4,061 matches
-
Stiliano. Poți să crezi ce vrei despre mine, dar câte ceva pot să-ți mărturisesc. Vin din Alexandria Egiptului, și este adevărat că eram și medic, și încă unul prețuit. Dar l-am găsit pe cel care m-a convins să binecuvântez și să mă unesc cu Hristos. Plin de evlavie, am renunțat la aur și la onoruri și m-am făcut călugăr, alegându-mi drept locuință malul lacului Mareotide. Apoi mi-am căutat pacea care mă părăsise devenind un pictor nomad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
urmelor, acesta nu era un gând care să-l consoleze, căci, la vremea aceea, și el avea să fie o relicvă flască și tăbăcită - și era bine că vremea aceea era Încă departe, iar Emma era Încă o bucățică suculentă, binecuvântată de natură și de dragoste. Așa o văzuse, cu câteva ore În urmă - joia se Întoarce târziu, curva -, traversând În fugă holul (speriată, dar de cine?) și apoi reapărând pentru o clipă În geamul bucătăriei, slabă, gâfâind de oboseală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Elio Îi puse În poală o bancnotă de zece mii, pe care refugiata o ascunse repede Între fuste, răspunzându-i cu un surâs. Primul zâmbet pe care lumea aceasta ostilă i-l rezervase onorabilului pe ziua de azi. — Domnu’ să te binecuvânteze, Îi spuse. Și să mă binecuvânteze și pe mine. Trecând, observă că un necunoscut suflase cu vopsea neagră, pe calcarul fațadei bisericii. O svastică Însoțea mesajul: AM AVUT UN VIS. Visătorul se și semnase: HOARDA DE BARBARI. I-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bancnotă de zece mii, pe care refugiata o ascunse repede Între fuste, răspunzându-i cu un surâs. Primul zâmbet pe care lumea aceasta ostilă i-l rezervase onorabilului pe ziua de azi. — Domnu’ să te binecuvânteze, Îi spuse. Și să mă binecuvânteze și pe mine. Trecând, observă că un necunoscut suflase cu vopsea neagră, pe calcarul fațadei bisericii. O svastică Însoțea mesajul: AM AVUT UN VIS. Visătorul se și semnase: HOARDA DE BARBARI. I-ar fi plăcut să-i Înțeleagă pe tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
celelalte primiseră mesajul de confirmare, pe când ea, nu. Trebuiau neapărat să-i reînnoiască contractul. Era singurul venit fix pe care putea conta. Celelalte slujbe erau mult prea precare - abia reușea să plătească pentru cărțile de școală al Valentinei. Telefonul sună. Binecuvântă sunetul acela strident și cacofonic - căci Îi permitea să-și crească veniturile. — Bună, sunt Emma, ciripi aproape bucuroasă, ce pot face pentru dumneavoastră? Poți face multe, Îi răspunse bărbatul. Deși vocea lui venea de departe, bruiată și acoperită de zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să rupă tăcerea pe meleagurile tale! “Bum! Bum! Bum!” Ce ne deranjează din nou?! N am cerut decât liniște. Liniște! Vreau să mă rup de azi, de lume bună și rea, de voi toți, semenii mei! Vreau veacuri de pace binecuvântată în lumea mea, pe un tărâm magic, cu o pădure nebună. De ce?! De ce trebuie cineva, nu contează cine sau cum, să-mi strice visul, să-mi tulbure liniștea, să mă despartă de pădurea nebună a nebunei mele copilării?! Totul se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
readuce soarele. Totul dispăruse. Respiram sacadat și simțeam cum fiecare părticică a corpului meu ardea. Ardea de emoție. Era un sentiment minunat, ca atunci când vezi cum o mașină e gata să te lovească, dar printr-o minune ești salvat și binecuvântat să-ți păstrezi viața. Era groază și bucurie în același timp! Era minunat și înfiorător! Era o doză prea mare de sentimente amestecate și de neprevăzut pentru mine, așa că am tras din nou adânc aer în piept. M-am uitat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mele. E teribil cât de mult s-a uitat, poate de aceea amintirea e considerată un lucru sfânt. Sunt așa de fericită că a venit. O să scot totul din mine pentru ca tu să pleci de aici mulțumită și mai puternică. Binecuvântați fie ochii tăi. Binecuvântați fie copiii tăi. Binecuvântat fie pământul de sub picioarele tale. Inima îmi e o cupă plină cu apă îndulcită, care dă peste margini. Selah. PARTEA ÎNTÎI POVESTEA MAMELOR MELE CAPITOLUL UNU Povestea fiecăreia începe în