5,096 matches
-
ambii scriu poeme laforgueene despre „spînzurați” (avînd sau nu modele reale): „Se spînzură un om“, „Glas“, „La marginea orașului“ de Tzara și „Balada spînzuratului“, respectiv prozopoemul „Stan Gurău“ de Ion Vinea („La marginea orașului“ e șocant de asemănătoare, tematic, cu „Balada spînzuratului“, ambele - scrise în 1915). Atît Vinea, cît și Tzara improvizează deconstructiv despre „Hamlet” și „Ofelia” („Hamlet“, respectiv „Proclamație“, fără a mai aminti prozele), despre iubiri și destine de femei provinciale, despre înserări autumnale și vacanțe etc. În poemele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
semnalare a mișcării novatorilor sîrbi („Modernismul în Serbia“) apare însă în nr. 8 al revistei Integral, la rubrica „Notițe”, sub semnătura St.R. (Stephan Roll). În descendență futuristă, autorul exaltă noul stil „barbar”, antiacademismul „organic” și răspărul modern față de tradiționalismul „baladelor haiducești”: „Primim la redacție Zenit No. 36, revistă cu aspect viril ca o panoplie, reprezentînd cu suficiente elemente (Liubomir Mițici director, Branco Ve Polianski, Ratcovici, Stefan Jivanovici, Andre Jutunici Mariț, Avacumovici etc.) mișcarea nouă din statul vecin, cunoscut pînă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Primim la redacție Zenit No. 36, revistă cu aspect viril ca o panoplie, reprezentînd cu suficiente elemente (Liubomir Mițici director, Branco Ve Polianski, Ratcovici, Stefan Jivanovici, Andre Jutunici Mariț, Avacumovici etc.) mișcarea nouă din statul vecin, cunoscut pînă acum din baladele anoste și prolixe de haiduci. Zenit rupe ca un păienjeniș tradiția, desvelind o sensibilitate dură — tinzînd a crea un balkan nou de gîndire. Lansînd ca o torpilă și un stil nou pentru edificare și fecundație, Barbarojenie, exploatat de toate unitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
luate ca „poeme”). Aflat mai degrabă sub semnul literaturii populare, orale, decît al literaturii culte, autorul „Cronicarilor” este situat în tradiția folclorului urban: „Urmuz a folosit locurile comune și expresiile gata făcute ale lumii și limbajului urban, tot așa cum autorii baladelor populare folosesc clișeele (...) dintr-o tradiție moștenită, orală”. Ideea unor posibile „rădăcini folclorice” rurale este respinsă cu vehemență polemică: „Un amăgit comparatist ar adăuga că numărul mare de nonsensuri și absurdități din literatura populară l-ar fi putut influența. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o boală în strune și mergem de-a pururi spre soare-apune. Ni-e sufletul spadă de foc stinsă-n teacă. Ah iarăși și iarăși cuvintele seacă. Vânt veșnic răsună prin cetini de zadă. Purces-am în lume pe punți de baladă. Străbatem amurguri cu crini albi în gură. Închidem în noi un sfârșit sub armură. Purtăm fără lacrirni o boală în strune și mergem de-a pururi spre soare-apune. Răni ducem - izvoare - deschise subt haină. Sporim nesfârșirea c-un cântec, c-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
abia auzit peste țară. Vâslesc prin înalturi, trași parcă-n țeapă pe-o rază lunară. Mîne-or ajunge la vaduri. Peste tenebre trei zile pluti-vor dormind, să nu cadă. Fulger monosilabic i-arată în noapte sus peste mări biruind în baladă. [I938] * ASFINȚIT MARIN Piere în jocul luminilor saltul de-amurg al delfinilor. Valul acopere numele scrise-n nisipuri, și urmele. Soarele, lacrima Domnului, cade în mările somnului. Ziua se curmă, și veștile. Umbra mărește poveștile. Steaua te-atinge cu genele
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
spre celălalt peste vîltoarea-adîncă. Dar ce liniște-i acum la vad ! Ce trează-amiaza ! Prin istorie adie doar miros de otavă. Subt pod un șarpe se sorește, lung și nemișcat, ca-ntr-o emblemă rară, de străveche slavă. GIORDANO BRUNO CÎNTĂ BALADA PERMANENȚEI E același, nu-s aceleași. E același unic soare răsărit din munte, gând. Să se întrupeze-n vale alte umbre sunt la rând. E același, nu-s aceleași. E același unic soare albul inului sorbind. Să întindă pînza-n iarbă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și spune: Simte cenușa - Plumb în aer trist Și greu...! Mama Te ascunzi într-un colț de mistere, Domniță cu chip angelic, Cu buze sângerii și albastru-n priviri. Ființă născută din nostalgie, Te ascunzi în mireasma pustie Și cânți Balada eternității. Întrupare a iubirii, Tu, nevinovată zână, în acorduri de pian Te ascunzi și cânți, mamă... Chircan Adrian, clasa a V-a Colegiul Național „Mihai Eminescu” București profesor coordonator Dîrmină Mădălina-Violeta Dimineața Nisipul îmi catifelează pielea, Iar spuma de pe cer
