4,354 matches
-
pe piciorul stâng. Credea că totul a fost un vis, dar nu-și putea explica de ce covorul de la intrarea casei era plin de noroi și frunze îngălbenite. Iar acea durere de cap pe care a simțit-o mai devreme îl bântuia din nou. Vurdea Robert, clasa a VIII-a Colegiul Național „Avram Iancu”, Școala Gimnazială „Horea, Cloșca și Crișan” Brad Hunedoara profesor coordonator Groza Giorgia-Voichița Misterul verii Pe vremuri, pe când elementele cosmosului luau naștere, existau șase vrăjitori înțelepți, fiecare având puterile
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Iacob îl iubea pe Esau și n-ar fi vrut să-l supere în nici un fel. Se temea că zeul tatălui său Isaac și al bunicului său Avraam l-ar fi pedepsit dacă ar fi ascultat vorbele mamei lui. Era bântuit de un vis din care se trezea îngrozit, un vis în care el era pur și simplu distrus. Rahela îl mângâia pe obraji și-i spunea că visul ăsta n-avea nici un temei. - Îi spuneam că dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în cortul roșu, pentru că Zilpa a urlat din nou. Durerea se întorsese. - Mor, sunt pe moarte, a suspinat ea, jelindu-și deja fiul care n-avea să-și cunoască mama. O să trăiască așa cum am trăit și eu, orfanul unei concubine, bântuit de coșmarul unei mame reci și moarte. Nefericitul de el, plângea ea, fiu nefericit dintr-o mamă nefericită. Inna și Rahela s-au aplecat deasupra ei ca să vadă de unde venea această nouă durere. Inna i-a luat mâna Rahelei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vadă cum scutură fiecare pătură, ba chiar ridică și rogojina de pe jos și bate în pământ, să nu cumva să fi săpat vreo groapă pe post de ascunzătoare. Ziua trecea și Laban căuta în continuare. Făceam ture între locurile unde bântuia Laban și cortul roșu și le povesteam mamelor mele tot ce vedeam. Fețele lor rămâneau imobile, dar eu știam că erau îngrijorate. Nu mai văzusem mâini de femeie muncind în zilele cu lună nouă și iată că acum toate învârteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care se rușina. Înțelegea durerea pe care Esau trebuie s-o fi simțit și recunoștea în sinea lui că, dacă ar fi fost în locul lui, ar fi scos de asemenea pumnalul și l-ar fi urmărit pe trădător. Iacob era bântuit în acele zile de fantasma unui frate răzbunător și îl descria ca atare copiilor și Leei, Rahelei și Bilhei, în timpul nopților cu ele, pentru că în ultimul timp își punea cortul în fiecare seară, ca să se poată bucura de liniștea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și-i dăduse de mâncare, cum râdeau împreună și cum îl răsfăța. În imaginația lui, frica îl transformase pe Esau într-un demon al răzbunării, roșu ca o vulpe și cu brațe ca niște trunchiuri de copac. Acest unchi îmi bântuia visele și preschimba pe nesimțite călătoria care începuse atât de bine într-un fel de marș forțat care ducea la o moarte sigură. Nu eram singura care mergea înainte cu frică. Dispăruseră cântecele de când tata începuse să povestească despre Esau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
plini de lacrimi și că se țineau de umeri atunci când s-au întors să-și continue drumul înapoi. Eram uimită. Esau cel roșu, Esau cel însetat de răzbunare, plângând în brațele tatălui meu? Cum putea fi el monstrul care îmi bântuise visele și care răpise cântecul de pe buzele fraților mei? Mamele mele se priveau neîncrezătoare între ele, doar Inna râdea de una singură. - Tatăl vostru era așa de prostuț, zicea ea câteva săptămâini mai târziu, în Succoth, când ne aminteam întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
înțelegere și ai mințit, iar fiii tăi au ucis oameni cinstiți, lovindu-i când erau slăbiți din cauza sacrificiului pe care tu l-ai cerut. Ai jefuit trupurile morților și le-ai golit locurile de înmormântare, așa că umbrele lor te vor bântui pentru totdeauna. Tu și fiii tăi ați făcut o generație de văduve și de orfani care nu vă vor ierta niciodată. Iacob, am zis, cu o voce care avea ecou ca un tunet, Iacob, am șuireat, cu o voce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și o dată, când am trecut pe lângă o tăbăcărie, culoarea sângelui. În acea noapte, m-am trezit cu o gheară în gât, înecată în sânge, strigându-l pe