KorAP: Find »[drukola/base=bucătărie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...674 >

16,849 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

de praf), și o parte vie, cărțile pe care le citești sau ai intenția să le citești, de care nu te-ai desprins încă, sau pe care îți place să le mânuiești, să le ai în preajmă. Spre deosebire de proviziile din bucătărie, asta e partea vie, de consum imediat, care spune mai multe despre tine. Niște volume sunt risipite împrejur, altele lăsate deschise. Altele cu semne de carte improvizate sau colțurile paginilor îndoite. Se vede că ai obiceiul să citești mai multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
să citești mai multe cărți în același timp. Că alegi lecturi diferite pentru diferite ore ale zilei, pentru diferitele colțuri ale micii tale locuințe: se află aici cărți destinate măsuței de noapte, cele ce-și găsesc locul lângă fotoliu, în bucătărie, în baie. S-ar putea ca o trăsătură importantă să se adauge la portretul tău: mintea ta are pereți interiori care permit separarea unor momente diferite asupra cărora să se oprească, sau peste care să alunece, concentrându-se alternativ, asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
drept model; cea mai profundă aspirație a sa, acum, este să devină ca el. Scriitorul productiv îl observă pe scriitorul chinuit când se așează la biroul lui: își roade unghiile, se scarpină, rupe o pagină, se ridică și merge la bucătărie să-și facă o cafea, un ceai, niște mușețel, apoi citește o poezie de Hölderlin (e clar că Hölderlin nu are nici o legătură cu ceea ce scrie el), recopiază o pagină deja scrisă și apoi o șterge, rând cu rând, telefonează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
bine conturate, nu aduce cu sine cuvinte spuse, ci doar voci confuze, cântece potolite. Abia în a treia curte senzațiile încep să capete formă. Mai întâi mirosurile, aromele, apoi lumina unei flăcări luminând fețele fără vârstă ale indienilor adunați în bucătăria mare a Anacletei Higueras, pielea lor smeadă, ce ar putea fi foarte bătrână sau adolescentă; poate erau deja bătrâni pe când tatăl meu era aici, poate sunt fiii celor din generația lui, care acum îl privesc pe fiul său așa cum tații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

supraveghezi îndeaproape? Lui Mma Ramotswe îi era limpede că menajera profita cu nerușinare de bunăvoința domnului J.L.B. Matekoni. Celelalte camere, deși aveau paturi, erau ticsite cu cutii pline de bujii, ștergătoare de parbriz și alte piese de schimb. Cât despre bucătărie, și aceasta, deși curată, era practic goală, avea doar două oale, câteva farfurii albe, emailate, și o tăviță de tacâmuri. — Menajera trebuie să-mi și gătească, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Îmi pregătește masa în fiecare zi, dar e întotdeauna același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
stau de vorbă cu ea. Domnul J.L.B. Matekoni se uită la ceas. — O să ajungă în curând, răspunse el. Vine în fiecare după-amiază pe la ora asta. Stăteau în camera de zi când sosi menajera, care-și anunță prezența trântind ușa de la bucătărie. — Ea e, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Mereu trântește ușile. În toți anii de când lucrează aici, n-a închis niciodată ușa fără zgomot. Tot timpul n-aud decât zbang, zbang. Să mergem s-o vedem, propuse Mma Ramotswe. Chiar sunt curioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
zgomot. Tot timpul n-aud decât zbang, zbang. Să mergem s-o vedem, propuse Mma Ramotswe. Chiar sunt curioasă s-o cunosc pe doamna aceasta care a avut grijă de tine atât de bine. Domnul J.L.B. Matekoni o conduse în bucătărie. În fața chiuvetei, umplând un fierbător cu apă, stătea o femeie la vreo treizeci și cinci de ani. Era vizibil mai înaltă decât domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe și, deși mai slabă decât Mma Ramotswe, părea mult mai solidă, având bicepși conturați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
atât de slab? Un bărbat îngrijit se îngrașă. Bărbații sunt exact ca vitele. Asta o știe toată lumea. Menajera se uita când la Mma Ramotswe, când la stăpânul ei. — Cine-i femeia asta? se răsti ea la el. Ce caută-n bucătăria mea, să-mi spună mie chestii de-astea? Vă rog, spuneți-i să se întoarcă-n barul de unde ați agățat-o. Domnul J.L.B. Matekoni înghiți în sec. — Am cerut-o de nevastă, lăsă el să-i scape. Va fi soția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
