2,854 matches
-
încît e greu de presupus că autorii nu sînt conștienți de asta. în al doilea rînd, faptul că pierde meciul cu boxerul sau, mai corect, îl cîștigă pentru că boxerul se lasă ; și cum victoria lui e cea care trezește în băiețel ambiția de a învăța și el să se bată, se poate spune că băiețelul e păcălit să accepte valorile macho. Dar tot nu văd unde-i ironia : nu văd cum sînt chestionate aceste valori, văd doar cum sînt confirmate. Tactul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
doilea rînd, faptul că pierde meciul cu boxerul sau, mai corect, îl cîștigă pentru că boxerul se lasă ; și cum victoria lui e cea care trezește în băiețel ambiția de a învăța și el să se bată, se poate spune că băiețelul e păcălit să accepte valorile macho. Dar tot nu văd unde-i ironia : nu văd cum sînt chestionate aceste valori, văd doar cum sînt confirmate. Tactul de care dau dovadă boxerii, abținîndu-se să-l umilească pe tată, confirmă convingerea acestuia
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
-i ironia : nu văd cum sînt chestionate aceste valori, văd doar cum sînt confirmate. Tactul de care dau dovadă boxerii, abținîndu-se să-l umilească pe tată, confirmă convingerea acestuia că o sală de box e o școală numai bună pentru băiețelul lui. Dar dacă datul cu pumnul e pur și simplu străin de firea băiețelului ? Nu văd nici un indiciu cum că realizatorii și-ar fi pus întrebarea asta. Nici predispoziția tatălui de a se lua la harță nu e chestionată : exemplul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Tactul de care dau dovadă boxerii, abținîndu-se să-l umilească pe tată, confirmă convingerea acestuia că o sală de box e o școală numai bună pentru băiețelul lui. Dar dacă datul cu pumnul e pur și simplu străin de firea băiețelului ? Nu văd nici un indiciu cum că realizatorii și-ar fi pus întrebarea asta. Nici predispoziția tatălui de a se lua la harță nu e chestionată : exemplul dat de el în ring e chiar un exemplu de curaj și de tenacitate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
rolul unei mame singure din Los Angeles-ul anilor 20, al cărei copil dispare. Poliția care are mare nevoie de o lovitură de imagine, pentru a contracara acuzațiile de corupție proferate necontenit, la radio, de un pastor virtuos (John Malkovich) găsește băiețelul după cîteva luni. Numai că mama nu-l recunoaște. Poliția insistă că e băiețelul ei, ea insistă că nu e. Această situație de pornire e minunat de stranie și, în primele 10-15 minute, filmul pare superb regizat în stilul acela
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care are mare nevoie de o lovitură de imagine, pentru a contracara acuzațiile de corupție proferate necontenit, la radio, de un pastor virtuos (John Malkovich) găsește băiețelul după cîteva luni. Numai că mama nu-l recunoaște. Poliția insistă că e băiețelul ei, ea insistă că nu e. Această situație de pornire e minunat de stranie și, în primele 10-15 minute, filmul pare superb regizat în stilul acela calm și cumpănit care i face atît pe admiratorii lui Eastwood, cît și pe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Uneori puteai vedea în ochii bătrânului câte o lacrimă. Singurele cuvinte care îi erau adresate erau scurte avertizări, atunci când scăpa furculița sau mâncarea. Nepoțelul de patru anișori privea totul în tăcere. Într-o seară, înainte de cină, tatăl a observat că băiețelul său se joacă cu niște bucăți de lemn pe care le zgâria. Cu blândețe, a întrebat copilul: „Ce construiești acolo, micuțul meu?” „Eeei, fac un vas mic pentru tine și mama ca să mâncați atunci când am să cresc” - a răspuns copilul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
a întors la munca sa. Cuvintele i-au lovit în suflet pe cei doi părinți încât au rămas fără glas. Lacrimile au început să curgă șuvoi pe obrajii lor. Atunci au înțeles ce au de făcut. În acea seară, tatăl băiețelului l-a luat de mână pe bunicul și l-a condus la masa familiei. De atunci bătrânul a mâncat de fiecare dată la masa familiei și niciunul din ei se pare că nu au mai avut nimic de comentat când
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
a avut în decursul vieții sale mai multe neveste, dintre care Maria, o bulgăroaica, despre care oltenitenii spun că ar fi fost țiganca caldarareasa fără știință de carte (deși realitatea o contrazice), i-a dăruit, în 3 martie 1930, pe băiețelul Ionel, ce avea să ajungă președinte al României. Domiciliul la acea dată era pe strada I. H. Rădulescu nr. 8, strada numită (Țigănie) în Oltenița, din pricina numărului mare de țigani care locuiau acolo În prezent, pe locul dărăpănăturii se află
