31,862 matches
-
capul în jos ateriză pe acoperișul mașinii. Ghidonul trecu prin parbrizul gol și-o decapită pe pasagera de lângă șofer. Roata din față și furca din crom pătrunseră prin acoperiș, lanțul șfichiuitor retezând capul motociclistului când acesta trecu pe deasupra în zbor. Bucățile din corpul său dezintegrat ricoșară în aripa de protecție a roții din spate a mașinii și ajunseră la pământ într-o ceață de cioburi de sticlă securizată care căzu de pe mașină ca gheața, de parcă fusese dejivrată după o îndelungă îmbălsămare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și preț. Încercând să le ignor vocile și traficul ce trecea în masă pe sub supermarket, am urmărit avioanele cum decolau de pe Aeroportul Londra peste gardul împrejmuitor din partea vestică, constelații de lumini verzi și roșii ce păreau să miște din loc bucăți mari de cer. Cele două femei traseră cu ochiul în mașină, măsurându-mă dintr-o privire fugară. Cea mai înaltă, pe care Vaughan mi-o alsese mie, era o blondă pasivă cu ochi lipsiți de inteligență. Cu privirea fixată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ei, testând parcă posibila continuitate a acestor două materiale înainte să ia parte într-un act sexual în care erau implicate deopotrivă mașina și tânăra femeie. Tolănit pe bancheta din spate, întinse brațul stâng deasupra capului fetei pentru a îmbrățișa bucata aceea de vinilin negru supraîntins. Ținea mâna stângă ridicată în unghi drept față de antebraț, măsurând geometria cadrului cromat al acoperișului, în timp ce dreapta cobora pe coapsele fetei și-i cuprindea fesele în căuș. Stând așezată așa, cu călcâiele sub fese, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să fie ucisă într-un accident de mașină e îndepărtată. Va trebui s-o urmărești până la ziua judecății de apoi. Stând în spatele lui, am coborât ochii spre despicătura feselor sale, dorindu-mi ca afișele acelea cu bare de protecție și bucăți de parbriz să poată prinde forma unui automobil complet, în care să-i pot apuca trupul în mâini, ca al unui câine vagabond, și să-i călesc rănile în acea arcadă de posibilități. Am vizualizat porțiunile acelea de grilaje ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
răsturnase în grădina abandonată de jos. L-am urmat și m-am uitat de la balustrada ruptă cum coboară la mașina întoarsă acum cu roțile în sus. Se plimbă prin iarba înaltă până la genunchi din jurul mașinii și ridică de jos o bucată de cretă albă aruncată de polițiști. Pipăi cu mâinile marginile tăioase ale sticlei sparte și ale tablei perforate, se apăsă pe acoperișul zdrobit și pe cutia tabloului de bord. Apoi făcu o scurtă pauză, urinând în întuneric peste grilajul cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
spate de o limuzină guvernamentală cu șofer. În stare de șoc dar nevătămată, tânăra șoferiță în uniformă verde fu ajutată să coboare din vehicul, care-și îngropase capota în partea din spate a mașinii sport. În jurul fuzelajului zdrobit erau împrăștiate bucăți zdrențăroase de fibră de sticlă, asemănătoare unor probe stilizate abandonate într-un studio de creație vestimentară. Șoferul mașinii spor zăcea mort în cabina lui; doi pompieri și un polițist se chinuiau să-l elibereze din carcasa contorsionată a tabloului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
încă împrăștiate în jurul mașinii, l-am urmat pe Vaughan printre spectatori. Acesta începu să se plimbe cu un aer absent în jurul Mercedes-ului argintiu, cu ochii fixați asupra petelor de sânge care mânjeau scaunul și tabloul de bord, examinând fiecare bucată a ciudatelor resturi care apăruseră din senin în urma accidentului. Făcea mișcări scurte prin aer cu mâinile, determinând traiectoriile impacturilor lui Seagrave cu habitaclul mașinii, momentele mecanice ale celei de-a doua coliziuni dintre acea neînsemnată prezentatoare TV și tabloul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Îl întinse cu grijă pe scaun, între noi. În mijlocul pătratului era un triunghi de piele cenușie pătată de sânge aproape proaspăt, încă de un roșu aprins. Încercându-l cu buricele degetelor, îl duse la gură și gustă picăturile lipicioase. Tăiase bucata de pe scaunul din față al Mercedes-ului, acolo unde se scursese printre picioarele femeii sângele provenit de la rănile abdominale. Hipnotizat, continuă să se uite fix la bucata de pânză, pipăind cusătura de vinilin care brăzda triunghiul, pornind din vârf. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-l cu buricele degetelor, îl duse la gură și gustă picăturile lipicioase. Tăiase bucata de pe scaunul din față al Mercedes-ului, acolo unde se scursese printre picioarele femeii sângele provenit de la rănile abdominale. Hipnotizat, continuă să se uite fix la bucata de pânză, pipăind cusătura de vinilin care brăzda triunghiul, pornind din vârf. Acesta stătea între noi ca o relicvă sfântă, ca un fragment de mână sau tibie. Pentru Vaughan, bucata aceea de piele, la fel de minunată și de vie ca petele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de la rănile abdominale. Hipnotizat, continuă să se uite fix la bucata de pânză, pipăind cusătura de vinilin care brăzda triunghiul, pornind din vârf. Acesta stătea între noi ca o relicvă sfântă, ca un fragment de mână sau tibie. Pentru Vaughan, bucata aceea de piele, la fel de minunată și de vie ca petele de pe clinul unui giulgiu, conținea toate puterile speciale magice și vindecătoare ale unui martir modern al superautostrăzilor. Acei prețioși centimetri pătrați stătuseră lipiți de vulva femeii muribunde, fuseseră pătați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
doar un pas de punctul de topire, erau ținute laolaltă de forța viziunii mele, și că orice clipă de neatenție la volan ar fi făcut să explodeze peliculele metalice care le țineau astfel și ne-ar fi aruncat în cale bucăți din blocurile acelea de metal incandescent. Pe de ală parte, mașinile pe care le întâlneam din sens opus transportau uriașe încărcături de lumină rece, ca niște autocamioane cu platformele pline de flori electrice îndreptându-se către o sărbătoare. Pe când viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îmbrățișările stilizate ale unei mașinării hiper-cerebrale. În depozitul de mașini dezmembrate, un scut colectiv de caroserii zăcea în lumina mereu schimbătoare, modificându-și contururile de parcă le-ar fi suflat adierea vremii. Fâșii de crom ruginit se scurgeau în aerul supraîncălzit, bucăți de celuloză intactă sângerau în coroana de lumină care acoperea depozitul. Pintenii de metal deformat, triunghiurile de sticlă spartă, erau semne rămase necitite ani întregi în acea iarbă neîngrijită, cifruri traduse de mine și Vaughan în timp ce stăteam îmbrățișați în mijlocul furtunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
orice urmă de sexualitate. În toată după-amiaza aceea am condus de-a lungul autostrăzilor. Nesfârșitele sisteme rutiere pe care le străbăteam conțineau formulele unei infinități de beatitudini sexuale. Am urmărit mașinile care părăseau podul rutier. Fiecare purta pe acoperiș o bucată de soare. - Îl cauți pe Vaughan? întrebă Catherine. - Într-un anume fel, da. - Văd că nu te mai temi de el. - Dar tu? - O să-și pună capăt zilelor. - Mi-am dat seama de asta după ce-a murit Seagrave. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
făcură să înțeleg că Vaughan locuise în mașină vreme de mai multe zile. Într-o evidentă răbufnire de furie, acesta lovise în repetate rânduri tabloul de bord, spărgând mai multe cadrane și bordura superioară a consolei. Peste manetele farurilor atârnau bucăți rupte din ornamentele de plastic și fâșii de crom. Cheile atârnau în contact. M-am uitat în susul și josul străzii pentru a vedea dacă Vaughan nu aștepta cumva în spatele vreunui copac. Am dat ocol mașinii, după care am împins la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
oul, n-a fost bolnavă și nu-i bolnavă“. Acela a mai tras un zero. „Femeia mea îi foarte învățată.“ Acela a mai tras un zero. „Femeia mea știe să lucreze lucruri de menaj, să facă prăjituri de tot neamul, bucate la mese mari.“ Acela a mai tras un zero. „Femeia mea știe să coase broderii artistice, coase flori, împletește, face flanele cu mașina sau cu mâna. Uite câte talente are femeia mea!“ Acela a mai tras un zero. La urmă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
