6,806 matches
-
Său. Prin Euharistie se pun bazele Sfintei Biserici, aceasta în sensul de comuni �tate a tuturor celor deveniți frați de credință prin apa binecuvântată și acțiunea lui Iisus Hristos, în drumul eshatologic spre Împărăția lui Dum �nezeu, unde deja pregustăm bunătățile și frumusețile Cerului și Pămân �tului celui nou (Apoc. 21, 1). Fără înțelegerea și trăirea cu adevărat a Sfintei Liturghii - care presupune împărtășirea cu Sf. Taine, dar numai cu pregătirea necesară - viața creștină nu poate fi au �tentică și nu
„PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ” – SINTEZĂ, REZUMAT, LA TEZA DE DOCTORAT CU ACELAŞI TITLU – SIBIU [Corola-blog/BlogPost/341977_a_343306]
-
dezbateri prelungite despre politici fel de fel, încât bătuta tot pe loc rămâne-al nostru vajnic țel. HORA DEZBINĂRII Înțelepciunea românească în ziceri este încrustată, precum aceea-n care omul constată că-i e capra moartă, și-atunci condus de bunătate și de-o iubire creștinească, înalță rugi ca și vecinul cu capra lui să păgubească. Așa fiind mentalitatea, nu-i de mirare că românii din țară și din diasporă se au precum se au dușmanii. Cum dezbinarea-i la tot
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
belșug?) cu apă chioară să vă ajungă și pe timpul nopții când visați rețete de mâncăruri inamice. Bucata de dimineață, strecurați-o prin gaura unui covrig imaginar. De preferat ar fi găurile din biscuiți dar, sunt prea mici și vă pierdeți bunătate de răbdare. Înghiteți în sec de două ori, iar a treia oară dați la prăjit. Rumeniți numai partea nervoasă pentru arderea completă a foamei. Nu prăjiți toate răbdările, în sacoșa goală sunt destule. Un succes garantat al acestei rețete îl
REŢETE CULINARE ... ILARE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342135_a_343464]
-
A-ți pune la încercare și de a-ți fortifica răbdarea perseverând în a-i ajuta pe alții ori a fi alături de ei atunci când au nevoie. De a fi atent la nevoile celor din jur și a le răspunde cu bunătate și de a-ți cheltui timpul tău pentru o cauză nobilă. Fără să aștepți vreo răsplată, deci necondiționat. Greu, nu-i așa? Mai ales când tu însuți ai nevoie să fii stimulat financiar printr-un salar. Și totuși să crezi
DESPRE VOLUNTARIAT de MARINA GLODICI în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341753_a_343082]
-
ales când tu însuți ai nevoie să fii stimulat financiar printr-un salar. Și totuși să crezi cu putere că ceea ce faci este ceva ce înseamnă datorie față de semeni, societate și față de Dumnezeu căruia îi suntem pe veci datori pentru bunătatea Lui cea mare. Eu cred că generozitatea trebuie să ne caracterizeze chiar și atunci când suntem angajații vreunei firme. Munca făcută cu conștiinciozitate implică și mult voluntariat chiar dacă în aparență ea este plătită. Să fi mereu la locul potrivit și să
DESPRE VOLUNTARIAT de MARINA GLODICI în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341753_a_343082]
-
Sus toate farmecele, vrăjile, blestemele ce s-au făcut asupra noastră. Tu știi că omul, în slăbiciunea lui sufletească, este plecat spre sentimentele cele rele, adesea simțind pentru semenii săi invidie și ura, uitând să reverse asupra acestora dragostea și bunătatea. Și dacă din acestea, sau din alte pricini, sufletele lor s-au rănit de ură cea de diavol sădita și ascultând glasul aceluia au pus asupra vieții fraților lor intru Domnul orice legătură diavoleasca, tu, Sfinte Mucenice Ciprian, împreună cu Sfântă
RUGACIUNE CATRE SFINTII CIPRIAN SI IUSTINA de RUXANDRA CROITORU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/341795_a_343124]
-
toți eroii închisorilor comuniste și politice în general, au căutat în primul rând, să-și pună în ordine propriile vieți, să înțeleagă și să trăiască experiența comunitară din Biserica primară, să-și șlefuiască încet dar sigur, caracterul pentru iubire, jertfă, bunătate și trăirea dragostei comunitare și asta pentru că toți acești mucenici contemporani ai veacului al XX - lea „locuind în aceeași celulă (ori la propriu, ori la figurat), au încercat să facă din spațiul ei o Biserică a lui Iisus Hristos, dincolo de
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
Scriitorilor Români, și ne membri ai vreunei organizații. Evitând din start exclusivismul promovat de U.S.R, care înfrânează promovarea literaturii române. Scriind aceste rânduri mi-am adus aminte de ce spunea Ludwig van Beethoven : “Nu recunosc alt semn al superiorității decât bunătatea. “Fiindcă opera literară este a literaturii noastre și nu a unei grupări. Ilustrația copertei George Roca și editarea textelor executată de Constantin Vlaicu contribuie la ținuta grafică și estetică a acestei cărți utilă cititorilor și criticilor literari care studiază fenomenul