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
și căreia i-a dat numele Elena, în amintirea celei pe care o pierduse și ca să-și aducă aminte și de mama ei precum și de soacră-sa, care tot Elena se numea. Apoi prin aprilie 1928 s-a născut un băiețel căruia i-au pus numele Dumitru, deși nu aveau nici în familie nici printre cunoscuții apropiați vreun Dumitru. Cei mari, Emilia și Mihăiță deveniseră ajutoare de nădejde în familia lor numeroasă iar cei mici de tot intraseră în grija următorilor
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mine. Oameni deosebiți, locuri de un pitoresc și farmec nemaiîntâlnit până acum, obiceiuri altfel decât la noi, costume românești ce veneau de la străbunii noștri și o primire ce mi-au făcut gazdele mele și chiar satul întreg!... Ce se întâmplase? Băiețelul acela blond, sfios și cu priviri agere, inteligente, povestise tuturor că-l ajutasem și-l ocrotisem. Familia, rudele apropiate, învățătorii și preotul satului și cât mai mulți prieteni și apropiați știau că: „Un domn de la Moldova l-a ajutat mult
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Da! Pentru că gara (Atocha) nu era cleioasa și cenușia clădire cunoscută de noi, ci o seră cu plante exotice într-un microclimat, loc de joacă pentru fetițe îmbrăcate cu rochițe de catifea, lungi, cu danteluțe și pantofiori de lac și băieței simpatici, roșii în obraji de atâta alergătură. Uși de sticlă care se deschid automat; automate care îți dau informația necesară; scări rulante; și-n mijlocul sălii de așteptare un grup „statuar” reprezentând un cufăr, o geantă, o umbrelă și o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de copii între 7 și 12 ani. Uluitor! Degetele fragile alergând prin urzeală cu dexteritate, fețe cu zâmbete pline de speranță îndreptate înspre noi, o imagine pe care n-o voi uita niciodată, cum nu-l voi uita nici pe băiețelul de 8 ani de la fabrica de obiecte din alabastru vizitată ieri, după ce-am pătruns în Valea Regilor. Astfel, cu această imagine, suprapusă peste piramide, Sfinx și piscină, am încheiat prima plimbare prin Cairo, urmându-ne drumul spre hotel prin
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Deținut V.M., octombrie 1962. Trăiască libertatea!" Nu mai spun de spaima trasă de biata mama, care, venind la Botoșani să-și vadă odrasla, s-a trezit cu mine la "vorbitor", adus de la arest de un soldat cu arma la spate. "Băiețelul mamei" era galben ca turta de ceară, după cele 2 săptămâni de dizenterie și cu echipamentul abia ținându-i-se pe ciolane, întrucât conform regulamentului, ca să nu-și facă "seama" în arest, deținuților li se luau centurile de la veston și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru trenulețe). Îl venera pe tata, care recent reconstruise și modernizase școala din sat. Arbora, ca un simbol de modă veche al liber-cugetătorului, o bogată cravată neagră, legată neglijent ca o fundă. Când mi se adresa mie, pe-atunci un băiețel, folosea persoana a doua plural - nu cu rigiditatea servitorilor și nici ca mama În momentele ei de mare tandrețe, când aveam febră mare sau când am pierdut un trenuleț de pasageri (ca și cum singularul ar fi fost prea fragil ca să suporte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acele păduri de fagi europene, bizar de dese, În care singura vegetație de sub copaci este rochița rândunicii și singurul zgomot care se aude sub bătăile inimii tale. Într-un basm englezesc pe care mi l-a citit odată mama, un băiețel se dăduse jos din patul din poză și călărise pe calul lui de lemn pe o cărare pictată Între copaci tăcuți. În timp ce Îngenuncheam pe pernă, Învăluit de somnolență ca Într-o ceață și cu senzația de confort produsă de pudrarea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
coșului locomotivei, cu stiva Înaltă de bușteni de mesteacăn acoperită și ea cu zăpada transportabilă de pe tenderul roșu. Nu Împlinisem Încă șase ani, dar În anul acela petrecut În străinătate, un an de decizii dificile și de speranțe liberale, un băiețel rus fusese expus conversațiilor dintre adulți. Nu se putea să nu fi fost afectat În felul lui propriu de nostalgia mamei și de patriotismul tatălui. Ca urmare, acea Întoarcere În Rusia, prima mea Întoarcere conștientă, mi se pare acum, după
