3,762 matches
-
accepta termenii contractului... — ... atenție asupra clauzei numărul patru, virgulă, cu toate acestea... Nimeni dintre cei prezenți nu pare să aibă nici cea mai mică grabă de a intra În sală, așa că mă duc În culise, să-i dau lui Lissy buchetul pe care i l-am luat. (Inițial aveam de gînd să i-l arunc pe scenă la final, dar sînt trandafiri, și mi-a fost să nu-i agăț cumva colanții.) Pornesc pe coridoarele Întunecate, În timp ce muzica răsună dinspre boxe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pentru că Vela și cu mine ne vedeam atât de des cu Radu Grielescu și cu soția lui. - Ei vă invitau? - Ne duceau la restaurante bune - oricum, la cele mai scumpe. Vela se delecta cu sărutatul mâinilor, reverențele, foiala În jurul doamnelor, buchetele de flori prinse la corsaj, toasturile. Îi plăceau la nebunie. Și Grielescu Îi oferea regulat asemenea spectacol. Ravelstein era extrem de curios În legătură cu acele seri. Susținea că Radu făcuse parte din Garda de Fier. N‑am prea dat atenție acestui fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de ea. Și, la urma urmei, până când s-o tot țină cu poezie și remontare de moral?! „La anii și experiența mea, ce fantezie de amor să mai am...“ Zâmbi înduioșat, văzându-se cum, alaltăieri, venise la Magda cu un buchet de gladiole. Noroc că Macatist, șoferul, nu comenta. Totuși, chestia cu anunțul că va fi tată nu mai e de glumă... Vorbise cu doctorul Wintris. Îl trimisese pe Macatist s-o ia, așa cum o găsi-o la școală, pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
importanți din istoria Județului. În ziua în care Goncea îl vizită pe Băcănel-Obănceanu, era chiar ajunul Sfinților Mihail și Gavriil. Mantinela cocea ceva la bucătărie. Bătrânul Afinoghiu aranja pe o măsuță de la fereastră un portret al Regelui Mihai I, un buchet de flori uscate, într-o vază roșie, o bucată de bentiță tricoloră și câteva decupaje din presa anilor ’30-’40, în care erau fotografii ale ale Marelui Voievod de Alba Iulia, cum se intitula pe atunci viitorul ultim rege al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
jur să pară niște pete nedefinite de culoare. Porțiunea pavată de sub terasă rămase, totuși, neluminată, astfel că pielea lui Violet avea o paloare ireală pe fundalul întunecat, cu fața și cu umerii care păreau că plutesc printre umbre, asemenea unor buchete de crini. Ce s-a întâmplat? o întreba Janey, cu blândețe... Poți să vorbești? Janey îi dădu la o parte o șuviță de pe frunte. Parcă era scena din Pietà; pe Janey o prindea perfect rolul de madonna, cu fețișoara ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ciorile-n stoluri croncănind Foșnet în frunze - bastonul bătrânului căutând drumul Cade o nucă - din copacii cât veacul sunetul clipei Fluture alb poposind pe-o castană - ultima idilă Zi înnorată - prin parcul pustiit tac pomii și-un haijin Doar un buchet de tufănele de vânzare - pâinea bătrânei În nuc doar ciori și un sticlete rebegit - dar câte zarvă Ultima frunză rostogolita de vânt - pe ram tăcerea Stropi de lumină - bordând vălul burniței crizantemele Singură luna printre nouri cerniți - de-a v-
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
-ul toamnei Clepsidra vegetală - ultima frunză cade din copac Trecut pastelat în zbor - vântul șuieră desfrunzind copacii Ploaie-ndârjită cu șiroaie la streșini - tulbure vreme Noiembrie - lumina arțarilor în liniștea clipei Troiță cu ochi triști de Crist și-un mic buchet de nu-mă-uita Durerea trecutului scânteie-n prezent - sideful perlei Vuietul mării - și peste el țipătul pescărușului Înfrunzind strada o tornadă de șofran - copacii sunt goi Pălită-i luna prinsă-n vârful geamiei - vântul muzein Floarea soarelui înflorită-n rigolă - strop
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
