2,756 matches
-
Lulu", "Viața dublă"). Două cicluri sunt, de reținut: ciclul "Bâzu" ("Bâzu", 1932; patru, 1932; "Diana", 1956; "Acord final", publicat în Revista Fundațiilor Regale) și ciclul Eminescu, cuprinzînd Mite (1934) și Bălăuca (1935). Cele dintâi sînt, pînă la un punct, opere autobiografice: în solitarul, inadaptabilul Bâzu, scriitorul mărturisind a se prefigura pe sine. Materia epică de aici e aceea a nuvelisticii române de la începutul secolului, tratată însă cu mai mare luciditate estetică. Aceasta face ca faptele să se organizeze într-un simbol
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
și condamnată să execute închisoare politică. Reușește să salveze de percheziții unul dintre manuscrisele volumelor de "Memorii" publicat postum. Întreaga poveste se găsește în volum non fiction alcătuit de Doina Jela, " Această dragoste care ne leagă", dar și în volumele autobiografice ale Monicăi Lovinescu, "La apa Vavilonului" sau sunt presărate în "Jurnal"ele acesteia. Biblioteca lui Eugen Lovinescu a fost confiscată și cărțile au fost arse într-o casă conspirativă a Securității Statului din centrul Bucureștiului. În urma arestării soției lui Eugen
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
toate stilurile și genurile muzicale, revoluționând sunetul la scară universală și aducând naiul în atenția publicului modern. Pe lângă prestigioasa carieră de muzician, se manifestă ca artist și în domeniul literar și al artelor plastice, publicând versuri, eseuri și o carte autobiografică și expunând picturi proprii în țară și în străinătate. După o carieră muzicală de succes, în 1982, în plin comunism, dedică un concert lui Dumnezeu. Cade în dizgrația cuplului Ceaușescu. Este nevoit să plece în exil. Cariera sa continuă și
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
care "Once Upon a Time in America", al regizorului Sergio Leone, "Karate Kid" sau, mai nou, "Kill Bill". Iată cum rememorează Gheorghe Zamfir participarea la coloana sonoră a filmului "Once upon a time in America" (citat preluat din cartea sa autobiografică "Binecuvântare și blestem"): În 1990, după "Revoluție", se reîntoarce în țară. Își continuă seria de concerte și turnee în Franța, Elveția și, mai ales, . Susține concerte la pupitrul "Orchestrei Naționale de Folclor", reînființată în luna decembrie 2006 (relansarea oficială a
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
din satul natal, avându-l învățător pe Moise Frățilă, intelectual patriot, personajul posibil din poezia "", așa cum sora sa, Victoria, stinsă din viață de timpuriu, a fost personajul din "". Cea mai mare parte a vacanțelor, așa cum povestește autorul în diverse texte autobiografice, le-a petrecut în satul natal al tatălui său, Crăciunelu de Sus, jud. Alba. Satul se află pe Târnava Mică, astăzi fiind parte a comunei Cetatea de Baltă; circa 20 % din familiile din sat poartă numele de Goga. Poetul spunea
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
Demonii". Romanul său, "Marele singuratic", primește premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 1971. În 1974 este ales membru corespondent al Academiei Române. Apare ediția a doua a romanului " Marele singuratic" în 1976, iar în 1977 publică "Viața ca o pradă", un roman autobiografic amplu care are drept temă principală cristalizarea conștiinței unui artist. În 1980, la editura pe care o conducea, publică ultimul său roman: "Cel mai iubit dintre pământeni". Între 1975 și 1980 locuiește în București pe strada (pictor) Alexandru Romano nr.