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu care mă distram de minune. A sosit Într-o seară de vară - parcă prin 1913 - dintr-un orășel situat la vreo treizeci și ceva de kilometri de noi. Tatăl lui murise recent Într-un accident, familia sărăcise și vajnicul băiețel, nepermițându-și costul unui bilet de tren, străbătuse atâta cale cu bicicleta pentru a petrece câteva zile cu mine. În dimineața următoare sosirii lui, am făcut tot posibilul să pot ieși din casă pentru a porni În hoinăreala mea matinală
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să-i Însoțesc Într-o lungă plimbare pe tata și pe bătrânul și impunătorul Muromțev (care, cu patru ani În urmă, În 1906, fusese președintele primului Parlament rus), acesta din urmă Își Întorsese capul de marmură spre mine, un vulnerabil băiețel de unsprezece ani, și rostise cu renumita lui gravitate: „Desigur, poți veni cu noi, dar nu cumva să vânezi fluturi, copile. Ne-ar tulbura ritmul plimbării“. Pe o cărare de pe faleza Mării Negre, În Crimeea, printre tufe cu flori ca de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nuanțele de pe partea de dedesubt a trunchiului lor când se așezau și Își Închideau aripile. Erau masculii iubitori de bălegar ai acelei specii pe care vechii aurelieni o numeau Poplar Admirable sau, mai exact, aparțineau subspeciilor sale bucovinene. Fiind un băiețel de nouă ani, care nu cunoștea specia respectivă, am observat cât de mult se deosebesc specimenele noastre din nordul Rusiei de forma din Europa Centrală așa cum figurează ea În Hofmann și m-am grăbit să-i scriu lui Kuznețov, unul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
imagine mă arată pe mine purtat de Linderovski de-a lungul promenadei. Picioarele lui lungi se deplasează cu un soi de vioiciune de rău augur și Îi văd mușchii fălcii sumbru Încleștate zvâcnind pe sub pielea bine Întinsă. Fratele meu, un băiețel cu ochelari, În vârstă de nouă ani, pe care se Întâmplă să-l țină cu cealaltă mână, o ia mereu Înainte ca să mă privească Îngrozit și curios, ca o mică bufniță. Printre banalele suveniruri achiziționate la Biarritz Înainte de plecare, suvenirul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
zi. În 1913, a fost amendat de Guvern cu simbolica sumă de o sută de ruble (cam tot atâția dolari de acum) pentru reportajul realizat la Kiev, unde după un proces furtunos, Beilis a fost găsit nevinovat de uciderea unui băiețel creștin, În scopuri „rituale“: justiția și opinia publică Încă aveau uneori un cuvânt de spus În vechea Rusie; și vor avea Încă cinci ani. A fost mobilizat curând după declanșarea Primului Război Mondial și trimis pe front. În cele din urmă, a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
răzbate din aceste rânduri ar putea fi pus pe seama temerii noastre constante de vreo boală molipsitoare ce ar fi putut afecta copilul nostru. Tu socoteai Întotdeauna Îngrozitor de banală și nu lipsită de un oarecare farmec filistin ideea că numai acei băieței cărora nu le place să se spele și le place să omoare vietăți, sunt niște băieței delicioși. Aș vrea să amintesc fiecare părculeț pe care l-am vizitat; aș vrea să dețin abilitatea pe care profesorul Jack, de la Harvard și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ce ar fi putut afecta copilul nostru. Tu socoteai Întotdeauna Îngrozitor de banală și nu lipsită de un oarecare farmec filistin ideea că numai acei băieței cărora nu le place să se spele și le place să omoare vietăți, sunt niște băieței delicioși. Aș vrea să amintesc fiecare părculeț pe care l-am vizitat; aș vrea să dețin abilitatea pe care profesorul Jack, de la Harvard și de la pepiniera Arnold, le spunea studenților lui că o deține, și anume aceea de a identifica
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sangeacuri desigur, captură de la Podul Înalt, ce-i cade mereu peste ochi. ...E rândul meu să mă fac Ștefan Vodă! strigă ea poruncitoare. Cum să fii tu, Ștefan Vodă! îi răspunde Petru sfidător, cu dispreț. Tu ești fată! Petru, un băiețel scundac bucățică ruptă din Ștefan blond, cu ochi albaștri, de vreo opt ani, cu o chivără în cap, de fapt, un ceaun șterpelit de la bucătărie -, înarmat până-n dinți, luptă pe viață și pe moarte trăgând după el un dulău legat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]