CRESTOMAŢIA MIJLOC MIJLOC DE PROMOVARE A LITERATURII ROMÂNE DE PE TOATE MERIDIANELE LUMII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341890_a_343219]
-
se spune că fata încă mai zburdă și astăzi prin pădurile Vâlcanului, alinând osteneala drumeților. Apare doar în poieni, atunci când se ițesc zorii. Își spală chipul și ochii cu roua florilor de afin, bucurându-se de lumina zilei și de bunătatea fără seamăn a Celui de Sus. Asta a fost povestea copilăriei mele, cu ea mi-a mângâiat bunica multe seri de neliniști. O rugam mereu să mi-o spună, nu mă săturam s-o ascult niciodată. Povestea Constantinei e una
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
masa cu tot felul de platouri pline cu gustări atât reci cât și calde, pe bază de preparate vânătorești, pateuri din ficat de gâscă sălbatică și fazan, copane fripte de porumbel, piftie de rață sălbatică, frigărui de sitari și alte bunătăți, însoțite de garnituri la fel de gustoase și deosebite printre care ciuperci umplute, rulouri din aluat prăjite în unt, cartofi copți în coajă, completate cu salate de sezon. Bărbații și-au invitat partenerele de masă să se servească și au trecut la
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
câte ceva din produsele așezate cu opulență pe platouri. Li se servise în pahare înalte, frumos colorate într-un albastru azuriu, câte un preparat de bar slab alcoolizat dar răcoritor. Priveau amuzate cum cei doi bărbați se înfruptau cu poftă din bunătățile aflate în fața lor, schimbând uneori câte o replică monosilabică. Se vedea din modul cum se hrăneau că le este foame și le place ce au în față. Până și cum trosneau oasele fine ale pulpelor de porumbel între dinții lor
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
să te simți cu adevărat viu. Să simți că trăiești." Se întreba apoi retoric în continuare: “ Cum să simțim din nou pasiune, entuziasm? Cum să ne simțim inima pulsând cu energie, nu abia bătând în piept? Cum să lăsăm iubirea, bunătatea, înțelegerea și compasiunea să ne modeleze?” Oare Carmen o fi găsit răspunsul care să o mulțumească? se întrebă la rândul său Dalia, urmându-și gândurile venite din senin așa, neinvitate, în această seară de august. Privindu-l pe Ștefan cum
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
cu ochiul lui Iacob, le-am spus tuturor celor prezenți că în curând vom avea parte de cel mai bun restaurant... și așa a fost. În scurt timp am ajuns acasă (la Iacob, bineînțeles!) unde ne așteptau o mulțime de bunătăți rămase din ajun... După o zi de drum cum să nu mănânci cu poftă de lup!? Sâmbătă, 22 ianuarie O mare parte din zi am petrecut-o la Sân Leandro. Doamnele au fost la „shopping”, adică la cumpărături, la care
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
lung, cu o fustă de serviciu din stofă verzuie, cam scurtuță și cu o privire șăgalnică. - Vă rog să vă serviți, și poftă bună! le ură directorul tuturor. - Mulțumim! se auzi din gura celorlalți comeseni, aplecându-se cu vioiciune asupra bunătăților rafinate din farfuriile aduse de ospătari. Meniu a fost deosebit ales, compunându-se în afara platoului rece, numai din vânat, friptură de fazan înăbușit, rață sălbatică în sos caramel, pulpă de căprioară la tavă, stropită la început cu o Grasă de
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XIII LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341933_a_343262]
-
onoarea mea de cetățean al Romei. -Care sunt numele lor? -Pe primul îl cheamă Iosif, e din Arimateea, și vă încredințez, e un om de mare caracter. Cel de-al doilea se cheamă Nicodim, și e un om de o bunătate rară. Ponțiu Pilat râse sarcastic vrând să pară nervos și cinic. Întoarse capul și trecu cu privirea dincolo de ieșirea terasei, peste zidurile crenelate unde ploaia se mai oprise puțin și oarecum uimit văzu o rază de soare ieșind printr-o
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
plăcut surprinsă de poveste și personaje - o legendă nouă cu un suflu nou! Povestirea “Grija mamei” reflectă unul dintre cele mai puternice sentimente umane - dragostea maternă. Personaje fermecate luptă pentru bine pe paginile volumului “Anotimpul viselor”, magia le înconjoară, iar bunătatea le oferă puteri nebănuite. Și ce poate fi mai frumos decât să visezi în “Împărăția Iubirii”? Tânărul nostru scriitor evidențiază cu litere îngroșate la sfârșitul poveștii “Puterea timpului” un lucru desăvârșit: „Până și Timpul poate fi oprit în loc, prin puterea
ELEVUL-SCRIITOR GEORGE NICOLAE STROIA IMPLINESTE 13 ANI .LA MULTI ANI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342193_a_343522]
-
