2,921 matches
-
înapoi și nu aveam nevoie să mă gândesc la viitor. Aș fi stat la nesfârșit în grădina copilăriei lui Re-mose, dar timpul este dușmanul unei mame. Bebelușul s-a dus pe neștiute și locul i-a fost luat de un băiețel care alerga. Îl înțărcasem deja, iar eu pierdusem modestia din Canaan și purtam un veșmânt de in fin ca toate celelalte femei din Egipt. Re-mose avea părul ras și împletit în acele codițe pe care le purtau toți copiii egipteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de la sud. M-a îmbrățișat și m-a ținut de mână de multe ori în zilele de dinainte de plecare. Își purta bărbia ridicată ca nu cumva să cred eu că era înfricoșat sau nefericit, deși, bineînțeles, el era doar un băiețel, care își părăsea mama și casa pentru prima oară. L-am sărutat pentru ultima oară în grădină, lângă bazinul unde se uitase de atâtea ori cu încântare la pești și la rațe și apoi Nakht-re l-a luat de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se pisează malachitul și se transformă în pudră verde pentru ochi, un scarabeu de carneol mult prea roșu pentru stomacul meu și un văl de cap foarte frumos brodat, un dar de la o concubină tânără și drăguță care născuse un băiețel frumos pe care i-l înmânase stăpânei ei fără să se uite la el. (Meryt și cu mine vedeam multe asemenea lucruri ciudate în camerele de naștere din Teba.) Benia s-a prefăcut interesat de scarabeu. - Pentru soția ta? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
așezat pe o lectică lângă scaunul lui Nakht-re. S-a uitat la mine și mi-a zâmbit repede, fără urmă de durere pe față, care era acum o altă față cu totul. Trecuseră aproape cinci ani de când mă părăsise și băiețelul era acum un tânăr bărbat. Părul, care nu mai era ras, îi crescuse negru și bogat. Pe brațe i se vedeau mușchii, picioarele nu-i mai erau mătăsoase, iar pieptul amintea de frumusețea tatălui său. - Ma, a zis bărbatul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
despre prietenii pe care ți i-ai făcut, despre premiile pe care le-ai luat, pentru că unchiul tău spune că ai fost cel mai bun dintre colegii tăi. Un nor a trecut peste fața lui Re-mose și mi-am amintit băiețelul care plângea când găsea câte un pui de rață mort în grădină. Dar fiul meu nu mi-a povestit despre răutățile colegilor, nici despre țipetele batjocoritoare care îl însoțeau peste tot în primul an de școală: „Unde e tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care sunt îndatoririle unui vizir. După această călătorie, educația mea va fi completă, iar eu o să-mi încep propria misiune și o să fac cinste familiei mele. Unchiul e mulțumit, Mamă. Tu ești mulțumită? Întrebarea era sinceră, aducând cu dorința unui băiețel de a-și auzi mama lăudându-l. - Sunt mulțumită, fiule. Ești un bărbat bun care va face cinste acestei case. Îți doresc fericire, o nevastă plăcută și mulți copii. Sunt mândră de tine și sunt mândră că sunt mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
împărtășit dragostea pentru fiul nostru și prin el, pentru un fiu și un soț nenumiți din Salem. Una dintre fetițele servitoare destul de drăguță a ridicat ochii spre el și el i-a răspuns, flirtând înapoi. Am râs la gândul că băiețelul pe care îl ștergeam la fund era acum atras de o femeie. Mă durea fața de la atâta zâmbit și totuși oftaturile mele erau atât de grele că la un moment dat Re-nefer s-a întors să mă întrebe dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spus o melodie tristă care le-a făcut pe doamne să ofteze, iar pe bărbați să-și ducă mâinile la gură. Un cântec vechi pentru copii i-a făcut pe toți să zâmbească cu toată fața, așa cum făceau când erau băieței și fetițe. Era într-adevăr ceva magic în muzica lor, ceva care putea transforma cea mai neagră tristețe în cea mai luminoasă veselie. Invitații au aplaudat în direcția artiștilor și au ridicat cupele în semn de mulțumire spre Nakht-re pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai vorbit despre asta până acum. Werenro și-a lăsat vălul și a început din nou să se miște. - La primii pași care s-au auzit, m-au lăsat