3,270 matches
-
autorii și cărțile lor de poezie, unde aflăm o exprimare clară a ideilor înaintate, dar și paginile ziarelor și revistelor pline de poezii pe teme de mare actualitate ce, cum era de așteptat, exprimă poziția oamenilor muncii, lupta lor împotriva burgheziei, pentru punerea bazelor unui stat nou, socialist, pentru apărarea păcii în întreaga lume. Condamnă presa de dreapta și ideile vehiculate de ea, presă care, se știe, după 1947 va dispărea cu desăvîrșire. Și ni se prezintă un exemplu elocvent: "Astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
caute surse de inspirație "mai potrivite" (citiți "atemporale"), de pildă, biblica legendă a lui Iov, pentru a nu altera puritatea artei sale". Vituperînd astfel de teorii dușmănoase, se pronunță în contra "artei pentru artă", lozincă ce înseamnă în fond "artă pentru burghezie". Pledează pentru poezia-manifest (numită peste ani de Nichita Stănescu, cosmetizant, poezie ocazională), iar identitatea tematică nu o crede un handicap, poeți de frunte nefiind stînjeniți în a-și afirma personalitatea creatoare. Sînt date cîteva exemple: "Treizeci decembrie de Breslașu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
întrezărit-o înaintașii noștri: libertatea de a sluji poporul, clasa muncitoare, partidul acestei clase. Tocmai pentru că iubim profund această libertate vom riposta energic oricăror tendințe liberaliste, vom înfiera în unanimitate, întotdeauna, orice încercări de a se apăra, în numele libertății, cauza burgheziei împotriva cauzei poporului". Problemele critice vor fi tratate, în coraportul său de Paul Georgescu. După ce apelează la Lenin, ajunge și la programul Daciei literare, fără a-l uita pe C. Dobrogeanu-Gherea, ignorînd cu totul pe Maiorescu și Societatea Junimea. Autorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rudelor mele, ale oamenilor din satul în care m-am născut și am trăit pînă la 15 ani. M-au "cumpărat" comuniștii cu suferințele oamenilor care au fost schingiuiți și uciși în timpul răscoalelor țărănești din 1907 schingiuiți de moșierime și burghezie -, cu sîngele fraților mei vărsat de burghezo-moșierime, cu suferințele mamei mele, ale bunicii mele, ale surorilor mele, ale întregului meu popor. Cu toate acestea m-a "cumpărat" pe mine Partidul Comunist, cu tot ceea ce au suferit oamenii muncii în țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în martie 1948, intră pe mîna lui Lungu și a celorlalți deja menționați în cazul altor victime și luptători botoșăneni. Deși nevinovat, va fi condamnat la 8 ani de închisoare. Va lucra și la Canal, definit de Ana Pauker: groapa burgheziei românești. Dumitru P. Mihai (n. 1922), agricultor din Bălușeni, anchetat de Ruchenștain în 1947,va fi condamnat pe motiv că ar fi avut un pistol pistolul predat de mult șefului de post. N-a scăpat de o condamnare de aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
invocai motivul. "Ai trăit, te-ai dus la Paris, la Istanbul, la Barcelona". De astea, pe care ni le dădeau ei în instrucțiuni: "Ăștia s-au distrat prin baruri pe la Barcelona, ăștia sînt filfizonii României". Iar eu eram înrăit împotriva burgheziei la maximum. Eram eu înrăit, nu că mi se cerea. I-aș fi omorît pe toți, dar aveam frică să nu se schimbe regimu. O dată l-am chemat pe Paul Teodorescu la mine și mi-a spus: Măi, băiețele, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mers la un birt din apropiere, la nici două străduțe distanță, o bodegă numai de-ai locului știută. Un loc numai bun de omorât ficatul și tristețile, fără prețuri piperate, fără figuri și fandoseli ca cele din centru. Sigur, lipsea burghezia, lipseau eleganța, mirosurile exotice, muzica de orice fel, precum și gesturile delicate care te făceau să te imaginezi în Parisul cel mare. Acestea și multe altele erau înlocuite de un fum gros și apăsător, arome de tutun ieftin, care provo- cau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un nou capitol se deschide în viața tânărului brăilean, care numai în vise își imaginase că va cânta pe celebrele artere ale capitalei, pe Victoriei sau pe Elisabeta, chiar în inima agitată a aglomeratului Paris cel mic, în mij- locul burgheziei și al eleganței de care o lume întreagă auzise. Mulți au spus nu doar că a fost un pas important, dar că momentul acela a fost chiar punctul de pornire al adevăratei sale cariere. Pentru că, deși devenise până în anii ’30
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