modern, printre ele numărându-se refrigerarea, căci slujeau drept agent de răcire la frigiderele de uz casnic și aparatele de aer condiționat. Erau de asemenea folosite În ulei pentru transformatoare, dar substanțele PCB nu erau decât o singură floare din buchetul mortal pe care industria Îl oferise omenirii. Citi cu dificultate numele substanțelor chimice, citi și formulele fără să le Înțeleagă. Ce rămânea erau cifrele oferite pentru timpul de Înjumătățire al substanțelor implicate. El credea că acesta era intervalul de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să pleci. — N-am eu norocul ăsta. Trebuie să stau acolo unde oprește autobuzul numărul cinci. Ei vor opri la bordură și eu va trebui să urc. — Cum te vor recunoaște? Roși cumva Vianello? — Trebuie să am la bine un buchet de garoafe roșii. Auzindu-l, Brunetti nu se putu abține și izbucni În râs. — Garoafe roșii? Tu? Dumnezeule, sper să nu te vadă nici un cunoscut cum stai Într-o stație de autobuz, gata să pleci din oraș, cu un buchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
buchet de garoafe roșii. Auzindu-l, Brunetti nu se putu abține și izbucni În râs. — Garoafe roșii? Tu? Dumnezeule, sper să nu te vadă nici un cunoscut cum stai Într-o stație de autobuz, gata să pleci din oraș, cu un buchet de garoafe roșii. — I-am spus soției. Nu-i place, nu-i place deloc, mai ales că trebuie să-mi folosesc după-amiaza de sâmbătă ca s-o fac. Trebuia să ieșim la cină În oraș; luni Întregi n-o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-se decât mult după trei. Vianello urcă să-i raporteze lui Brunetti că mașina nu-și făcuse apariția sâmbătă și că fusese lăsat să aștepte În Piazzale Roma o oră, stând În stația unde oprea autobusul numărul cinci cu un buchet de garoafe roșii În brațe. În cele din urmă, renunțase și se dusese acasă și dăduse florile soției sale. Fiindcă Își respectase partea sa din Învoială, chiar dacă criminalii se dovediseră de neîncredere, Brunetti schimbă ordinea de serviciu pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
V-aduc copii din prag de ani târzii, Cu drag acest buchet de poezii, Ca să vă bucure măcar în clipa Când visele-și desfac spre zări aripa. De voi am fost și sunt neîncetat, Ca iedera aproape și legat, Să vă cuprind, cu inima și versul, Simțirea, năzuințele și mersul. Și câteodată
Nicuşor Constantinescu. In: ANTOLOGIE DE TEXTE PENTRU SERBĂRI ŞCOLARE by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/281_a_555]
-
a ridicat în picioare numai pe jumătate, apoi s-a lăsat să cadă din nou pe scaun. Capul i se învârtea pe umeri. —E OK. Îl cunosc, într-adevăr. Mulțumesc, Sherry. Poți să... ăăă... —Să închid ușa? Sigur. În timp ce uriașul buchet de trandafiri s-a mișcat înainte, Sherry s-a retras rânjind și făcând semne frenetice cu degetul mare în sus. Alice s-a uitat la Jake. El a privit-o pe deasupra trandafirilor. —Ce faci aici? a răsuflat ea. Cum m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Și pe care o și plătise. Fir-ar al dracului! Au!!! a țipat Amanda, când cea mai cumplită durere de până atunci i-a străbătut trupul. AAUUUU!! OOOOFFFF!! Hugo alerga grăbit prin intestinele Spitalului de Vest, strângând în pumn un buchet de flori din ce în ce mai ofilite, pe care îl cumpărase dintr-o benzinărie. De ce mama dracului, se întreba el, nu era Amanda la Cavendish? Doar făcuse atâta tămbălău în legătură cu locul ăla. Nu era deloc probabil ca pe Amanda s-o fi lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
făcut chestia asta? Fiindcă, pentru tine, florile alea n-ar fi însemnat nimic, dar pentru cei de-acolo ele ar fi însemnat totul. — Ba ar fi însemnat ceva și pentru mine, a șoptit Alice, întrebându-se ce puteau însemna niște buchete de trandafiri pentru foștii drogați aflați în perioada de recuperare. Sau poate că nu erau neapărat foști. Cine putea să știe? Jake i-a întors cel mai sclipitor zâmbet din arsenalul lui. Haide, Al! Tu ești aici în mijlocul luxului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dintr-un tricou vechi de-al lui Jake. A urmat un moment de tăcere atunci când varza a fost servită cu ajutorul capacului de la un termos, al cărui corp era așezat în mijlocul mesei pe post de vază în care se afla un buchet de ierburi. Doamna Duffield s-a aplecat în față ca să-l inspecteze. —Iertați-mă că întreb, a spus ea, dar asta nu e o buruiană? Troscot? —E greșit să consideri că e o buruiană, a enunțat Jake. E o plantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