Shalem, strigând după ajutor, după mama, într-un coșmar care avea să mă bântuie iar și iar. Mai întâi, simțeam greutatea lui Shalem în spatele meu, o greutate binecuvântată care mă liniștea cu totul. Dar apoi o căldură ciudată mi se răspândea pe mâini și pe piept, iar apoi îmi dădeam seama că am gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Când a plecat, am fost încă și mai singură decât fusesem când am ajuns prima dată în Egipt. Shalem fusese soțul meu doar câteva săptămâini foarte scurte, iar amintirea lui se ștersese și rămăsese în locul ei o umbră care îmi bântuia somnul. Re-mose fusese cu mine întreaga mea viață adultă. În spațiul anilor cu el, corpul meu își luase forma lui matură, iar inima mi se înțelepțise. Învățasem ce înseamnă să fii mamă. Când mă uitam la mine în reflexia bazinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ironia viziunii ei și m-am întors la magazia mea din grădină, neliniștită și nemulțumită. Pentru prima dată din copilărie, nu mai aveam stare. Nu-l mai visam pe Shalem și nici moartea lui, dar mă trezeam în fiecare dimineață bântuită de viziuni cu peisaje deșertice, oi scheletice, femei bocitoare. Meryt a văzut că mi-au apărut fire albe în păr și s-a oferit să-mi facă o vopsea din cenușă și sânge de bou negru. Am râs de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îmi dorisem să aud. Nici unul dintre noi n-am spus numele celor morți pe care îi iubisem și pentru că le arătasem asemenea respect, ei ne-au lăsat să trăim în pace, fiecare cu o altă pereche și nu ne-au bântuit niciodată gândurile, ziua și nici visele, noaptea. Viața curgea dulce în Valea Regilor, pe malul de vest al fluviului. Benia și cu mine găseam tot ce aveam nevoie unul în altul. Cu adevărat eram bogați în toate, cu o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a șters mirosul acru de pe corpul meu, mi-a dat supă și fructe și s-a oferit să-mi aducă orice altceva aș mai fi vrut. Nu mai fusesem servită niciodată în acel fel și, chiar dacă nu-mi plăcea că bântuia așa în jurul meu, îi eram recunoscătoare pentru că mă ajuta. În câteva zile m-am mai înzdrăvenit și am întrebat-o pe Shery despre copilul pe care îl ajutasem să se nască. Ea s-a bucurat că am întrebat-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
puternică - prizonierii l-au proclamat oracol. Un paharnic s-a întors de la închisoare cu o poveste despre un pușcăriaș care vede viitorul și atunci regele a trimis după Stick și l-a pus să-i tălmăcească un vis care îl bântuiau de luni de zile. Nu era un vis greu de înțeles, dacă mă întrebi pe mine, a zis Shery. Pești grași devorați de un pește schilod, vaci grase călcate în picioare de vaci slabe și apoi șapte paie de grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
picioare de vaci slabe și apoi șapte paie de grâu care erau scuturate până rămâneau doar șapte paie goale. Orice fals magician care scoate păsări de sub coșuri pe la piață ar fi putut să-l tălmăcească, chicotea Shery. Dar visele îl bântuiau și îl speriau pe idiotul de rege, iar el l-a calmat spunându-i că avea șapte ani la dispoziție ca să se pregătească pentru o mare foamete care avea să vină. Și așa a fost ridicat pușcăriașul, un intrigant străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca tatăl lui. Și totuși nu pot să-i spun nu. - Mesajele se pierd, am zis eu încet. Mesagerii greșesc câteodată drumul. - Nu, a zis Iosif. Minciuna m-ar omorî în cele din urmă. Dacă nu mă duc, mă va bântui pentru totdeauna. O să mă duc și tu o să vii cu mine, a zis Iosif, strident dintr-odată, ca un om obișnuit să comande. N-am încercat să-mi ascund dezgustul în fața tonului său și când mi-a văzut disprețul, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
c-ar trebui să intrăm și să vedem ce-a lăsat bătrânul moștenire, dar Csabi și-a făcut cruce, spunând că ferească Dumnezeu să intrăm acolo, fiindcă am tulbura fantoma lui nea Vasile, și că de altfel toată zona e bântuită, la care Zsolt a spus că astea-s numai eresuri, superstiții, el nu crede în fantome, cu toate că auzise că și fundul lacului e plin de oseminte, dar nici asta nu crede, oamenii vorbesc aiurea pentru că le face plăcere să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
