3,155 matches
-
voce. Tu nu vezi câți poeți, altădată cărturari cu renume, au ajuns franzelari sau patroni de băi? Nu-i adevărat! se indignează Vipsania. Împăratul îi privește cu ochi plini de bunătate pe cei ce așteaptă ca iedera să le încununeze bustul. — Numai bogații pot face risipă de cuvinte găunoase... Femeia riscă o privire în spate. Cei doi necunoscuți. Se înfioară. Discuția e artificială și fără rost. Se poate spune, ce-i drept, că literatura și arta au devenit în bună parte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
împărtășească și el din rangul ei înalt. Și cu ce s-a ales? Cu o femeie superbă și fastuoasă în însăși austeritatea ei. Agrippina n are nevoie de bijuterii din aur și veșminte de mătase pentru a-și manifesta aroganța. Busturile ei sunt purtate pe umeri de oamenii din popor. În calea ei se presară flori, iar lumea se strânge ca la circ și staționează ore de-a rândul în for și în temple, s-o vadă trecând. În castre de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Trebuie să aibă legătură cu convingerea că decedatul supraviețuiește morții în mormânt. Infantilisme cretine! Romanii, săraci cu duhul cum sunt, se comportă precum găinile și ciugulesc tot ce le aruncă celelalte civilizații. Se uită din nou la măștile-portret fixate deasupra busturilor, amplasate în câte o scobitură mică ascuțită ca un templu. Sub ele, inscripțiile amintesc numele, demnitățile și realizările deceda tului. Urmărește intrigat cu degetul liniile de vopsea care-i leagă unii de alții. Face câțiva pași înapoi și înțelege. Este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de săpun cu acid fenic, noroi și varză fiartă, aroma unică a internatelor școlare din Anglia. Și pentru că mai sunt trei săptămâni până la începerea trimestrului, totul este cufundat într-o liniște profundă. Numele scrise cu frunze aurii pe panou și busturile de ghips ale foștilor directori privesc spre acest cadru de un calm ciudat, ca niște posturi de avangardă din timpul unui armistițiu. Jonathan zăbovește prea mult asupra unei vitrine din sticlă cu trofee sportive, până când Briggs începe să tușească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
părul închis la culoare, care încearcă să scoată niște sunete dintr-o chitară diformă. Partea nefolosită a încăperii este umplută miraculos de cărți și tablouri și de alte obiecte mai puțin obișnuite, cum ar fi o mașină de scris și bustul de bronz al unui bărbat cu o barbă ascuțită. Băiatul se oprește din cântat, se ridică și-i întinde mâna. — Salut. Sunt Gertler și după cum poate intuiești, sunt evreu. — Bridgeman. Îmi pare bine că te cunosc. — Nu trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încă trei zile vine rândul lui Gertler. În acea sâmbătă, cu câteva minute înainte de masă, Jonathan intră în grabă în cameră și-l găsește negru la față, îngenuncheat lângă bagajul său, flancat de doi dintre locotenenții lui Fender Greene. Așază bustul lui Lenin peste grămada de haine și acte. Ar fi bine să-ți verifici lucrurile, Bridgeman, zice Porter, cel mai înalt dintre institutori, îmbrăcat cu jachetă, având o mustață după asemănarea conducătorului lor; în caz că individul ăsta ți-a șterpelit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tihnă nici măcar în scurtele lui clipe de răgaz. În planul secund, se află femeia, zugrăvită într-un moment de evitare delicată. Ea le oferă cosașilor apa, simbolul vieții. E o tânără cu înfățișare plăcută, viguroasă, după cum o arată expresia feței, bustul puternic, brațele, hotărârea din priviri și siguranța mâinilor. Simțirea curată a celor ce ne asigură pâinea cea de toate zilele este sugerată de albul imaculat al frumoaselor costume populare, de albastrul cerului, de galbenul auriu al snopilor. Culoarea devine elementul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cărările văratice ca pe niște alei de nisip. După aceea nu am mai văzut-o niciodată. Vreau să spun: nu am mai văzut-o vie. În aceeași seară, un flăcău pe nume Marivelle alergă până la mine acasă, găsindu-mă la bustul gol, cu capul plin de apă, spălându-mă cu o cârpă. Avea ochii plini de lacrimi ce semănau cu niște picături de ceară topită, care făceau să i se umfle chipul adolescentin de parcă ar fi stat lângă o vâlvătaie. — Veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se vor lăsa mai prejos. Polițiștii la fel. Ziariștii ne vor da atenție. Televiziunile ne vor închina emisiuni de modă și poezioare. Ne vor arăta fața frumoasă întrupată în exemplare cu picioare lungi, ten de piersică și bluze mulate pe busturi impecabile. Câte una dintre noi, scăpată din rolul de entitate invizibilă și mută, va da interviuri despre cariera ei. Președintele actual al senatului nu va mai gafa la fel ca predecesorul său, Oliviu Gherman, care, fiind întrebat cum se simte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