acolo aproape moartă. Câinele unui cioban m-a găsit, împreună cu un băiețel, care a zbierat când m-a văzut. L-am auzit vomitând și am crezut c-o s-o ia la fugă, dar în loc de asta m-a acoperit cu haina lui și a chemat-o pe maică-sa. Ea mi-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cea mai mare dintre ele. Străzile nu păreau să aibă grădini, culori și nici alte lucruri care fac viața mai bună. Cumva, Menna a recunoscut o stradă de alta și ne-a dus la ușa casei fratelui său, unde un băiețel stătea și pândea. Când ne-a văzut, l-a strigat pe taică-su și cel de-a doilea fiul al lui Meryt, Hori, s-a repezit în stradă, cu amândouă mâinile încărcate cu pâine caldă. A alergat înspre Meryt, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tăcerea care a urmat am înțeles că o iubise din toată inima pe femeia tinereții lui. După o pauză lungă, a continuat: - Am avut doi fii. S-a oprit din nou și în acea liniște am auzit vocile a doi băieței, l-am auzit pe Benia râzând fericit și o femeie care îngâna un cântec de leagăn. - Au murit de febra apei, a zis Benia. I-am luat din oraș și i-am dus în vizită la fratele meu, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nu există mamă mai bună decât tine în Egipt. Vorbele lui frumoase m-au făcut să zâmbesc, deși n-aș fi vrut. M-a luat în brațe și pentru o clipă mi s-a părut că l-am recâștigat pe băiețelul iubitor care fusese fiul meu. Ne-am băut berea în tăcere și apoi am zis: - Sigur că o să merg cu tine la Teba. Dacă vizirul regelul îți cere să mă aduci, o să vin. Dar mai întâi trebuie să vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o naștere ușoară, dar nici n-a fost cel mai greu travaliu pe care l-am văzut. A împins ore în șir, ajutată de femeile care deveniseră surorile ei, cel puțin în acea zi. Imediat după apus, a produs un băiețel slab, dar sănătos, care a început să plângă după sân imediat ce l-am ținut drept. As-naat mi-a pupat mâinile, acoperindu-le cu lacrimi de bucurie și a trimis una din servitoare să-i spună lui Zafenat Paneh-ah că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a dat haina jos și a sărit în apă cu un strigăt la care copiii au răspuns cu fluierături. Am râs când l-am văzut pe bărbatul meu scufundându-se și ieșind iar la suprafață, ca un bâtlan, ca un băiețel. Când i-am spus despre visul meu în care eram pește, a zâmbit și mi-a promis c-o să facă să se izbândească. Așa că într-o noapte cu lună plină, Benia mi-a făcut semn cu degetul la buze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu niște ochi măriți de curiozitate și frică. Auta făcu un pas spre copil, dar copilul vru să fugă și, dacă sclavul n-ar fi zâmbit și ochii lui n-ar fi fost atâta de calzi și blajini, poate că băiețelul ar fi fugit înspăimîntat spre ai săi. Auta înțelese teama copilului și se opri, lăsîndu-se ușor pe genunchii îndoiți. Așezat așa, nu mai părea înspăimîntător. - Tu nu te joci? îl întrebă cu blândețe sclavul. Atunci zâmbi și copilul și scoase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să Îmi amintesc de Întâlnirea aceea, după ani de zile. Nu am avut puterea să-l privez de un privilegiu asemănător. — Desigur, desigur... e bine-venit! murmură Henry, Încântat de complimentul subtil, dar și tulburat de problemele sociale ridicate de prezența băiețelului. Dar cum are să Își umple timpul cât noi discutăm despre ceea ce ne interesează? — Are instrucțiuni clare să stea cuminte și să nu ne Întrerupă, spuse Edward Compton. Dar, dacă ați avea amabilitatea să semnați mai Întâi În caietul aniversar... — Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu cea mai mare plăcere, spuse Henry, luând caietul din mâna Întinsă a copilului și citind titlul Înscris cu litere aurii, În relief, pe copertă: Caietul aniversar Tennyson. Foarte bine. Și cum te cheamă, tinere? — Edward Montague Compton Mackenzie, răspunse băiețelul, extrem de clar. — Un nume foarte frumos. Dar cum se face...? Henry Își Încreți nedumerit fruntea, lăsând Întrebarea neterminată. Compton râse. — Pe mine mă cheamă În realitate Mackenzie, ca pe tatăl meu. A renunțat la el când a urcat pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