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în spate. Lea zâmbea după fiecare mică criză, bucuroasă că începuse, nerăbdătoare să se alăture frăției mamelor. Încrezătoare că trupul ei, așa de larg și de mare, își va duce sarcina la îndeplinire, ea cânta la început. Cântece pentru copii, balade, cântece de leagăn. Dar cu cât noaptea creștea, luna urca pe cer și apoi cobora, n-au mai fost nici cântece, nici zâmbete. Fiecare contracție o răsucea ca pe o cârpă și o lăsa gâfâind și plină de spaimă față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dispărută rămâne. Între timp, Pascal se uită în jur și inspectează titlurile din bibliotecă. Parcă ar fi arhiva Institului de Folclor și Etnografie, își zice. Într-adevăr rafturile sunt ticsite de culegeri de cântece și descântece, poezii populare, doine și balade, basme, snoave, ghicitori, legende, bocete, strigături, jocuri de copii. Pascal răsfoiește la nimereală o carte: „Oaie, oaie rapănă Șade jos și dapănă, Și se roagă cucului: ─ Cucule, măria-ta, Dă-mi un cal porumbac Să mă duc la soru-mea, C-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
jur. Poem al trecerii-netrecerii, al petrecerii, al vieții așa cum este, unde pe frunza-timp suntem un bob de rouă. Poem al frumuseții clipelor efemere este și haikuul acesta: Negura s-a ridicat - tremurător pe frunză doar un strop Poem aluziv, la balada lui Villon, baladă care la fel ca sonetul Albatrosul scris de Baudelaire, a fost mult tradusă în românește, în versiuni care mai de care mai frumoasă, poem întrebare despre ce se întâmplă în lume, deoarece pe lucruri se-adună colbul
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
trecerii-netrecerii, al petrecerii, al vieții așa cum este, unde pe frunza-timp suntem un bob de rouă. Poem al frumuseții clipelor efemere este și haikuul acesta: Negura s-a ridicat - tremurător pe frunză doar un strop Poem aluziv, la balada lui Villon, baladă care la fel ca sonetul Albatrosul scris de Baudelaire, a fost mult tradusă în românește, în versiuni care mai de care mai frumoasă, poem întrebare despre ce se întâmplă în lume, deoarece pe lucruri se-adună colbul, praful, zgura, pleava
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
de nădragi să se năpustească asupra vitregitei Filoftei și, făcîndu-i felul, s-o și tîrească către Oficiul de Stare Civilă. Pe la 8,50 seara, se întunecă. Pe la ora 9,30, când ieși, în lumina lămpilor unui antediluvian aparat de radio "Balada", fixat etern pe muzică populară, pentru a-și mai aerisi mințile, îmbîcsite de studiul fișelor personajelor ce urma să le întîlnească în viitoarele câteva zile, Ho diábolos ascultă zâmbind un timp, din penumbră, flecărelile ucenicelor, demobilizate după ziua de muncă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la mare ne împroșcam cu nisip, chiuiam, ne umpleam gurile cu apă sărată și ne stropeam peste tot... Serile, ne retrăgeam în doi, după stânci, prăjeam pește și cântam la muzicuță. Zgomotele valurilor nu reușeau să acopere nemuritoarele cuvinte ale baladei: "Ce-ți mai trebuie cuvinte, dacă ești iubirea mea?" Târziu, adormeam... Despre partea cu culcatul îmi permiteți să nu vă mărturisesc mai mult. 327 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Doamne, m-am gândit, și eu am putut să mă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
murit. Din carnea lor au gustat alte coțofene. Au murit și astea, seria a doua... Au fost gustate și ele... Acum, întreaga Vale a Jepilor răsună de glasul omenesc al sutelor de coțofene. Care povestesc isprăvile mele, în zeci de balade. Lăsând impresia - greșită - că aș fi fost vreun erou." - Exact ceea ce și ești. Un erou. Scuză-mă un moment. Nu știu ce are etajul de amplificare. Câtuși de puțin nu pot fi un erou..." Și Bărbatul de Ceață, înclinîndu-se tot mai riscant
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Daniel Bănulescu, poet" l-a făcut pe autor să nu-mi mai vorbească vreo șase luni. Aș risca și acum, afirmând că cel mai reușit pasaj al romanului este poemul din final (de fapt, și prolog al volumului de poezie Balada lui Daniel Bănulescu, culeasă și prelucrată de el însuși). Aș fi însă nedrept, fiindcă acesta chiar este un roman. POSTFAȚĂ CELE CÎTEVA ȘANSE ALE LITERATURII ROMÎNE
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
floarea mereu, mereu pîn-o arunca-n malul unei pustii aride și seci de-asupra căreia cugetă în nouri o lună palidă ca fața unei vergine moarte. Buha bătrâneței ciocănește în lungul pustiu și, cântând de dorul floarei, o numește în balada ei floarea mormântului. Când viața mea nu e decât o brună floare de mormânt, de ce, copilă care semeni cu poezia cea vergină și visătoare, privești în caliciul ei și plângi cu dor. Buha bătrâneței potrivește cântecul ei pe sufletul meu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