ziua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de mult s-a uitat, poate de aceea amintirea e considerată un lucru sfânt. Sunt așa de fericită că a venit. O să scot totul din mine pentru ca tu să pleci de aici mulțumită și mai puternică. Binecuvântați fie ochii tăi. Binecuvântați fie copiii tăi. Binecuvântat fie pământul de sub picioarele tale. Inima îmi e o cupă plină cu apă îndulcită, care dă peste margini. Selah. PARTEA ÎNTÎI POVESTEA MAMELOR MELE CAPITOLUL UNU Povestea fiecăreia începe în ziua în care a apărut tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Și Iacob la rândul lui a privit-o pe Lea cu bunăvoință. Deși era încă răvășit după întâlnirea cu Rahela, n-a putut să treacă ușor peste ochii Leei. Nu era doar înaltă, ci și bine făcută și puternică. Fusese binecuvântată cu un piept bogat și semeț, iar pulpele sculpturale i se vedeau bine când se mișca pentru că poalele fustelor, ca un făcut, parcă nu-i ajungeau niciodată la pământ. Avea brațe ca ale unui bărbat tânăr, dar mersul era al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și i-a masat picioarele. Când Lea a adormit, Rahela, Zilpa și Bilha m-au luat și m-au dus afară în lumina lunii și mi-au uns mâinile și picioarele cu henna, ca și cum aș fi fost mireasă. M-au binecuvântat de o mie de ori, înspre nord, sud, răsărit și apus, ca să fiu apărată împotriva lui Lamaștu și a altor demoni care fură copii. M-au sărutat de sute de ori. Dimineața, mama a început numărătoarea inversă a celor două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fără nici o urmă din pelticeala copiilor. În timp ce treceam din brațele mamei în ale mătușilor, se dezbătea problema numelui meu. Fiecare avea argumente și fiecare visase la un nume pe care l-ar fi dat fiicei ei, dacă ar fi fost binecuvântată cu una. Bilha se gândea la Adhani, în amintirea bunicii mele Ada, care le iubise atât de mult pe toate. Propunerea a dus la un lung șir de suspine și amintiri legate de Ada, care s-ar fi bucurat atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu-i aduce sacrificii. Tata spunea că zeul fără formă și chip, nenumit decât cu numele de zeu, vine la el în fiecare noapte, în vis, iar ziua, atunci când e singur. Și că e sigur că fiii lui vor fi binecuvântați de acest zeu Unic. Iosif îmi povestea de asemenea despre crângurile mirifice de terebint din Mamre, unde străbunica noastră vorbea cu zeii ei în fiecare seară și unde, la un moment dat, tatăl nostru ne va duce să facem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spus Zilpei că visele lui deveniseră teribile. Noapte de noapte, voci înspăimântătoare îl chemau înapoi în Canaan, pe pământurile tatălui său. Dar chiar așa înspăimântătoare, visele aveau și ceva vesel. Rebeca strălucea în ele ca un soare, iar Isaac zâmbea, binecuvântându-l. Chiar și fratele lui era altul și îi apărea ca un taur roșu care îl chema pe Iacob să se urce și să-l încalece. Și se părea că Iacob n-avea de ce să se mai teamă de fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mult mai amabilă nici cu mamele mele. De Rahela zicea că e leneșă, frumoasă, dar leneșă. Despre Bilha spunea că e urâtă, iar pe Zilpa o considera o lungană superstițioasă. Cu mare greutate accepta că Lea era muncitoare și evident binecuvântată de nașterea atâtor fii sănătoși. Dar nici măcar Lea nu era suficient de bună pentru Iacob, care ar fi meritat o femeie pe potriva lui. Nu o uriașă cu ochii desperecheați. Și spunea aceste lucruri de față cu mine! De parcă eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu niște plămâini de taur. Meryt a râs la auzul acestui sunet, iar camera a izbucnit în chicote, hohote și râsete de ușurare și de bucurie. Copilul nespălat, plin de sânge, respingător, era trecut din mână în mână, pupat și binecuvântat de fiecare femeie de acolo. Ruddedit căzuse în genunchi și plângea și râdea cu nepotul în brațe. Dar Hatnuf nu ne auzea. Micuțul venise într-un torent de sânge care nu se mai oprea. Nici un pansament nu a putut opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acestei viziuni, n-am mai simțit decât milă pentru ea. Nakht-re a murit și el sezonul următor, iar pentru el am plâns fără rezerve. Cinstit, generos, vesel și