faptului că era Însărcinată, și că dăduse naștere chiar În noaptea aceea unui fiu pe care monarhul, reținut la Rye de crivăț, Îl botezase două zile mai târziu, dăruindu-i un pocal de argint aurit și o sută de guinee (băiețelul primise, desigur, numele de George). Era plăcut să redescopere motivul botezului, care Îl legase de familia Warren Încă de la prima lor Întâlnire, În istoria veche a acestei case, pe care ajunsese În mod atât de miraculos să o posede cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu a trecut mult și s-a văzut iar aruncat Într-o depresie acută. Cu vremea, și-a revenit, În mare parte datorită Îngrijirilor acordate de fratele și cumnata lui, și a scris alte cărți, cu deosebire volumele autobiografice Un băiețel și altele și Note despre un fiu și frate, primite cu căldură de o lume literară acum dispusă să Îl prețuiască așa cum prețuiești o relicvă rămasă dintr-o altă epocă. Dar nu a mai dus la bun sfârșit nici un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-o la un azil, unde au primit-o cu greu. Tot în aceeași zi știu că am lăsat ploaia să-mi mă pătrundă până la piele. Și mai țin minte familia Stan, pe al căror copil l-am meditat. Era un băiețel de numai 12 ani, însă mitocan și obraznic. Mi-a făcut numai probleme, până când încetai să mai încerc să mă fac respectată. Și mă plânsei celor doi soți de proasta educație a copilului. Și nu mă mai interesă nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu bulangiii de prin băile publice... Ești poponaut-șef, moșule? - Par eu c-aș umbla cu portjartier de dantelă pe sub parpalac, jigodiosule? - Nu se știe ca pământul. Nu zic că-i rău. De când te-ai urcat, doar de poezie și de băieței mi-ai garibaldit... Îl iubești pe fizicul de la șantieriști, scămoșatule? - Nu neapărat... - ...Când le zici pe poezii, simți că ți l-ar mângâia cineva pe baston? - Dacă e creație autentică, parcă-aș simți... - Și de-ar fi creație de ailaltă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nazuri de cel puțin doi ani. —Adolescența, a murmurat ea doar pentru sine. Perioada dintre copilărie și viața de adult. Puștiul nu fusese așa de la început. Când Fiona se cunoscuse cu David, în urmă cu patru ani, Jake fusese un băiețel prietenos, de doisprezece ani, cu ochi mari și albaștri și un păr blond, nețesălat. Fusese angelic și ca aspect, și ca fire. În vremea aia, până și Belinda fusese înțelegătoare. Ea se despărțise de David înainte ca bărbatul s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nevoie de cineva care să-i repare mașina? În ciuda faptului că Jake era un adolescent înalt și bine făcut, care probabil c-ar fi fost în stare să escaladeze și vârful Kilimanjaro fără să transpire, Belinda continua să susțină că băiețelul ei e foarte fragil și de aceea are nevoie ca ea să fie acasă douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, șapte zile din șapte, ca să-i satisfacă toate poftele - să-i încălzească tăiețeii preferați sau să-l ducă prin oraș cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din casa părinților lui Luca. Dac-aș putea să dau timpul înainte, s-a gândit Alison, oare aș sta aici și m-aș uita la fotografii cu mine și cu copilul lui Luca? Sau poate chiar cu doi copii... un băiețel și-o fetiță? Femeia își dorea asta cu disperare. Numai gândul că n-avea să aibă nici un copil și imediat i se trezea în piept o durere sfâșietoare. Alison a deschis încet ușa de la baie, a intrat în încăpere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ușa bucătăriei, femeia s-a întors către cuptor cu un zâmbet larg pe față - același zâmbet care nu-i părăsise buzele aproape toată ziua, începând cu mijlocul dimineții, când James o sunase ca s-o anunțe că Deborah născuse un băiețel. Șah-mat, s-a gândit Julia pentru a mia oară, în vreme ce scotea păstârnacul tras în miere de la cuptor și-l răsturna din tavă cu mână de expert. Acum că făcuse un copil cu altcineva, era imposibil ca Deborah să continue să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]