funcțiilor și de naționalizarea averilor mari, sunt tocmai, și În bună parte, cei pe care „lumea” Îi credea apostolii unui nou comunism!Ă Dar e vorba nu numai de „noii baroni”, noii miliardari, les nouveaux riches - expresie apărută odată cu instaurarea burgheziei franceze pe „ruinele” Revoluției, fapt ce arată Încă o dată că, după o mare și esențială surpare a unui sistem statal și ideologic, primii care au averi iuți și enorme nu sunt oamenii „cinstiți și harnici”, ci așa-zisele lichele, canalii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o singură dată; ea, ca să luăm modelul Franței care a impulsionat Întreaga mișcare revoluționară a Europei, s-a Întâmplat În câteva faze, revoluții succesive, În țara care a confirmat prin „intelighenția” ei, iluminiștii, enciclopediștii În frunte cu J.J. Rousseau, victoria burgheziei și a noilor principii liberale: cea „mare” din ’789, apoi cele din ’830, ’848 și ’870. Aceasta, evident, nu Înseamnă neapărat că orice națiune care-și scutură jugul dictaturii trebuie să treacă prin aceleași faze și frământări, deși la noi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
purtătoarea „celor mai avântate idealuri ale omenirii!”... Cum să „cazi” iarăși În aventura deja uzată și compromisă a capitalismului, cum e posibil să „dai timpul Înapoi”, acel „timp al mentalităților evoluate” care condamnaseră fără drept de apel acea epocă a burgheziei industriale și post-industriale, capabilă de atâtea crize, grave inegalități și injustiții și focar a nu puținor conflicte armate distrugătoare la modul aproape absolut, datorită progreselor uimitoare pe care le făcuse tehnica În ultimul secol, tehnică de care au știut să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
posibilă o societate fără clase, unde să fie abolită nu numai degradanta muncă fizică, dar și umilitoarea, Înjositoarea injustiție socială pe care au adus-o după sine toate marile epoci ale organizării omului, chit că se chemau sclavagim, feudalism sau burghezie?! După căderea În 9 noiembrie a Zidului de la Berlin și apoi, În doar doi sau trei ani, demolarea „dinlăuntru” a sistemului comunist, burghezia post-industrială pare că și-a luat revanșa și a „distrus chipul balaurului”, cel care lupta pentru desființarea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adus-o după sine toate marile epoci ale organizării omului, chit că se chemau sclavagim, feudalism sau burghezie?! După căderea În 9 noiembrie a Zidului de la Berlin și apoi, În doar doi sau trei ani, demolarea „dinlăuntru” a sistemului comunist, burghezia post-industrială pare că și-a luat revanșa și a „distrus chipul balaurului”, cel care lupta pentru desființarea proprietății individuale, contra Bisericii de orice fel, contra individului liber de a gândi, de a se exprima, de a călători și de a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bună parte a ei, s-a „Îmburghezit”, au salarii apreciabile, se bucură de cinci săptămâni de concediu pe an, au dreptul la asigurări sociale, reprezentanță În parlament, au una sau două mașini la scară etc. etc., s-ar zice că burghezia a avut suficientă forță sau abilitate de a-și „cumpăra dușmanii”! Sau, mai știi, Marx, Lenin, Troțki și alții (până la un Mussolini care ajunge la putere ca șef sindicalist luptând contra oligarhiei financiare!Ă s-au Înșelat; „clasa muncitoare” nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și alții (până la un Mussolini care ajunge la putere ca șef sindicalist luptând contra oligarhiei financiare!Ă s-au Înșelat; „clasa muncitoare” nu era „clasa cea mai avansată”, nu era făcută pentru a conduce societatea. Banul, „inventat” și abilitat de burghezia ascendentă și care și-a făcut „temele” adică revoluțiile ei - doar În Franța cele din ’89, ’30, ’48 și ’70! - , se dovedește, Încă o dată, banul, și Întregul său sistem financiar și chiar ideologic!, mai rezistent decât „părea!” Nu, omenirea așa-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Europei occidentale de a ne primi În forumul ei economic noi le punem eticheta de criză! Este, Într-adevăr, așa? Aminteam mai sus de „recăderea În istorie”, după o jumătate de secol de „experiment colectivist” importat de aiurea, de „răzbunarea burgheziei” post-industrializate, a Banului contra oricărui fel de ideologie; În primele luni după revoluție, printre alte aprinse discuții publice sau private, una mi s-a părut interesantă, legată de Întrebarea: ce facem cu trecutul nostru apropiat - Îl negăm pur și simplu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
