, substantive, adjective. Poetul urmărește drumul astrului, martor al spațiului infinit, terestru sau cosmic, după care contemplă aspecte din viața efemeră a omului: "Și în câte mii de case lin pătruns-ai prin ferești/ Câte frunți pline de gânduri, gânditoare le privești!" Tabloul al doilea prezintă spectacolul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Zburătorului, pe care l-a versificat în poem, prin visul fetei de împărat, care-și imaginează întruparea tânărului în ipostază angelică și în ipostază demonică. Acest mit este un imbold pentru visare, aspirație, revelația idealului, care colaborează cu motivul Luceafărului (astru simbolizând spiritul pur) și se integrează marilor valori romantice. În poem, filosofia populară (credințe, practici magice, tradiții) se contopește cu viziunea mitică despre nașterea lumii și originea elementelor primare. Din substratul folcloric se rețin: formula de basm cu care se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu o mai găsește unde o lașase în tangouri precum "Cafeneaua Îngerașilor": "Eu te evoc, pierdut prin viață / și printre rotocoale de fum"131, în timp ce modestul "Manrique de mahala" se întreabă: "S-au dus în căutare de vise, / Pe ce astre s-or află? / Vocile care venit-au ieri / s-au dus și au tăcut / pe unde or fi acuma? Pe ce străzi or să revină?"132. Sábato își manifestă indignarea față de acei "europeni superficiali" care consideră absurd că ar exista
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
risipit peste tot. După Savater, nu avem în față un singur Cioran, căci el este și acesta care spune: "am vrut să iubesc pământul și cerul, isprăvile lor înalte și patimile lor și totul mi-a amintit de moarte: flori, astre, chipuri..."55, dar și cel care afirma că, dacă mâine omenirea ar dispărea, ar accepta ideea dispariției omului cu o oarecare satisfacție, pentru că Cioran declară că nu-i iubește pe oameni și, ca atare, nu este deloc mândru că este
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de Nicolae Florescu. 42 P.64. Ouroborosul (sau uroboros), animatorul universal, este reprezentat printr-un șarpe, străvechi simbol al unui zeu indian, gravat pe marginea primelor reprezentări ale lumii, fiind promotorul vieții, cel care creeaza timpul, face să se rotească astrele, constituind fără îndoială o divinitate cosmografica și geografică unde el se încolăcește în jurul oceanelor primordiale care la rândul lor înlănțuiesc pătratul pământului. Că și Janus, zeul ambivalent cu două fețe, Cioran se desparte în două, o parte rămânând însingurata și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
animalul. Celălalt este animalul. Așadar, reprezentarea are un singur obiect: nu e vorba de ceilalți oameni (aceștia apar doar cu titlu de excepție, pentru că e nevoie de o excepție pentru confirmarea regulii), nici de flori sau copaci, de peisaje, de aștrii care strălucesc deasupra lor, ci de animale, adică de lumea din care acei oameni tocmai au evadat. Cum aceste fresce care reprezintă animalul sunt însuși mijlocul prin care omul încetează să mai fie un animal, iată că animalul devine în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
recunoști tatăl după surâs. Lovit în interior și în exterior de comploturi, întotdeauna învingător, niciodată învins, acesta este tatăl tău. Pentru el, tu reprezinți încununarea eforturilor sale, moștenitor al virtuților a șaizeci și patru de regi pioși, născut sub un astru fericit [...] Regii, asemeni popoarelor, sosesc pe firul orașului pe care îl vom numi Heliaca, unde s-au format iluștrii eroi; și în mijloc, va așeza, așa cum este așezat în ceruri, templul, care va fi curtea părintelui superior și a senatului
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
permisiunea de a fi lăsat în continuare în grija ei. Astfel, încă din copilărie, de la o vârstă mult prea fragedă, Ludovic al XIV-lea a trebuit să învețe să își héritier des vertus de soixante-quatre rois pieux, né sous un astre heureux... Les rois viendront ainsi que les cortèges de peuples, dans la ville fils la nommeront Heliaca que construira l'illustre héros ; et, au milieu, il placera, comme dans le ciel, le temple, qui sera la cour du prêtre supérieur
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
fim martorii sfîrșitului domniei cauzalității, întrucît natura nu se mai supune legilor, ordinea naturală s-ar prăbuși. O data cu credința noastră în ordinea naturală ar dispărea și încrederea noastră în natură. Necunoscînd cauza evenimentului, urmările acestuia ar deveni imprevizibile, lunile și aștrii s-ar putea desprinde din cer și să se năpustească asupra pămîntului, amenințîndu-l cu prăbușirea în neant. Acest eveniment, cel mai îngrozitor care poate exista, ni se pare imposibil tocmai din cauză că avem încredere în legile naturii. Efortul îndelungat al spiritului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