De Lucia... Nu-mi vorbi despre ea. O iubesc. O iubesc cum nu am iubit niciodată pe nimeni. Ce siropos... Poate... Dacă îți imaginezi că poți să revii mâine, cu un zâmbet larg și dinți strălucitori, ducând în mână un buchet de trandafiri roșii, pregătit sufletește pentru a o invita la restaurant, atunci să știi că nu te mai poate salva nimic. Femeia aceea, pentru numele lui Dumnezeu, se teme de tine! Există o explicație pentru orice întâmplare. Chiar și dacă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Ei i-a plăcut foarte mult inelul și de atunci, nu l-a mai dat jos de pe deget. A doua zi s-a înființat la ușa Frusinei cu verighetele într-o cutiuță frumoasă, îmbrăcată în mătase roșie și cu un buchet superb de flori de câmp adunate de el, dis de dimineață; încă mai aveau rouă pe ele. S-a așezat în genunchi și i-a cerut mâna Frusinei. Apoi i-a pus verigheta pe deget. S-a ridicat și a
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
camașă albă, cu papion negru la gât, înalt, frumos, cu zâmbetul lui obișnuit pe buze ce îi dezvelea o dantură albă, perfectă, cu ochii lui negri, pătrunzători, părul dat într-o parte, părea ca un Făt- Frumos. Îi adusese un buchet de trandafiri de culoare roz și unul alb, în mijloc. Buchetul arăta diafan ca și Frusina care era îmbrăcată într-o rochie roz, din mătase naturală, strânsă în corset și apoi largă, care, la adierea vântului de vară, se unduia
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
lui obișnuit pe buze ce îi dezvelea o dantură albă, perfectă, cu ochii lui negri, pătrunzători, părul dat într-o parte, părea ca un Făt- Frumos. Îi adusese un buchet de trandafiri de culoare roz și unul alb, în mijloc. Buchetul arăta diafan ca și Frusina care era îmbrăcată într-o rochie roz, din mătase naturală, strânsă în corset și apoi largă, care, la adierea vântului de vară, se unduia ca un val de mare. Cu părul castaniu, făcut bucle, puțin
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
pentru logodnă. Îi ședea atât de bine! Pe cap, în loc de paliură și voal își aranjă o coroniță de flori de câmp, asemeni florilor pe care George i le culegea deseori și i le aducea când trecea pe la ea, la primărie. Buchetul, tot din flori de câmp, întregea culorile vii din coroniță și din frumusețea rochiei roz, în ton cu chipul său diafan. Voia să fie demnă pentru o astfel de ceremonie; s-a abținut să mai plângă, deși, chiar dacă mai
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
albul lor împreună cu albul pomilor înfloriți dădeau o notă de curățenie dumnezeiască. Era duminică. De la biserică, Frusina merse ca de obicei, la cimitir. În drumul spre cimitir se întâlni cu doctorul veterinar care mergea la mormântul soției cu un buchet de flori de primăvară și lumânări. Mai avea două luni și împlinea anul de când murise. - Sărut mâna, doamna Frusina, ce mai faceți? - Bună ziua! Merg ca de obicei, la cimitir, la mormântul mamei și al lui George. - Pot să vă aștept
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
el o fată așa ca tine, mai ales că acum am auzit că vrea să se facă și popă! Repet: când ai nevoie de ceva, nu te sfii să-mi ceri ajutorul. În timp ce discutau, Alexandru apăru în ușă cu un buchet de flori de câmp pe care îl ținea la spate. - Sărut mâna, Frusina, bună ziua, domnule primar! - Bună ziua domnule doctor, i se adresă primarul. Nu vam mai văzut pe la primărie de mult. Cu ce treburi pe la noi? Frusina se înroși. Alexandru
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mine, sunt ca și copilul dumneavoastră! - Bine, Alexandru. Eu vă las, eram pe picior de plecare. Am niște treburi administrative. Frusina, continuăm când mă întorc. Primarul plecă. Alexandru se asigură că nu mai este nimeni prin preajmă și îi întinse buchetul cu flori de câmp. În timp ce ea luă buchetul, admirându-l și pregătindu-se ca să-i mulțumească, se trezi și sărutată pe buze. - Îți plac? Am fost și le-am cules de dimineață, sunt cu rouă pe ele! - Îmi plac foarte
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Eu vă las, eram pe picior de plecare. Am niște treburi administrative. Frusina, continuăm când mă întorc. Primarul plecă. Alexandru se asigură că nu mai este nimeni prin preajmă și îi întinse buchetul cu flori de câmp. În timp ce ea luă buchetul, admirându-l și pregătindu-se ca să-i mulțumească, se trezi și sărutată pe buze. - Îți plac? Am fost și le-am cules de dimineață, sunt cu rouă pe ele! - Îmi plac foarte mult, mulțumesc, sunt florile mele preferate, spuse cu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]