întâmplat în ultimii ani? Ani în care dezvoltarea științifică și tehnologică a ajuns la un nivel fără precedent, căpătând un loc central în dezvoltarea globală. Ce s-a întâmplat pe Wall Street în 1999-2000 cu acțiunile high-tech, de la boom la bust, e tot fără precedent. Pe plan global, se trece destul de greu de la un monopol occidental asupra înaltei tehnologii, care generează inegalități și frustrări, la un regim nou al proprietății intelectuale și al capacității de producție și comercializare. Acest proces dificil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
ai uitat să-mi plătești, Capucino!” făcu dojenitor signora spre un geam din care dispăru rapid un cap de bărbat frumos, cu mustață. „Mea culpa, signora!” se auzi dinspre geam. „Ce ți-ai mai pierdut, acum, Pasquale?”, întrebă signora un bust de marinar, ce stătea drept, falnic, pe malul stâng. „Ochiul drept, signora. Lângă Lepanto”. „Nu-i nimic, Pasquale. Ți-a rămas sufletul viteaz”. „Așa mă gândesc și eu, signora”. „Să te târăști deseară până la mine, la un păhărel de rom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
falnic, pe malul stâng. „Ochiul drept, signora. Lângă Lepanto”. „Nu-i nimic, Pasquale. Ți-a rămas sufletul viteaz”. „Așa mă gândesc și eu, signora”. „Să te târăști deseară până la mine, la un păhărel de rom”. „Mă voi târî, signora”, răspunse bustul. în sfârșit, gondola trase în fața unei case cu trei etaje. De la o fereastră a etajului doi țâșni deodată un câine, care făcu o voltă în aer și intră perfect perpendicular cu trupul în apă, la doi pași de gondolă. Câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
auzit doar, ți s-au povestit multe despre ea, însă n-ai avut posibilitatea s-o cunoști personal. De-a dreptul dificilă devine relatarea când ființa de care te ocupi nici măcar nu-ți e contemporană, ci o personalitate scoțând încă bustul ori numai capul din apele îndepărtate, negre ale istoriei. Când însă eroul paginii tale nu-ți e nici prieten, nici cunoștință, nici contemporan, nu ți-a povestit nimeni despre el, nu-l consemnează nici o arhivă, nici un rând și te despart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
turcul cu mândrie. — Mă scuzați, n-am știut - zise Metodiu. Eu sunt moldovean, și știți, la noi nu... — Moldovean?! - spuse uimit ienicerul. Osman, Selim, Zaiafet, ia veniți bre, încoace! Din niște tranșee săpate la umbra pâlcurilor de salcâmi, răsăriră câteva busturi mahmure de turci. Alături de ele apărură și altele, mai tuciurii, cu inel în ureche și cu viori în mâini. Abia acum își dădu seama Metodiu de ce nu-i zărise pe turci și de unde venea muzica. — Ce-i bre? - făcu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
firii din jur, căci, orice s-ar spune, naratorii sunt și ei oameni. Din apartamentul modest, dar curățel unde locuiesc, naratorii privesc pe geam și se desfată cu luminoasa priveliște. La parterul școlii de vizavi se văd într-o sală busturile sobre ale pensionarilor reuniți într-o pașnică ședință de bloc. Alături de școală, în piață, s-au adus garoafe și tineri veseli cumpără buchet după buchet. Pe alei se aud strigătele prelungi ale celor care printr-o salutară inițiativă ajută gospodinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
delicat obrajii, buzele roz și umflate, frumos și aproape complet dezbrăcat, pornografic în același timp. „Dacă am putea fi așa mereu“, m-am gândit, luându-i capul în mâini și sărutându-l, încet, săruturi siropoase, continuându-le pe gât, pe bustul gol, pe linia mușchilor de la abdomen. A gemut și și-a întins picioarele, cu o poziție de totală abandonare, cu mâinile pe lângă corp. Pielea era la fel de fină ca a unui bebeluș, întinsă ca satinul peste mușchii lui lungi, ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Iacob! A ieșit În ograda lor, În stânga mea. Îmbrăcat cu pantalonii lui negri, de duminică (vezi? ce-ți spuneam?), Încălțat cu ciubotele lui negre, lucioase, cu carâmb Înalt, mult evazat sub genunchi și cu tocuri suse. Pălărie pe cap, dar bust gol - nu va fi apucat să-și tragă și cămașa, ori și-a dezbrăcat-o-n prag, pentru ca, În ogradă, să