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
de eseuri despre problematică tatălui, Antigona, Sacher-Masoch, S. Freud. "Investigații mateine" este un eseu biografic și critic despre Mateiu Caragiale. În 2009 publică ""Exerciții de sinceritate"", o relatare despre implicarea să civică din anii șaptezeci. În 2010 publică un roman autobiografic, ""Amor intellectualis", desemnat drept "Cartea Anului 2010" de juriul revistei România literară; deasemeni autorul a obținut premiul de excelență Opera omnia Radio România Cultural și, tot pentru "Amor Intellectualis", premiul pentru memorialistica al revistei Observator Cultural, ca și premiul special
Ion Vianu () [Corola-website/Science/297584_a_298913]
-
atunci incurabilă, morbul lui Pott, tuberculoză la coloana vertebrală. A fost internat în câteva sanatorii, întâi la Berck-sur-mer, în Franța, apoi la Leysin, în Elveția. Apoi a fost internat în sanatoriul de la Techirghiol. Operele sale sunt în foarte mare măsură autobiografice. Suferințele sale atroce l-au impresionat profund pe Mihail Sebastian, care a făcut din Max Blecher un personaj foarte important al Jurnalului său. O primă și ultimă plachetă de versuri, intitulată "Corp transparent" (1934) îi apare cu ajutorul prietenului său Geo
Max Blecher () [Corola-website/Science/297574_a_298903]
-
în țară, la București. Se încadrează aici în rândurile Partidului Comunist din România pentru scurtă vreme și fără o înregimentare expresă. La 7 aprilie 1935 are loc vernisajul unei expoziții personale, în sala Mozart. Despre aceasta, Sașa Pană, în romanul autobiografic "Născut în 02" scrie: ""7 aprilie 1935... Expoziție de factură suprearealistă"". Catalogul prezintă 16 picturi cu un vers, cu o imagine suprararealistă, delicioase prin insolitul lor, poate creații ale unui dicteu automat și, precis, fără nici o referire la pânza respectivă
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
poezie pe George Bacovia. S-a născut la data de 3 noiembrie 1866, la Craiova, fiind al doilea copil, dintre cei șapte (patru băieți și trei fete) ai lui Radu Dumitru și Ioanei Anica. În romanul "Iubita" transpar multe note autobiografice. În perioada 1879-1880, după terminarea cursului primar, se înscrie elev în clasa I gimnazială la Liceul Carol I din Craiova. Neadaptându-se deloc cu mediul școlar, rămâne repetent, iar în anul următor nu mai frecventează cursurile decât o lună. În
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
nume, ambii autori schițând portretul celuilalt cu admirație. Topîrceanu a mai parodiat stilul prietenului său într-un scheci de cinci paragrafe, care făcea parte dintr-o serie de astfel de fragmente. A scris despre întâlnirile lor în diverse alte scrieri autobiografice, și i-a dedicat prima versiune a poemului "Balada popii din Rudeni". Sub numele de "Nicolae Pădureanu", Sadoveanu este unul din personajele romanului și a autobiografiei deghizate " În preajma revoluției", scris de colegul său Constantin Stere. Sadoveanu este apreciat în două
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
experiență literară, autorul a scris, mai apoi, romanul Răscoala, supranumit de G. Călinescu „roman al gloatei”. El poate fi considerat o capodoperă a romanului românesc din toate timpurile. Un al treilea roman, "Pădurea spânzuraților", a fost inspirat de un incident autobiografic, fratele său, locotenent în Armata Austro-Ungară, fiind condamnat la moarte și executat pentru o tentativă de a dezerta pe front, din Armata Austro-Ungară, și a trece în tranșeele românilor în timpul Primului Război Mondial. Tema fusese schițată, inițial, în nuvela "Catastrofa". Spre sfârșitul
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
că este un text în care autorul „"bate câmpii cu grație"”, cuprinde considerații estetice și descrierea a trei opere de artă cu subiecte cinegetice, un basm ("Povestea lui Făt Frumos împărat cu noroc la vânat") și chiar și un fragment autobiografic în care autorul povestește o vânătoare de dropii în Bărăgan, pasăre dispărută de pe teritoriul României în urma vânării ei sălbatice. Inițial, Odobescu intenționa să scrie o „precuvântare” (introducere) la „Manualul de vânătoare” al lui C. Cornescu, bun prieten și rudă cu
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
(n. 1 martie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice "Amintiri din copilărie". Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în "Fragment de biografie" că s-ar fi născut la 1 martie 1837. O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
5 octombrie 1789, mulțimea de parizieni răsculați adunați sub ferestrele palatului de la Versailles, a declarat „ Dacă n-au pâine, să mănânce cozonac!” Singura referire existentă se găsește în Cartea a VI-a din Partea I din "Visările unui hoinar singuratic" , opera autobiografică a lui Rousseau, în care scrie : "„Îmi adusei aminte de răspunsul unei prințese care, când i se spusese că țăranii nu au pâine, a spus că pot să mănânce cozonac.”" Nu există nici o rațiune documentară să se considere că „prințesa
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de sinucidere. Pentru a-și suplimenta venitul Baudelaire scrie critică de artă, eseuri, și cronici pentru diverse jurnale. În 1846 și 1847 îi apăreau în reviste două povești: "Le Jeune enchanteur", o poveste de dragoste și "La Fanfarlo", o nuvela autobiografică. Drame scrise între 1843-1854, precum "La Fin de Don Juan", au rămas doar la faza de proiect, tot așa ca multe schite de proză. Primele versuri îi apar în reviste la jumătatea deceniului '40. Criticile pictorilor contemporani francezi Eugene Delacroix
