3,424 matches
-
buzele și dinții pentru a-și vârî limba în acel loc care crezuse că-i aparține numai ei. Acest semi-viol a umplut-o de scârbă. L-a îmbrâncit cât colo pe frate-meu, a scuipat, și-a frecat gura cu batista. Apoi a venit la mine să-mi aducă la cunoștință cele îndurate, neștiind dacă așa se făcea de obicei. Detaliile pe care mi le-a dat au trezit în mine groaza și curiozitatea; mi-a povestit cât de groasă era
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Moise în ilustrate de 6/9, de 9/12, de 24/36, Moise în sute de exemplare. Mai era o tarabă, asta vindea fructe și mă interesa mai mult; am luat două banane prînzul mi-am șters degetele cu o batistă care s-a pătat îngrozitor și pe care o mai păstrez și astăzi și am început să scriu pe genunchi o scrisoare acasă. Este ciudat cît de dor ți se face de toți, chiar de cei pe care în țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și eu îl cred. Dacă o să-mi cereți mie să vă spun ceva exact despre Moise, n-am să fiu în stare și poate că nici n-o să mă credeți că l-am văzut, căci n-am nici o dovadă în afară de batista pătată de banane. Dar sigur că nu vă pot explica de ce, ori de cîte ori mănînc o banană, închid ochii și mă aflu în soare, în fața bisericii San Pietro in Vincoli. Risc ca o persoană serioasă să-mi vorbească de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ocupate, constatînd că nu mai are rival. Dar tocmai atunci își face loc printre bănci un tînăr cu fața rotundă, ochii foarte oblici și întunecați și pielea foarte mată. E îmbrăcat într-un costum cafeniu impecabil, cu cravată asortată la batista al cărui colț depășește buzunarul de la piept. Pare foarte înalt, dar asta se datorează faptului că are picioarele neobișnuit de lungi și un mers ciudat, de parcă ar avea arcuri sub tălpi. Iluzia asta se intensifică atunci cînd, dintr-un singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
lor, se pune pe treabă și, cu eforturi care o scaldă în transpirație, reușește să-și dezlege un braț. Poate acum să se întoarcă puțin în pat, de pe o parte pe alta. Își suflă nasul și scuipă cu satisfacție în batistă. Ca să nu trezească bănuieli, ține legătura strânsă peste încheietură și, de cum apare la orizont un halat, ia poziția reglementară. Are o noapte bună, dar scurtă. Dis-de-dimineață, din nou tot tacâmul! Temperatura. Adoarme la loc. I se pune brasarda: tensiunea. Adoarme
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai stăruitoare ale lui Hector. În sfârșit, ajunse și învățătorul. Avea un ochi învinețit și îi curgea sânge din nas. Stupefacție generală. Grigore se grăbi să-l ducă în spatele restaurantului ca să se ocupe de el împreună cu Panaiota. Cu nasul în batistă, învățătorul îi lăsă să facă orice cu el, dându-le de înțeles din mână că nu era nimic grav. Dar ce-ar fi putut să i se întâmple, ne-am despărțit adineauri în fața poștei?..." Ce-a putut să i se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fie vară, fie iarnă, cu mereu aceleași veșminte și se strecura pe străzile întortocheate ca o fantomă continuu răcită și rătăcită, desprinsă parcă dintre filele de roman semnate de Hardy sau Thackeray. Poate de asta buzunarele-i erau pline de batiste albe, gata pregătite să-i absoarbă din veșnicul guturai și să-și șteargă ochii inflamați. Fie iarnă, fie vară, același fular de mătase, tot alb, în bătaia vântului, același balonzaide ce nu ținea nici de frig, nici de cald, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
când să se urce în tren, se aruncă jos la pământ și-l sărută strigând: Trăiască România! Trenul plecă în mijlocul strigătelor generale [de]: «Ura! Să trăiți! Să veniți sănătoși!» Toată lumea era electrizată!... Ochii sunt umezi!... și, cât mai vedem trenul, batistele flutură din amândouă părțile și uralele nu mai contenesc.“ Clipă de mare emoție și de sfântă însuflețire!... Cine ar fi îndrăznit atunci să creadă că România Mare e atât de aproape?!... Ciurcu tatăl și fiul, precum și cel d-al șaselea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
făcută mai cu seamă lui Nicolae Fleva, care este omul zilei. De la Văcărești și până în strada Lipscani cortegiul a făcut cel puțin 3 ore. și lumea se aduna mereu și pe la ferestre și de prin balcoane se agitau drapele și batiste. Spectacolul este, în adevăr, grandios iar mulțimea ieșită spre a face o paradă triumfală celor liberați nu poate fi evaluată mai jos de 50 000 oameni! Ceea ce, pentru vremea aceea, era o cifră foarte însemnată. Întreg Bucureștiul era în picioare