semenii tăi din punct de vedere moral. Omul de caracter nu se abate nici o iotă de la linia dreaptă a vieții, nu șovăiește. Când zicem: «om de caracter», înseamnă că e vorba de un om statornic, de un om dintr-o bucată, de un om de bronz. Noi, creștinii, avem modelul prin excelență de caracter moral, în persoana Mântuitorului, care s-a jertfit pentru păcatele oamenilor și pentru Evanghelia sa, fiind totodată expresia desăvârșită a concordanței dintre gând și faptă. [...] Mai de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o carte și alte câteva hârtii pe care le scosese dintr-o servietă. Tocmai luase niște hotărâri importante în privința a ceea ce avea de făcut și își suflecase mânecile, când fu interpelat de un individ care îl privise de o bună bucată de vreme așezat pe o treaptă de bloc. Bărbatul părea să aibă în jur de cincizeci de ani și purta o pereche de pantaloni cafenii, o cămașă albastră cu mânecă scurtă și pete de sudoare la subraț și niște șlapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pot să-mi explic. Nu știu. Nu știu. Cum spuneam, mi-e frică. La dracu. 15 octombrie 2004 LOVE THEME - Și? Cum sună? întrebă Mona colorând încăperea cu un zâmbet superior. Era vorba despre interpretarea ei la vioară a unei bucăți de Dylan, All Along The Watchtower. Suna oribil. Oribil. Ce puteam spune? Mona era violonistă și prietena mea - și încercase să-mi facă o plăcere, bănuiesc. Dar fiind violonistă, nu putuse să mă trezească sugându-mi pula, cum mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fusese furată. Nu mai aveam în mașină decât Glass și Brânduș, dar al doilea mi se părea mai curând matinal, deci îl ascultam pe Glass. Din care cauză nu auzeam sirena mașinii de poliție ce ne urmărea de o scurtă bucată de drum. Îi vedeam doar luminile. Inițial intenționasem să mă joc cu ei până în Piața Victoriei, după care să-i las în urmă pe bulevardul Aviatorilor, dar cum Dorei i se făcuse rău (chipurile din cauza vitezei), am oprit în dreptul secției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
semn pe față, un semn pe care să-l poarte toată viața cu el și care să însemne „Sunt bou“. Auzeam în imaginația mea un marș din film, interpretat la tobe și fluier, și îmi închipuiam cum îl tai în bucăți, artistic, filmat de la mare distanță, poate doi kilometri, dar șarful era pe noi, pe mine, pe cuțit, pe băltoaca de sânge care-l înconjura pe Carl. Nu știu cum se numește tehnica asta, dar pot spune că a folosit-o Peckinpah în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Mă simțeam straniu și comic și bine și rău. Am privit-o cu nespusă duioșie. - Sărută-mă, a zis. Și ce puteam să fac? 28/29 septembrie 2004 IN HEAVEN (EVERYTHING IS FINE) BUM! făcuse avionul rupându-se în două bucăți: cea din față și cea din spate. Eu eram în a doua. „Mama lor de teroriști“, am mai apucat să zic, după care mi-am pierdut cunoștința și, aproape concomitent, și viața. Așa am ajuns din cer în rai. Lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am întrebat. - Da’ numa’ ne jucăm cu ea, a răspuns unul dintre ei, cel mai bou. - Da’ acum vreau eu să mă joc cu ea, i-am explicat. - De ce? - N-auziți, bă, să lăsați dracului pisoiul că vă rup în bucăți! am urlat, aprinzându-mi totodată trei țigări. Popeștii își dădură seama că nu era de glumit și o luară la fugă strâmbându-se la mine. - O să vin la părinții voștri, am urlat eu după ei, după care am luat pisoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
spălam. M-am dus la căpitan și l-am rugat să-mi dea alții. N-a vrut. 27.12. Georges Riviera l-a rugat și el pe căpitan să-mi dea chiloți. Căpitanul l-a pocnit în cap cu o bucată de unt (înghețat) și a ținut un speech. Ne-a poruncit să luptăm până la ultima cămașă și să nu ne mai plângem de chiloți. Seara am fost cu Mitou și Aglier în sat, la cerșit. O babă a tras cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
la ultima, înainte de toate vrei să vezi cât este de lungă. Nu e prea lungă, din fericire. Romanele lungi scrise în ziua de astăzi sunt, poate, un nonsens: dimensiunea timp s-a pulverizat, nu putem trăi sau gândi decât în bucăți de timp care se îndepărtează fiecare de-a lungul unei traiectorii proprii și dispar imediat. Putem regăsi continuitatea timpului numai în romanele unei epoci în care timpul nu părea stabil, dar nici nu exploda încă, o epocă care a durat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fi lăsat la depozitul de bagaje, sau pe care te poți preface că l-ai uitat în sala de așteptare. E inutil să mă uit la ceas; dacă cineva ar fi venit să mă aștepte, ar fi plecat de o bucată de vreme; e inutil să mă frământ, încăpățânându-mă să dau înapoi ceasurile și calendarele, în speranța de a reveni la momentul precedent celui în care s-a întâmplat ceva ce nu trebuia să se întâmple. Dacă în gara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]