punct de vedere metaforic a miturilor, personificarea și simbolizarea nu mai sînt decît instrumentul adecvat exprimării acestei spaime sublimate, transformtă în adorație. Fixarea atenției asupra ambianței cosmice este pregătită de schimbările periodice care se manifestă în mediul direct, datorat evoluțiilor aștrilor: anotimpurile anului. Fenomene tereste ars influențează și chiar determină toate condițiile vieții umane și în același timp consecințe ale mișcării astrale, legînd astfel mediul direct de ambianța cosmică aceste schimtări periodice și sezoniere obligă spiritul primitiv să facă pasul evolutiv
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu ar putea inspira creația mitică, dacă nu ar fi legată de sursa cea mai profundă a imaginației simbolizante: spaima sacră față de ceea ce nu poate fi cunoscut și cea fată de necunoscut, care trebuie combătută de spiritul clarificator. Armonia mișcărilor astrelor inspiră teama metafizică față de ceea ce nu poate fi cunoscut de la bun început și incită totodată spiritul să caute legile care guvernează armonia manifestă. În această privință, armonia astrală stabilită cu regularitate devine simbolul armoniei psihice care trebuie instituită. Astrul zilei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mișcărilor astrelor inspiră teama metafizică față de ceea ce nu poate fi cunoscut de la bun început și incită totodată spiritul să caute legile care guvernează armonia manifestă. În această privință, armonia astrală stabilită cu regularitate devine simbolul armoniei psihice care trebuie instituită. Astrul zilei și cel al nopții devin simbolul conflictelor interioare dintre luciditatea supraconștiinței și orbirea subconștiinței. Soarele aduce realmente și simbolic ziua, lumina, alungînd necunoscutul și spaima. Luna aduce noaptea (pentru imaginația primitivă). Lumina ei insuficientă învăluie obiectele într-o licărire
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
supranaturalul, ci și gîndirea logică, recunoscută de Descartes ca unică sursă a certitudinii, nu ar fi decît o amăgire. Astfel, de exemplu, noaptea urmează zilei, dar ziua nu este cauza nopții. Cauza este dispariția soarelui. Care este atunci cauza mișcărilor aștrilor? Înainte de Newton, singurul răspuns posibil era referirea la un Dumnezeu, eliminat însă de cugetare. Se pune deci din nou problema de a ști dacă Dumnezeu este un personaj real și intențional sau un simbol al misterului. Neputînd să se mai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
motivantă din om) și simbolizarea (expresia matematică) nu mai sînt însă magic sau simbolic primitive, ci spiritualizate, obiectivate. Două fapte s-au dovedit a fi de o importanță primordială pentru preștiința mitică și evoluția ei: pe de o parte mișcarea aștrilor și a soarelui, am putea spune "teoria" mitică a soarelui și a luminii, iar pe de altă parte simbolizarea esenței (soarele interior) și spiritul uman (lumina interioară) cu ajutorul soarelui astral și a luminii lui. Or, în ceea ce privește primul fapt, în întreaga
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu obținem nici un focar, nici o imagine, nici o manifestare energetică, nici o putere transformatoare asupra obiectelor expuse (asupra psihicului). Bazîndu-se pe experiența sa, intelectul ar putea fi tentat să nege existența soarelui, dacă nu ar fi suficient să ne îndreptăm privirea spre astru ca să percepem prezența evidentă a acestuia. Misterul nu este însă un obiect perceptibil. Din cauză că radiația lui nu poate fi captată de spirit, neputîndu-i obține imaginea, intelectul nu poate în nici un mod să constate misterul. El are mai curînd motive să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în sincronie cu apariția prematură a luceafărului de noapte. Semnul apocaliptic însoțește dispariția imaginară a tatălui și anunță o a doua moarte, pe cea a lui Gelu. Terifiată, Maria Sinești înțelege corect situația tragică a eroului, în conformitate cu nefasta rătăcire a astrului: "Gelu: Vino să vezi...Luceafărul... Maria (cu teamă): Nu...mi-e frică...E prea mare și prea amenințător...Pe bulevard, lumea-l privea încă dinainte de apusul soarelui, comentând speriată...Vestește nenorociri."220 In mod similar, conferința Soarele care moare însoțește
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
trebuie să genereze un anti program estetic in care elementele de baza vor fi și ele departe de a proba o angajare, o participare. Eroina se află Încă de Începutul poemei Într-o stare de amenințare, ea fiind Înfiorată de astrul uriaș, de strălucirea sa, de maiestatea sa. Trăiește În această amenințare pînă cînd se obișnuiește cu ea, Începe să o perceapă ca o sursă de furor mistic și la Început de tentație sexuală. Apoi Începe să-și dea seama că
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]