special, indiferență față de populație și mai ales nu-i oferă o oportunitate reală de participare politică. Colectivitatea a găsit în mass-media confirmarea stării sale de victimă colectivă a corupției, incompetenței/mentalității moștenite și relei intenții ale actorilor politici. Similitudinea cu balada Miorița este sugestivă. Mass-media apar pe postul de rapsod care relatează auditoriului cursul tragic al evenimentelor. Publicul asistă îngrozit, dar incapabil de a interveni în vreun fel în cursul actului criminal. Doar în mod excepțional mass-media au reușit să prevină
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
proză romanșă, Editura Univers, București, pp. 307-309. footnote> . În comuna Prundu, județul Argeș, la sfârșitul secolului XIX, gospodarul încă își amenința cu un topor pomii fructiferi, fiecărui copac spunându-i: „dacă nu dai roade anul acesta, te tai”, iar în balada Miorița se redă o conversație om-animal etc., toate acestea dovedind interacțiunea om-natură realizată în timp istoric, în care, natura este partener egal omului. Relația om-natură este redată în cercetarea contemporană sub sintagma cunoașterea ecologică tradițională și luată ca model pentru
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
Pagliarani și-a construit poemele prin recursul la personaje memorabile, cu rol coagulant, în jurul cărora gravitează alte personaje, toate contribuind la închegarea unor trame narative, la derularea unor „istorii” în buna tradiție „a poemului teatral, a monologului dramatizat și a baladei (în genul lui Majakovskij, Eliot și Brecht.)” 278. Într-un cuvânt, avem de-a face cu o poezie care depășește lirismul, fără a-l exclude cu totul, reușind să îl transfere în dimensiunea cotidiană a trăirii. Pe de altă parte
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
În valuri (Nemulțumire cu nădejdea): „Înfocate scoț suspinuri Tot În valuri, tot În chinuri, Ce fac, mă primejduiesc.” Există o anumită foame de noțiuni și dorință de expansiune În lirica lui Iancu Văcărescu și asta se vede mai bine În baladele lui, dintre care una Peaza rea, arată o mișcare extraordinară a fanteziei. Formula poetică permite trecerea rapidă de la un cîmp de percepție la altul, salturile acrobatice, mișcarea nebună a determinărilor, cum se Întîmplă În acest remarcabil portret al Vrăjitoarei: „Ne
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
el acel nesațiu sacru față de obiect, nesațiu pe care-l Întîlnim și În alte Împrejurări: „Și-n sacra mea ardoare ferice voi sorbi...” O imaginație mai bogată aduce Zburătorul, capodopera lui Heliade după opinia aproape unanimă a criticii literare. Că balada are valoare deoarece analizează „psihologia personajului” (D. Popovici) este discutabil. „Psihologia” este, aici, starea de criză erotică, individualizată prin cîteva semne ce se pierd În mit. O boală necunoscută, cum zice G. Călinescu, „explicabilă mitologic și curabilă magic”. Lăsînd deoparte
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
uscat și urcă spre nord. Părăsește lumea Bosforului. Nu-și părăsește temele (Îndeosebi tema erotică), Însă În sfera imaginației lui intră, acum, alt peisaj și, normal, alte subiecte. Desconsiderînd poemele dintîi, critica tradițională a lăudat blestemele și ritmurile iuți ale baladelor. Acestea sînt, Într-adevăr, extraordinare. Cine nu-și amintește de Mihnea și baba și de efectele auditive de acolo? Blestemul, ca formă lirică (retorică), apare Încă din Florile Bosforului, Blestemul dervișului, anticipează teribilele imprecații din Basme, anticipează și o imaginație
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un evident gust al vălmășagului, pe o sensibilitate la frenezia dezordinii. În Florile Bosforului universul este Închis, lucrurile parazitează. În Basme fantezia fabrică un univers „turburos”, demonic, stăpînit de forțe misterioase. Să cităm pe drept celebrul blestem al babei din balada Mihnea și baba: „Oriunde vei merge să calci, o, tirane, Să calci p-un cadaver și-n visu-ți să-l vezi, Să strîngi tu În mînă-ți tot mîini diafane, Și orice ți-o spune tu toate să crezi. Să-ți
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poeme, morții țin discursuri, corbii croncănesc, albele iele joacă pe morminte. Fratele cel mic, Îndepărtat de tron prin otrăvire, participă la orgiile turbate ale domnitorului. Dochia iese noaptea din mormînt și cere iubitului, viu, un dulce jurămînt de credință... Unele balade trec mai departe de această figurație neagră, prea decorativă, prea insistentă pentru a nu trezi bănuială. Poemul Făt-Frumos tratează, Încă stîngaci, motivul Înțelegerii cu moartea. Pătrunderea În palatul de sub stînca sumbră unde stă, ascunsă, fata albă, dulce, trădează o simbolistică
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]