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
-i drept, cunoșteam tot acest ,,ritual’’ dar nu aveam nici un chef de comentarii...ironice ori de alt fel, deși fierbeam în sucul propriului orgoliu lezat. Așteptam scânteia prielnică revoltei, focul însă îmi mistuia întreaga ființă. Mi-am scos tacticos propria batistă, una albastră și șifonată, din buzunarul pantalonului albastru și mi-am așezat-o în dreptul gurii și nasului.( Trebuia să avertizez, într-un fel ironic, lipsa măștilor de protecție antimicrobiană! Asta era scânteia...). Făceam asta pentru a mă proteja, de nimic
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
tare și apăsat, cu spirit critic și mobilizator: Domnule director trebuie făcut ceva pe unele porțiuni din aleea principală, ce ține de la... (A făcut o pauză și a privit peste capetele noastre de la înălțimea discursului său. A scuipat într-o batistă pe care apoi a împăturit-o și a pus-o în buzunarul de unde o luase.)...de la corpul ,,G’’ la clădirea asta veche pentru ca este gheață muuuulltăă ( Ținu să explice mai apăsat of-ul său! )...și se tot întâmplă nenorociri!’’ Și-
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
apropiat). De obicei în sat erau femei-bocitoare care știu multe versuri de bocete. Timp de nouă zile mormântul se tămâiază. În camera unde a fost pus mortul, pe fereastră, sau pe prag, se pune o cană cu apă pe o batistă și se arde o lumânare timp de 40 de zile. (Se crede că sufletul mortului va veni pe acasă însetat și neliniștit). Obiceiul și la Costișa mai arată că cei rămași din familia celui plecat pentru vecie, cinstesc memoria mortului
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ales să ieși afară. Jos era o mizerie de nedescris: pământul mocirlos și cleios chiftea sub picioarele noastre, fiind acoperit de o mulțime de ambalaje: cutii de conserve de toate mărimile, hârtii de împachetat, sticle de toate dimensiunile și formele, batiste mototolite, mănuși desperecheate, pantofiori de copii și chiar păpuși. Totul era călcat în picioare, strivit și înecat în noroi. Vuietul avioanelor era tot mai puternic. Silvia m-a ținut tot timpul de mână, tot timpul, de acasă și până la tranșee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
loc. Trebuiau începute pregătirile pentru înmormântare. După datina creștină, bapțea și Silvia au fost spălate, pieptănate și îmbrăcate în haine curate și frumoase. S-a luat legătura cu preotul și s-au pus la punct problemele organizatorice. S-au cumpărat batiste, prosoape, lumânări, colaci. S-a pus la punct inclusiv transportul până la locul de veci. Sicriele au fost aduse de la Craiova și acum bapțea și nepoata stăteau liniștite și tăcute una lângă alta în camera de curat. La căpătâiul lor, lumânărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
era capabil: Tovarășe milițian, opriți-vă! Ce faceți?! Ce vreți să faceți?! Ca și cum cineva i-ar fi tuflit o căldare de apă rece în figura sa cu vădite similitudini porcine, individul și-a revenit din criza prelungită, și-a scos batista mare în carouri multicolore, s-a tamponat ușor pe fața purpurie, apoi s-a dat la o parte făcând semn șoferului militar să tragă cu spatele. Acesta a coborât din mașină, a lăsat jos oblonul din spate și a tras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nedreptate denumindu-le zgârie nori. Americanii le spun scarpină-cer (sky-scrapper), iar francezii zgârie-cer (gratte-ciel). Probabil că În climatul nostru mai secetos, norii sunt mai sus. O sumară vizită medicală, ne anunță că suntem liberi pentru debarcare. Pe chei, lume multă, batiste de toate culorile, Îmbrățișări și lacrimi de bucurie, poate și de durere. O familie Îndoliată așteaptă debarcarea unui cetățean, mort de un atac de inimă În timpul voiajului, pe furtună. Cheiul e Împărțit ca o cutie imensă de șah, În pătrate
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
bătăii. A fost lovit cu bâtele până la leșin, iar când și-a revenit, întins pe rogojină, a avut timp să îl audă pe Dâmbu tânguindu-se, lovindu-l cu cotul și murind. Într-o zi, Popescu i-a turnat o batistă plină cu sare în gamela cu mâncare și i-a dat să bea apă sărată. Pangrate pretinde că a raportat timp de zece zile la începutul și sfârșitul programului că este torturat, dar nu s-a luat nici o măsură. Limba