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
în mijlocul anilor 1930; unul dintre ei a murit la câteva luni după naștere, iar al doilea a decedat de difterie în timpul asediului Leningradului. Bunicul patern, Spiridon Puțin (1879—1965), a fost bucătarul lui Vladimir Lenin și Iosif Stalin. În cartea autobiografica a lui Puțin, "Ot Pervogo Litsa" (română: "La persoana întâi"), bazată pe interviurile pe care le-a acordat, se vorbește despre începuturile umile, printre care cei dintâi ani ai vieții petrecuți într-un apartament comun din Leningrad. La 1 septembrie
Vladimir Putin () [Corola-website/Science/297698_a_299027]
-
viața marionetelor" (1979/80), sunt produse în Germania. "Sonata de toamnă" cu Ingrid Bergman și Liv Ullmann este filmată în Norvegia. În 1978 regizorul se restabilește în Suedia, după clarificarea problemelor cu fiscul. Între 1981 și 1982 este turnat filmul autobiografic "Fanny și Alexander", care câștigă premii Oscar pentru cel mai bun film străin, pentru cea mai bună imagine, pentru decoruri și costume. După acest mare succes Bergman renunță la activitatea de regizor de cinema și se rezumă la cea de
Ingmar Bergman () [Corola-website/Science/297706_a_299035]
-
nu s-a identificat niciodată explicit și fără echivoc cu această etnie. Probabil din cauza luptelor balcanice nesfârșite de a revendica acest popor și istoria lui, istoricul a manifestat o reținere în a-și însuși apartenența etnică explicit, însă în cartea autobiografică „O viață de om așa cum a fost” scriitorul neagă subtil legătura cu grecii și se mândrește că provine pe linie maternă din aristocrația bizantină și după tată direct din munții Pindului, pe care orice istoric îi acceptă ca vatra veșnică
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
o scrisoare adresată lui Hermann Kafka ("Scrisoare tatălui") în care îi impută caracterul poruncitor și ipocrit sau faptul că l-ar fi mutilat emoțional în copilărie. Documentul are un conținut deosebit de virulent; nu se știe dacă este doar un exercițiu autobiografic sau Kafka chiar ar fi dorit ca mesajul său să îi parvină tatălui. Conform lui Max Brod, scriitorul i-ar fi dat mamei sale scrisoarea, pentru a o înmâna lui Hermann Kafka, dar Julie nu a vrut să intre în
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
20 iunie 1907, familia Kafka se mută din nou, de la reședința lor de unsprezece ani din Zeltnergasse, la numărul 36 Niklasstraße. Ca și înainte, spațiul privat și intimitatea tânărului scriitor sunt periclitate de gălăgia și rutina familiei. Într-o schiță autobiografică din 1912 intitulată " Marele tapaj" ("Großer Lärm"), Franz Kafka se plânge că locuiește în « cartierul general al zgomotului ». Abia în noiembrie 1913, familia se va instala într-un apartament mai mare, dar abia când surorile Elli și Valli se vor
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
indicii că artistul s-a simțit foarte vinovat de eșecul celei de-a treia și ultime logodne. În mania de a justifica și de a se autojustifica, Kafka formulează puțin mai târziu (noiembrie 1919, Schelesen) "Scrisoare tatălui", un document eminamente autobiografic. În toamna anului 1919, într-o cafenea din Praga, Kafka o cunoaște pe scriitoarea cehă Milena Jesenská, fiica unui renumit chirurg naționalist, precum și soția intelectualului evreu Ernst Polak. Milena îi scrie lui Kafka, dorind să traducă câteva din operele lui
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
s-a născut din îmbinarea unui vis de-al lui Buñuel, cu un vis al lui Dali, cei doi colaborând atât la realizarea scenariului cât și la filmarea peliculei. Importantă pentru conturarea unei idei despre lumea lui Bunuel este cartea autobiografică "Ultimul meu suspin", . Deși filmele din tinerețe sunt cele mai controversate (ele justificând și calificarea sa drept "cel mai crud regizor din lume" la acea vreme - titlu pe care el îl regretă), peliculele de maturitate ale lui Buñuel sunt cele
Luis Buñuel () [Corola-website/Science/298343_a_299672]
-
codificarea cunoștințelor abstracte despre lume, cum ar fi "Parisul este capitala Franței". Memoriei episodice, pe de altă parte, este folosită pentru mai multe amintiri personale, cum ar fi senzațiile, emoțiile, și asociațiile personale ale unui anumit loc sau timp. Memorie autobiografica - memorie pentru evenimente speciale din propria viață - este privită în general fie că echivalent, sau un înlocuitor al memoriei episodice. Memoria vizuală este o parte din memorie care ajută la păstrarea unor caracteristici ale simțurilor noastre referitoare la experiențele vizuale
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
sau lega șireturile. Un alt mod de important de a distinge diferite funcții de memorie este dacă conținutul amintit este în trecut, memoria retrospectivă, sau în viitor, memoria prospectiva. Astfel, memorie retrospectivă că o categorie include memoria semantica, episodica și autobiografica. În schimb, memoria prospectiva este memoria pentru intențiile viitoare, sau amintindu-si să-și amintească (Winograd, 1988). Memorie prospectiva pot fi defalcate în continuare în Evenimente si-timp bazată pe amintirea prospectiva. Bazate pe durata prospective amintirile sunt declanșate de
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]