la fel dacă vă însurați cu grăsana asta. O să vă rupă patul. O să muriți, cu siguranță, în scurt timpul. Ăsta-i sfârșitul. Domnul J.L.B. Matekoni îi aruncă o privire lui Mma Ramotswe, semnalându-i că ar trebui să iasă din bucătărie. Va fi mai bine, reflectă el, dacă menajera și-ar reveni fără martori. Nu-și imaginase c-o să primească vestea cu seninătate, dar în nici un caz nu-și închipuise c-o să fie în stare să emită niște profeții atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
convingă un număr destul de mare de localnici să se înscrie în cooperativă și produceau deja o recoltă bogată de dovlecei și castraveți când am fost acolo prima oară împreună cu Michael. Le vindeau hotelurilor din Gaborone și, de asemenea, spitalelor, pentru bucătării. Michael începu să petreacă din ce în ce mai mult timp cu oamenii aceștia și, în final, ne-a spus că vrea să se mute acolo. La început am fost puțin îngrijorată - ce mamă n-ar fi -, dar ne-am răzgândit când ne-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
aerul era nemișcat. Spre amiază avea să fie o pâclă de arșiță care va face dealurile să pară că dansează și tremură. Atunci va merge acasă să ia prânzul, fiindcă va fi prea cald ca să mai lucreze. Va sta în bucătăria sa, care era cea mai răcoroasă încăpere din casă, își va mânca mămăliga cu tocăniță preparată de menajera lui și va citi Botswana Daily News. După aceea, va trage un pui de somn înainte de a se întoarce la garaj, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-i sta în putință; cu ea, însă, lucrurile stau altfel. Dădură colțul pe Zebra Drive și intrară pe aleea din fața casei lui Mma Ramotswe, oprind mașina la umbră, lângă verandă. Rose, menajera lui Mma Ramotswe, se uită afară pe fereastra bucătăriei și le făcu semn cu mâna. Spălase rufe și acum erau întinse pe sfoară, albe, contrastând cu pământul brun-roșiatic și cerul albastrul. Domnul J.L.B. Matekoni o luă de mână pe Mma Ramotswe, atingând, un moment, inelul strălucitor. Se uită la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
s-a întâmplat, dar nu putea să exprime acest lucru în cuvinte și nu-și putea explica cum de știe ce s-a întâmplat. CAPITOLUL ZECE Copiii sunt viitorul Botswanei Menajera impulsivă a domnului J.L.B. Matekoni stătea degeaba la ușa bucătăriei, cu pălăria ei roșie, ponosită așezată neglijent pe cap, gata-gata să-i cadă. Starea ei de spirit se înrăutățise de când stăpânul îi dăduse veștile acelea tulburătoare și își petrecea fiecare clipită gândindu-se cum să evite catastrofa. Slujba pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
va fi fericită. Ea va obține ce-și dorește. O să-și păstreze locul de muncă. Domnul J.L.B. Matekoni va fi salvat din ghearele femeii aceleia, iar Mma Ramotswe va căpăta ceea ce merită. Totul îi era clar. Menajera se întoarse în bucătărie și începu să curețe niște cartofi. Acum că amenințarea venită din partea lui Mma Ramotswe se diminuase - sau se va diminua în curând -, era dispusă să se concentreze asupra stăpânului ei încăpățânat, care nu era decât o mămăligă, ca toți bărbații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
casă. N-ar putea suporta ideea ca Mma Ramotswe să se înfrupte din mâncarea ei; mai curând ar arunca-o la câini decât s-o pună în fața femeii ăleia care amenința s-o lase pe drumuri. Se deplasă spre ușa bucătăriei și se uită atentă pe coridor. Chiar la ușa de la intrare, ținând-o larg deschisă pentru a lăsa pe cineva să-l urmeze în casă, era domnul J.L.B. Matekoni. — Ușurel, zise el. Ușa nu e foarte lată. O altă voce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
răspunse ea. Am făcut o tocană pe cinste. Așteptă câteva minute până să intre în sufragerie, terminând la repezeală piureul din cartofii care se prinseseră de fundul oalei. Când intră, însă, ștergându-și mâinile cu sârg de un șervet de bucătărie, îl găsi pe domnul J.L.B. Matekoni așezat pe scaunul lui. De partea cealaltă a camerei, privind pe fereastră, erau o fetiță și un băiețel, probabil frați. Menajera îi cercetă cu atenție, încercând să-și dea seama ce fel de copii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