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ani pe fus febril, Iar fusul tot l-aș deșira; cu fire, caerul l-aș înnoda, ca să rămână-n veci netors, iar eu-copil.” (Din Junimea literară nr.7-12 (iuliedecembrie)1932). * În preajma gândului (revistă de cultură!). Redacția Cernăuți. De mărimea unei batiste, noua „revistă” se crede o necesitate imperioasă. Colaborările? Scrise anapoda și certate cu talentul. E. Ar. Zaharia, emanator de scrieri cu amenințări mușchetărești, semnează rânduri de critică aiurită. (Ce caută pe acolo Aurel Putneanu?). (Din Junimea Literară nr.1-3/1933
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fost că atunci când tăia ceapă nu îi dădeau lacrimile, dar o mânca nasul teribil și îl freca atât de tare, că ajunsese să aibă cojițe pe vârful lui. A-nceput să-și aranjeze cele câteva cravate pe care le avea, batistele, a numărat nasturii și butonii de rezervă, să fie sigur că-i ajung, apoi a probat noua haină, care-i venea de minune. S-a dat și cu puțină briantină și s-a dus repede la oglindă să se privească
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
întotdeauna, era la mijloc. Dar adevă- rul nu interesa pe nimeni. De fapt, nici nu mai conta atunci când Cristi apărea pe scenă, mereu într-un costum elegant, de culoare închisă, comandat direct de la Paris, care-i venea ca turnat, cu batista aranjată perfect la piept, cu cravata legată impecabil și aura sa de semizeu, care cucerea cu fiecare cântec publicul. Iar dincolo de aspectul său de amorez și de vocea nemai- pomenit de caldă, nici buzunarele nu-i mai erau atât de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că nu se întâmplă nimic, bine ? — Da, monsieur Ionel, să trăiți ! și Pribeagu se și aruncă în trăsură. — Și eu ? — Tu, amice, ne cânți, râde Fernic de Cristi. Glumesc, măi Ionescule, tu ai cea mai importantă treabă ! — Anume ? — Ai adus batistele de care ți-am zis ? — Le am în buzunare. — Și sticlele de vin ? — Una pe fiecare mânecă. — Bun, bun ! Când prinzi momentul și nu te vede nimeni, le scoți și le bagi în trăsură, jos aici, sub scaun. Și să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
adică dreapta ta, urlă din nou Pribeagu, corectându-se și făcându-l să se redreseze în ultima clipă. Iar când Fernic îndreaptă din nou trăsura și francezii trec cu viteză pe lângă ei, Cristi începe să arunce ca un nebun cu batiste înspre ei, una reușind să se prindă chiar de fața unuia și, până s-o dea la o parte, să-i facă să încetinească puțin. — Bine-așa ! țipa Fernic. Bine-așa, hai că îi avem la dege- tul mic ! Dă-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu briantină, se stropea cu apă de colonie pe față și își alegea mereu un costum de culoare închisă, care îi venea perfect, cu o cămașă albă, deschisă la primul nasture, asta dacă nu-și lua o cravată, își aranja batista în buzunarul de la piept și zâmbea apoi în oglinzile sale mari, urându-și o zi bună. Avea peste cinci oglinzi, de diferite forme și mărimi, ca să se poată zări cum arată din toate unghiurile, să nu fie ceva nelalocul lui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
al nefericitei Maria Antoaneta. Mi-am plimbat, împreună cu Vladimir, mâinile pe cuțitul ghilotinei și am avut senzația stranie că îmi plimb palmele pe gâtul catifelat al reginei... Pe o măsuță rotundă, sub un cristal, se aflau ciorapii reginei, precum și o batistă de-a ei pe care se aflau împun- sături de ac, prin care biata regină încercase să-i scrie ofițeru- lui închisorii, cerându-i s-o salveze. Batista a căzut însă pe mâinile revoluționarilor, spulberând orice speranță. Am plecat de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o măsuță rotundă, sub un cristal, se aflau ciorapii reginei, precum și o batistă de-a ei pe care se aflau împun- sături de ac, prin care biata regină încercase să-i scrie ofițeru- lui închisorii, cerându-i s-o salveze. Batista a căzut însă pe mâinile revoluționarilor, spulberând orice speranță. Am plecat de acolo cu un gust amar... Seara au mers la Teatrul de revistă Olimpia, unde Cristi l-a revăzut, de data asta în plină acțiune, pe celebrul actor și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]