totdeauna amabil, el fusese un model de nobil egiptean. Fiul meu fusese binecuvântat să aibă un asemenea tată și am știut că Re-mose va plânge după singurul Ba pe care îl cunoscuse. Probabil că Re-mose s-a dus la Memfis pentru funeralii, deși nu mi s-a spus. Doar Nakht-re se gândea întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dată la piept a fost Bar-Shalem, fiul apusului. Tatăl tău a trăit atunci în tine. Bunica ta ți-a spus Re-mose, făcându-te astfel copil al Egiptului și al zeului soare. În oricare limbă și în oricare țară, tu ești binecuvântat de puterile cele mai mare ale cerului. Viitorul ți-e scris pe chip și mă rog să ai parte de zilele de care tatăl tău n-a avut. Fie să-ți găsești liniștea. O să-mi amintesc de tine dimineața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
frumos în tinerețe. Tata e aproape de sfârșit, a zis. Nu e întotdeauna în toate mințile, se zvârcolește în pat și strigă după Rahela și după Lea. Se trezește dintr-un vis și blesteamă un fiu, iar în ora următoare îl binecuvântează pe același, cu laude și promisiuni nesfârșite. Dar te aștepta pe tine, Iosif. Pe tine și pe fiii tăi. În timp ce Iuda vorbea, am început să-i recunosc pe câte unii din spatele lui. Unul era Dan, cu părul negru și spumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și cerșea iertare, mie și mamei mele. Blestema memoria lui Levi și a lui Simon și a lui Ruben. Apoi se văita că nu-l iertase pe primul lui născut. I-a numit pe fiecare dintre frații mei pe rând, binecuvântându-i și blestemându-i, făcându-i animale, suspinând la amintirea ștrengăriilor pe care le făceau în copilărie, chemându-le pe mamele lor să-i bată la fund. Ce oribil e să îmbătrânești în felul ăsta, a zis Iosif, cu milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care n-o să mai știu dacă fiii mei sunt bunici sau bebeluși. Apoi Iacob a părut să adoarmă, dar dintr-odată a strigat din nou „Unde e Iosif?”, de parcă nu tocmai mă sărutase. „Aici sunt”, am zis. „Lasă-mă să binecuvântez băieții. Vreau să-i văd și eu acum”. Fiii meu tremurau lângă mine. Cortul puțea de la boală și răcnetele lui îi speriaseră, dar le-am spus că bunicul lor vrea să-i binecuvânteze și i-am împins înspre el, câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Aici sunt”, am zis. „Lasă-mă să binecuvântez băieții. Vreau să-i văd și eu acum”. Fiii meu tremurau lângă mine. Cortul puțea de la boală și răcnetele lui îi speriaseră, dar le-am spus că bunicul lor vrea să-i binecuvânteze și i-am împins înspre el, câte unul de fiecare parte. Și-a pus mâna dreaptă pe Efraim și mâna stângă pe Menashe și i-a binecuvântat în numele lui Avraam și Isaac și apoi s-a sculat și a urlat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui îi speriaseră, dar le-am spus că bunicul lor vrea să-i binecuvânteze și i-am împins înspre el, câte unul de fiecare parte. Și-a pus mâna dreaptă pe Efraim și mâna stângă pe Menashe și i-a binecuvântat în numele lui Avraam și Isaac și apoi s-a sculat și a urlat: „Să nu mă uitați!”. Ei s-au tras înapoi și s-au ascuns în spatele meu. I-am spus lui Iacob numele nepoților săi, dar nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o mică parte din suprafața lui. Și totuși, apa din fața ta e dovada unor adâncimi nebănuite. Inima mea dă pe dinafară de mulțumire pentru bunătatea pe care mi-ați arătat-o stând pe malul acestui râu, ascultând ecourile numelui meu. Binecuvântați fie ochii și copiii voștri. Binecuvântat fie pământul de sub tălpile voastre. Oriunde v-ați duce, voi fi cu voi. Selah. Terafim, totalitatea idolilor reprezentați în statuete ai unei familii, care formau altarul clanului. (n. tr.) Mina, minae (pl.), unitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zis și eu că fusese într-adevăr un om bun, la fel au zis și Jancsi și Csabi, adăugând un Dumnezeu să-l ierte. La care caporalul a dat din cap, spunând că suntem băieți buni, și Domnul să ne binecuvânteze, apoi i-a întins lui Zsolt sticla, îndemnându-l să bea în amintirea lui taică-su, Zsolt a luat sticla și a băut o gură, între timp caporalul a scos o batistă, și-a suflat nasul, iar când Zsolt a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]