simțit izbindu-mă În plin șfichiul brutal al oceanului. Mai erau doar vreo trei săptămîni pînă să vină vara și, În ciuda unui soare strălucitor, aerul era Înțepător, Înăsprit de rafalele vîntului de nord-vest, care măturau insula. Înconjurat de recife și bîntuit de curenți violenți, de obicei Înecat În ceață, total izolat pe timp de furtună, capătul ăsta de insulă și de landă de cincisprezece kilometri lungime pe zece kilometri lățime a fost Îndelungă vreme ocolit de turiști, care preferau insulele Morbihan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de sînge și să-l ia pe Nico drept un vulgar spărgător. Cele douăsprezece luni departe de violența inerentă meseriei vor fi desigur o paranteză salutară. Marie se Întoarse În cameră, ferm decisă să uite că același coșmar Îi mai bîntuise deja nopțile cînd era foarte mică. Trei ceasuri mai tîrziu, incapabilă să pună geană pe geană, Încă se mai gîndea la coșmar, În timp ce alerga cu pași mărunți pe poteca vameșilor. În mod normal, alergatul o ajuta să scape de gînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
odată că Lands’en și toți din familie o respingeau. Ca și cum copilăria ei lipsită de griji și radioasă pe insula aceea n-ar fi fost decît o minciună. Plînse Îndelung pînă ce căzu Într-un somn agitat. Furtuna continua să bîntuie pe afară cînd o pală de vînt mișcă perdelele de voal ale patului unde În sfîrșit se odihnea. În penumbră, ușa camerei se deschise Încet, pe tăcute. Pierdută În visele ei, nu simți apropierea siluetei care era acum alături, dominînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui sunau totuși adevărat. Speranța se Întoarse, firavă, plăpîndă. Poate că pînă la urmă n-avea să moară. - Lui Mary i-a tăiat gîtul cineva, spuse simplu Ryan. PM și-o reaminti pe tînăra femeie cu plete lungi care-i bîntuia nopțile de atîta amar de ani. Avea gîtul tăiat? Cum de fusese cu putință așa ceva? Era ultimul... Într-o străfulgerare, Își aduse aminte că văzuse o umbră mișcîndu-se printe ferigi lîngă tumulus... Să fi rămas unul din ei În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atunci explozie În ființa lui. Căci privirea acelei femei, Încordată, superbă, Îi transmitea un mesaj uriaș: Îl iubea. Îi cuprinse obrazul În mîini, buzele lui alunecară spre ale ei, umede, fremătătoare, făcîndu-le să se Întredeschidă. Iar sărutarea alungă demonii care bîntuiau nopțile și zilele Mariei. Fără să se dezlipească de gura ei, Începu să-i desfacă unul cîte unul nasturii bluzei, afundîndu-și nasul Între sînii ei catifelați, cînd Annick intră cu o cafea În mînă. Îi privi cum se despart rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
câteva prezervative folosite. E bine, Își zise Bruno; s-ar părea că nu se pierde vremea pe-aici. Întoarcerea fu un chin; valizele Îi rupeau mâinile, abia mai putea să respire; la jumătatea pantei trebui să se oprească. Câțiva inși bântuiau prin camping, fasciculele luminoase ale lanternelor se Încrucișau În noapte. Mai departe, pe drumul de coastă, circulația rămânea la fel de intensă; la Dynasty, pe drumul spre Saint-Clément, era o petrecere cu sânii goi, dar Bruno nu se mai simțea În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
viața mea. Cu o fluturare plăcută în stomac, îmi netezesc șorțul, deschid ușa de la bucătărie și strig: — Doamnă Geiger ? Domnule Geiger ? Mi-ar prinde bine un gong uriaș. — Doamnă Geiger ? Repet. Nu primesc nici un răspuns. Credeam că o să-i găsesc bântuind prin fața bucătăriei. Intru înapoi în bucătărie, iau un pahar și o furculiță și le lovesc una de alta. Nimic. Unde naiba or fi ? Iau la rând camerele de la parter, dar nu e nimeni. Pornesc cu grijă pe scări. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
plăcută. — N-a fost chiar așa de rea, spune bărbatul, cu un puternic accent americănesc. După cum vedeți, astăzi este o zi normală de lucru... — Hei, ia uitați-vă, murmură Katie. Kenny a rămas pe-afară. Kenny Davey, unul dintre designeri, bîntuie pe treptele de la intrare cu o expresie stresată pe față, Îmbrăcat În jeanși și ghete de baseball, neștiind dacă să intre sau nu. Pune o mîna pe ușă, apoi se retrage un pic, după care se apropie din nou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]