aibe ce Învârti, agita, alb, spre cer. Cu o mână Își stăpânește pe cap pălăria neagră cu boruri largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așa, În cămașă de noapte și desculț - singura derogare dinspre mama, dealtfel, cât timp dura salutul? Cinci secunde, hai zece - fleac ieșirea mea pe calidor, cât să-l strig pe Moș Iacob și să capăt răspuns, față de ale tatei, cu bustul gol, În mijlocul curții, spălându-se cu omăt, fornăind și icnind de plăcere, minute În șir... Număram pe degetele unei singure mâini diminețile fără chemare-răspuns: o răceală zdravănă, cu temperatură mare, un viscol strașnic, de nici nu puteai deschide ușa - darmite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
M-am Întors pe strada principală exact pe unde venisem Într-o vitrină modernă din colțul de pe dreapta, am văzut un manechin fără picioare atîrnat pe sîrmă, decorat În toate nuanțele de mov. Diverse articole de Îmbrăcăminte - pentru mîini, brațe, bust, picioare - erau atîrnate pe el cu mult gust. Vitrina nu mai avea nici un alt ornament, iar manechinul era În așa fel prins intre oglinzi din toate părțile, Încît aranjamentul ți se părea foarte complicat. Îți stimula imaginația, trebuie să recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și peștii exotici se țin în apă, în glastre, respectiv acvarii; canarii* nu. * La fel de urât a pățit-o o fostă prietenă, manager și ea; tocmai pregătea inaugurarea unei investiții prețioase în viața de cuplu, un implant mamar care-i rotunjise bustul de la o biată măsură „A“, cu care fusese pedepsită de natură, la un remarcabil „D“; medicul, același care mă reparase și pe mine, îi spusese să mai aștepte o săptămână, dar ea nu mai avea răbdare. Îi înțelegeam impaciența, trecusem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
nu e suficient, se gândise la o variantă decorativă mai deosebită... Extraterestrul ei i-a făcut o scenă teribilă și a doua zi a părăsit-o fără drept de apel. Vă dați seama că înainte de asta a inaugurat și noul bust, măgarul. Și ea, săraca, i se dăruise cu gândul la împăcare... Cât despre vinovatul principal, vânzătorul din piață, a scăpat fără pedeapsă, la fel ca în cazul meu. Îl durea gura s-o întrebe ce face cu un buchet de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
de tabieturile și ticurile lor, era frumusețea. De necrezut, prin ochelarii oranj se vedea oranj, prin cei verzi se vedea verde, prin cei violacei se vedea violaceu. Parc-ar fi evacuat orașele pentru această pajiște rock, cu păr cârlionțat, cu busturile goale, era ca și cum s-ar fi luat pulsul sonor al Americii călare pe ogari cenușii. Aveau inele mari pe degete, chiar bărbații bărboși, și pantaloni cu modele orientale, și o țâră de Marijuana, venise chiar și un guru negricios, erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
va fi făcut astfel încât să cuprindă și începutul umerilor. Altfel, personajul arată ciudat, ca și cum nu ar avea corp. 4. Prim-planul - cadrul preferat al știrilor de televiziune, în special în cazul prezentatorilor. Cuprinde capul personajului, umerii și o parte a bustului. Atunci când personajul filmat este o femeie, există două posibilități de realizare a prim planului. Una taie imaginea deasupra sânilor, cealaltă sub sâni. Este cadrul folosit cel mai des și în transmisiunea în direct, în spe cial în cazul pasei prezentator-reporter
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
agățam ca un înecat de gândurile neșovăielnice ale lui Vlahuță și mă ridicam deasupra undelor, de spaimă, sus, pe stânca nădejdii lui. Admirația lui, ne reamintește Ion Apetroaie mărturia lui Voiculescu făcută lui I. Valerian, constă și în aceea că bustul în ghips a lui Vlahuță a fost păstrat până târziu, după șapte ani de la moarte, în camera sa de lucru. Popasul lui Voiculescu la Bârlad a însemnat nu numai prietenia cu Vlahuță, ci mult mai mult. Chiar de la sosirea sa
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
într-un fel, a însemnat un curent de cultură în epocă și apoi, inclusiv în zilele noastre. Deschiderea Casei memoriale din satul natal Pârscov al scriitorului în 1996, după ce la 13 octombrie 1974 în curtea casei i se dezvelise un bust realizat de sculptorul Oscar Han, ca și placa comemorativă pusă pe casa din strada Dr. Staicovici 34 în care a locuit V. Voiculescu, sunt fapte care merită a fi menționate pentru eternizarea scriitorului și omului care a pătimit pentru vina
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]