cum le place copiilor. Fetița îi întoarse zâmbetul. — Mulțumesc, Mma, spuse ea respectuoasă. Sunteți foarte amabilă. Băiatul nu zise nimic. Se uita la menajeră cu ochii aceia descumpănitori și o făcu să se cutremure în sinea ei. Se întoarse în bucătărie să pună mâncarea în farfurii. Îi puse fetiței o porție mare și rămase destul și pentru domnul J.L.B. Matekoni. Băiatului, însă, îi dădu doar puțină tocană și o acoperi în mare parte cu resturile din oala de cartofi. Nu vroia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
mine. A pus o vorbă bună pe lângă unul dintre preoții de la Școala Catolică și m-au primit în școala primară. Am muncit mult la școala asta, iar când l-am reclamat pe unul dintre băieți că a furat carne de la bucătărie, m-au pus șef cu ordinea și disciplina. Mi-am luat atestatul Cambridge și după aceea am primit o slujbă la Comisia de Carne. Și acolo am muncit din greu și iarăși am denunțat câțiva angajați că fură carne. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
mai interesant dacă am afla ce se petrece în casă. Își aminti sfatul lui Mma Ramotswe. Cea mai bună sursă de informații erau, neîndoielnic, servitoarele, dacă le putea convinge să vorbească. Era ora prânzului, iar servitoarele erau, pesemne, ocupate la bucătărie. În aproximativ o oră, însă, vor lua și ele pauză de masă și se vor aduna în aripa servitorilor. Acolo se putea ajunge ușor dacă o lua pe aleea dosnică din spatele proprietății. Atunci va fi momentul să stea de vorbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
salutară politicoși și încuviințară dând din cap când îi întrebă dacă menajera le-a servit micul-dejun. O rugase să vină devreme, ca să aibă grijă de copii când e plecat la garaj și fusese ușor surprins că îi acceptase rugămintea. Din bucătărie se auzeau niște zgomote - loviturile și hârșâiturile care se auzeau când era în toane proaste - iar acestea îi confirmau prezența. Urmăriți de mutra acră a menajerei, care se uită după ei până ce dădură colțul pe lângă Clubul Apărării Naționale Botswaneze, domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
râs, dar deveni serios când se întoarse spre ea și-i văzu expresia de pe chip. — Ce vrei să faci? Să-l împuști pe domnul J.L.B. Matekoni? Doar n-ai de gând să tragi în el data viitoare când intră în bucătărie și se plânge de mâncare? Ei?! Nu, n-am de gând să împușc pe nimeni. Vreau să strecor arma în casa cuiva. Apoi voi spune poliției că există un pistol în casa aia, iar ei se vor duce și-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
a înțelegere. — Am putea șterge ușor cu buretele datoria, zise ea. O să uit de bani dacă faci ceva pentru mine. El se holbă la ea suspicios. — Te duci la o casă unde nu va fi nimeni. Spargi o fereastră de la bucătărie și intri. Nu sunt hoț, o întrerupse el. Nu fur nimic. — Dar nu-ți cer să furi, replică ea. Ce fel de hoț intră într-o casă și lasă ceva acolo. Asta nu se cheamă furt! Îi explică că vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
de astfel de tranzacții. Arma este într-o pungă albă de la Bazarul OK. Dacă porniți acum, puneți mâna pe ea. Ea e infractoarea, nu bărbatul care locuiește la adresa indicată. Este în punga ei și o s-o aibă la ea în bucătărie. Asta-i tot ce am de spus. Îi dădu adresa și închise. La celălalt capăt al firului, inspectorul zâmbi satisfăcut. Va fi o arestare ușoară, iar el va fi felicitat pentru măsurile luate împotriva armelor de contrabandă. Te poți plânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Matekoni puse telefonul în furcă. Menajera sa fusese înarmată! O suspecta de multe chestii - necinste sau mai rău decât atât - dar nu că ar fi avut un pistol. Ce punea la cale în timpul liber - jafuri armate? Crime? Se duse în bucătărie unde Mma Ramotswe fierbea bucăți de dovleac într-o oală mare emailată. — Menajera mea a fost arestată și dusă la închisoare, spuse el calm. Avea o armă. Într-o sacoșă. Mma Ramotswe puse jos lingura. Dovleacul fiersese și în curând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
adăugă el, strigi. Voi fi pe fază. Își terminară amândoi cina într-o stare de spirit mult mai relaxată. Motholeli îi citea fratelui ei în dormitor. Copiii mâncaseră mai devreme. De îndată ce terminară cina, în timp ce domnul J.L.B. Matekoni ducea farfuriile în bucătărie, Mma Ramotswe se duse în camera copiilor și o găsi pe fetiță pe jumătate adormită, cu cartea pe genunchi. Puso era încă treaz, dar somnoros, cu un braț pe piept, iar cu celălalt atârnându-i peste marginea patului. Îi mută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]