decembrie ’89, am „avansat” enorm, din punctul de vedere al regăsirii Tradiției formatoare a națiunii și a valorilor ei, dar am „recăzut” cumva Într-un ideal de societate care, deja la Începutul secolului, după primul război, părea perimat, cel al „burgheziei așezate și reacționare” etc. etc. Cum așa... toate luptele care s-au dus În secolul trecut, sindicale, individuale, toată această enormă cheltuire de ființe, energii și mijloace pentru o „viață mai bună” n-au folosit la nimic și omenirea se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cicluri”, repetând, după câteva secole și În forme doar superficial schimbate, aceleași moduri, tipuri fundamentale de organizare socială?! Și, cum o afirmă Spengler, În sclavagism, În formele sale „decadente”, care au durat totuși câteva secole, am putut observa forme ale burgheziei (viitoare!Ă și chiar și forme de organizare de tip capitalist primitiv, iar În lunga și sclipitoarea feudalitate - ce, e drept, după latitudinea geografică, a avut forme extrem de diferite, de antagonice! - s-au putut remarca elemente net sclavagiste, „retrograde”, dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stalinistă, dogmatică, a fost pînă la urmă copleșită și Învinsă; deoarece „ei” și corifeii lor politici din țară sau de la Răsărit ar fi vrut - și, poate, au visat! - o literatură a clasei muncitoare, care să reflecte lupta de clasă, degenerescența burgheziei și a țărănimii demne, avute, și „victoria noii societăți”! Or, cum o spuneam și cum se știe, deja la finalul primului meu roman Francisca, care a primit premiul Academiei Române și s-a bucurat de o aproape unanimă critică pozitivă În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de munți și prin tripla alcătuire etnică, precum și prin diversitatea religioasă, Transilvania semăna oarecum cu Elveția. Spre deosebire Însă de aceasta, zonele etnice nu erau precis delimitate, populația fiind amestecată. În plus, condițiile sociale nu fuseseră egale. Aristocrația era maghiară, burghezia În mare măsură germană, iar majoritatea țărănimii românească. Elveția s-a constituit din etnii juxtapuse (rezultatul fiind o combinație de solidaritate și indiferență), În timp ce amestecul inegalitar caracteristic Transilvaniei a generat frustrări (În ce-i privește pe români) și tensiuni. Rezultatul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
agricole, stimulată de export, nu făcuse decât să accentueze asuprirea țăranului). Clasa de mijloc era foarte subțire, ceea ce explică faptul că ideile reformatoare au fost purtate de boierimea liberală și de intelectuali (mulți tot de origine boierească), nu de o burghezie cvasiinexistentă. Reformatorii vedeau În Împroprietărirea țăranilor și degajarea lor de sarcinile feudale care se mai mențineau condiția indispensabilă a modernizării și a unei veritabile coeziuni naționale. Celălalt mare obiectiv era unirea Principatelor, chiar dacă românii nu Îndrăzneau să-l mărturisească decât
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
României precomuniste În prima jumătate a secolului al XX-lea, România a progresat mult și relativ repede. Pornea Însă de la un nivel foarte modest, așa Încât Întârzierea era Încă departe de a fi fost recuperată. Se dezvolta industria, crescuse populația urbană. Burghezia Începea să aibă o pondere mai mare decât vechea aristocrație proprietară de pământ. Totuși, profilul țării rămânea Încă pronunțat rural. Abia 20% dintre români (În 1930) locuiau la orașe.<endnote id="20"/> Era una dintre cele mai rurale țări ale
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de cultură și igienă. În sate, casele lor mizerabile sar imediat În ochi. Mulți dintre copii nu merg la școală sau o părăsesc Înainte de vreme; copiii abandonați, „copiii străzii“ sunt cel mai adesea țigani. Dar s-a ridicat și o burghezie sau o aristocrație țigănească. De felul lor refractari la constrângeri, țiganii au dovedit după 1989 mai multă „imaginație economică“ decât românii. Unii s-au Îmbogățit, de regulă nu pe căi prea ortodoxe (dar asta este valabil și pentru destule dintre
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de la Lipsca, vechiul nume românesc al Leipzigului, de unde veneau negustorii cu mărfuri), care păstrează un aspect oriental tipic. Nici lumea nu era chiar pariziană. Ce aveau cu Parisul locuitorii mahalalelor bucureștene — specie intermediară Între sat și oraș — sau acea mică burghezie, ale cărei raporturi foarte aproximative cu cultura modernă au făcut deliciul lui Caragiale? Mai mult chiar, la București se mai văd Încă, inclusiv În perioada interbelică, și țărani autentici, În portul lor specific, care vin aici să vândă și să
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
deoarece ea, cariera mea literară, urmează în mod firesc, cronologic și psihologic; dar și pentru că aș vrea să reabilitez acest cuvânt, „carieră”, ce a făcut o uriașă... carieră în secolul al XIXlea, sub imboldul și presiunea unui scriitor, Balzac, „scriitorul burgheziei născânde”, e adevărat, admiratorul monarhiei și unul dintre titanii modernității, cel care, alături de un Stendhal, Gogol și Tolstoi, a întronat romanul, până la ei o lectură de divertisment, în marele scaun al regalității literare. Azi, acest cuvânt, „carieră”, e privit puțin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]