mai mult asupra lor. Fără a face o analiză în parte a scrierilor, este lesne de observat că George „aruncă” în luptă elemente ale binelui și răului, lăsând ca faptele personajelor să vorbească. Întunericul învins de lumină, răutatea împrăștiată de bunătate, ura topită de iubire - acestea la un loc mă fac să cred că literatura pentru copii este pe mâini bune. Sunt convinsă că timpul îl va șlefui chiar și pe micul autor, așa cum îi stă bine unei pietre de valoare
ELEVUL-SCRIITOR GEORGE NICOLAE STROIA IMPLINESTE 13 ANI .LA MULTI ANI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342193_a_343522]
-
a apucat: Sunt numai un moș bătrân și curios Coborât încet de la munte aici Să văd ce se mai întâmplă la voi Să ascult la ce se mai zvonește-n vale Lăsați-mă în pace acasă să mă întorc În bunătatea pustie, singură și goală Cu oile, caprele, câinele și vacile mele La păscut pe văi, lungi coridoare să merg și Fluierul să-mi fie prietenul meu pe vecie" Referință Bibliografică: Moș bătrân cu barbă albă / Stella Reeves : Confluențe Literare, ISSN
MOŞ BĂTRÂN CU BARBĂ ALBĂ de STELLA REEVES în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342315_a_343644]
-
murmure și șoapte, Prin limpezimi de ape, oglinzi ce mă-nfioară E casa părintească, e miere-n râu de lapte. Găsesc în ea odihnă, stropi de eternitate Și răsfoiesc prin cartea cu basmele trăite Semnez aici cu mine, când ea, cu bunătate Întoarce-te, îmi spune, dorințele-ți râvnite Vor fi izbânda-ți vie, iar tu, seninătate! NOSTALGIE Azi m-a luat de mână nostalgia Pe drumul lin ce duce la izvoare Vegheați de timp, un timp fără hotare Sublimi fiori își
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
fugă ce-i drept, nu văzuse vreun semn care să vestească un așa eveniment. Lady stătea liniștită și împăcată alăptându-și puii și urmărindu-le ocrotitor hârjoneala de zi cu zi. Inimi înduioșate priveau de pe la geamuri și tot felul de bunătăți potrivite să dea putere unei proaspete mame luau drumul curții. Începând din acea dimineață Lady a trăit împărătește și nimănui nu i-a mai trecut prin cap să se plângă de lătrăturile ei. Nu ducea lipsă de nimic, nici chiar
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
alți câțiva vecini. Dar așa, aproape de casă, pentru mai departe eram prea mici. Cântam “Bună seara la Moș Ajun”. Aveam o trăistuță în dungi, nu știu din ce o făcuse mama și era plină cu covrigei, mere, nuci și alte bunătăți. Pe acele timpuri nu se dădeau bani. Eram tare mandră, eram deja “mare”. ... În dimineața de Ajun m-am trezit în miros de cozonac. Mama îi copsese deja și era un miros ... Nouă, copiilor, ne făcuse un cozonăcel într-o
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]
-
căutarea celor de-ale gurii. Pândele era un urs bun. Niciodată nu făcuse nici un râu altor animale, nici macar celor în două picioare. Hrană lui de bază erau fructele de pădure: frăguțe, zmeura, pere și mere pădurețe, ghinda și rădăcini. Pentru bunătatea lui, primea, din când în când, de coanele albine câte un fagure de miere. Pândele era prieten chiar și cu Dalila, vulpea cea hoțomana, tot încercând să o facă să renunțe la păsăret și să se îndoape cu fructe și
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
acompaniat viața, s-au scurs ca o apă lină care-și sapă în tăcere urma sa meandrică, adâncă și de neuitat, în pământul minților noastre, neînțeles de dur la unii. Pe Ursu nu l-a dresat nici un dresor, ci doar bunătatea sufletelor noastre, căci inteligență, ne-a dovedit că poseda deja, din plin chiar, de la natură, adică de când a fost creat de bunul nostru Dumnezeu pe pământ ca specie, nicidecum „sălbatică”, cum afirmă „specialiștii”, categoric, că ar fi fost Malamutul la
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
alt pisoi pe care îl avusese în copilărie. Ispas era foarte cuminte și domestic. Îl iubeau toți vecinii, căci de când apăruse motanul dispăruseră toți șoarecii și șobolanii din mahala. Bătrâna îl răsfăța și îi dădea să mănânce tot felul de bunătăți. Cu timpul se îngrășă așa de tare, de parcă era un miel și toată lumea începu să-l strige... Ispas-Motan Gras! Acestuia nici că-i păsa de ce zic alții. Leneș, zăcea toată ziulica pe un covoraș, la soare, în pridvorul casei și
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
pe corabie erau numai căpitanul și motanul. Panait, cam posac nu prea era prietenos cu Ispas, iar acesta speriat de imesitatea apei stătea mai mult în cabină, cocoțat pe patul marinarului unde visa la căsuța cu pridvor din Braila și bunătățile culinare pe care i-le oferise fosta stăpână. Totuși, cu timpul, între cei doi, se înfiripă o legătură, ceva ce semănă la început, mai mult cu o înțelegere, decât cu o prietenie. Aveau nevoie unul de altul, poate din cauza singurătații
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]