56,840 matches
-
arendă. Așadar, hotarul reprezintă linia de delimitare a două proprietăți Învecinate marcată prin anumite semne vizibile prevăzute prin lege sau rezultate din convenția dintre proprietari ori din obiceiul locului. În unele locuri din Ardeal se obișnuia să se spună hotar, câmpului agricol În Întregime sau, unei suprafațe de pământ, cât se putea cuprinde cu ochii. Legea interzice schimbarea În mod arbitrar a hotarului de pe linia de amplasament, acest lucru putând fi făcut numai printr-o hotărâre judecătorească sau prin voința ambilor
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
În stăpânire cele două maluri și pândesc (pândă Îndelung exersată) cu ochi agil fundul prăpăstiei, prăpastie În care s-au prăvălit săracii, infirmii, visătorii și neobosiții căutători de adevăruri, ce-au lăsat pete de sânge pe florile miraculos răsărite pe câmpurile de luptă unde doar vântul mai geme ca o amintire. Primii căzuți nu mai au nici șansa, și nici speranța de a mai vedea lumina bunăstării, ci doar Întunericul cel mai de jos al sărăciei. Cei aflați pe buza prăpăstiei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
interesant interviu Încheiat cu un mesaj-lumină!"Nu distrugeți planeta! Redați aromnia și echilibrul acestui spațiu În care vor crește fiii fiilor voștri. Nu vă condamnați urmașii la o existență plină de suferință!" Felicitări poetului și omului! O zi la munca câmpului Să fi fost În jurul orei unsprezece. Soarele ardea destul de tare și aerul Încins te determina să cauți un loc unde umbra era mai deasă. Bună, Saveto! Unde te duci pe căldura asta? Știam că ai probleme cu inima și doctorul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tanti Antoneta, Împreună cu un băiat de la C.AP., după ce se Însera, mergea din poartă În poartă pentru a-și anunța consătenii că dimineața la ora 4-4.30 va fi cu tractorul În fața casei lor, de unde Îi va lua și duce la câmp. Nici copiii nu erau scutiți de munca câmpului. Uneori, trebuiau să se Învoiască de la școală. Femeile pregăteau de cu seara traista cu mâncare ( se purta În acea vreme, traista țesută din cânepă, cu dungi vărgate: roșu, negru, albastru, verde). Cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se Însera, mergea din poartă În poartă pentru a-și anunța consătenii că dimineața la ora 4-4.30 va fi cu tractorul În fața casei lor, de unde Îi va lua și duce la câmp. Nici copiii nu erau scutiți de munca câmpului. Uneori, trebuiau să se Învoiască de la școală. Femeile pregăteau de cu seara traista cu mâncare ( se purta În acea vreme, traista țesută din cânepă, cu dungi vărgate: roșu, negru, albastru, verde). Cu cât era mai colorată, cu atât li se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pregăteau de cu seara traista cu mâncare ( se purta În acea vreme, traista țesută din cânepă, cu dungi vărgate: roșu, negru, albastru, verde). Cu cât era mai colorată, cu atât li se părea mai frumoasă. Ce puteau să ia la câmp decât: ouă fierte, brânză, ceapă, borș cu cartofi sau cu fasole, mămăligă și, destul de rar, o bucată de păine și desigur, o damigeană cu apă. Cei care aveau În echipă și bărbați mai strecurau câte o sticlă de jumătate, cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de cânepă și se mânca cu mâmăliga care se tăia felii cu o ață mai groasă. Nicio mâncare pregătită și servită la restaurant nu se putea compara cu acest festin, cu aceste bucate servite În mijlocul naturii. Aveau ceva din vigoarea câmpului și din măreția universului. După ce se mânca și felul doi, fiecare avea voie să se odihnească o oră, nu mai mult! Nu mai râde, Ano! Timpul a trecut și totul a devenit o amintire, dar atunci eram În stare s-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
câteva luni Înainte de revoluție ( care revoluție?), o minciună sfruntată pentru cei creduli...și Înainte ca societatea să devină un loc al răfuielilor și al luptei pentru putere. La Început, m-a speriat gândul de a lucra printre mecanizatori și pe câmp, dar cu timpul, a Început să-mi placă. Îmi amintesc de zilele când trebuia să plec din București către Tulcea. Am stat o săptămână la sora mea. În fiecare dimineață, puneam ceasul să sune la ora cinci , deoarece la ora
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
doua zi. Visam coșmarul vieții mele cu ochii deschiși. Iernile erau cele mai de temut. Aveam câte o sobă de teracotă În fiecare cameră, dar lemnele erau date cu măsură, câte un braț sau două pe zi. Când veneam din câmp, mai Întâi suflam În pumni și apoi aprindeam focul. Abia se simțea o mică adiere de căldură. Până dimineață, era frig ca și afară. Am dormit și la temperaturi de - 25 grade, cu gândul că respectiva noapte este și ultima
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
eram un om Înfrânt de viață și nu știam unde să găsesc un strop de alinare. Singură și Înfrântă... Femeie simplă, s-a opus mereu oricărei evoluții. Sigurele ei pasiuni erau: creșterea animalelor și cultivarea pământului. Aveam pământ și În câmp, la o distanță considerabilă față de casă. A trebuit să merg cu ea la prășit, la recoltat. Cât de mult mi-am dorit să mă ridic deasupra acestor lucruri și iată unde mă aruncase viața! Nu aveam cum să mă Împac
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aveam impresia că le-a retezat cineva capul. O imagine care a creat destule controverse În gândurile mele. Oare cerea „Dumnezeul lor” o asemenea „Îngenunchere”? Este problema lor. Eu aveam destule neliniști și tristeți privind viața mea trăită pe un câmp de luptă. La un moment dat, a Început să mă doară coloana și să mă usture tălpile. Degeaba mă mutam de pe un picior pe altul, durerea devenea tot mai acută. „Acum plec!” și când să fac pasul spre ușă, a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la orice pas. Blondă, cu părul Împletit Într-o coadă, ochi albaștri verzi, o floare În păr, o eșarfă albastră cu nuanțe verzui, Înfășurată În jurul gâtului, o fustă mai jos de genunchi, deschisă la culoare, imprimată cu câteva floricele de câmp. Bluza de trening albastru Închis, luată peste un tricou de culoarea cerului senin, Îi era de mare ajutor. În timp ce vorbea, se chinuia s-o tragă peste sânii care dezvăluiau transformarea ei Într-o apropiată adolescentă. Gesturile erau stângace, timide și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
De multe ori, mi se îmtâmplă ca, atunci când mi-i sete tare de apă și beau cu nesaț din cană, să-mi aduc aminte de o întâmplare din copilărie. Erau zile foarte călduroase de vară, părinții noștri munceau, sărmanii, pe câmpurile colhozului ca să facă numărul de trudozile (zile de muncă), pentru care, la sfârșit de an, primeau cota cuvenită de grâu, porumb, răsărită. Pe drum, nu vedeai om matur, doar bătrâni și copii, dar și aceștia fugeau repede, ascunzându-se la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
grija lor păsările și, dacă aveau ceva animale pe lângă casă, de obicei erau porcii, vacile, se duceau la păscut dimineața cu cireada, iar oile erau la stână sub grija ciobanului. Mama mea, care era bolnavă și nu putea munci la câmp, făcea ce putea pe lângă casă. Eu eram un copil care mă plictiseam repede și mereu ieșeam din ogradă, fără ca să-i spun mamei, pornind în căutarea aventurilor. Îmi vizitam buneii, moșii și mătușele, nașii de botez, prietenele și neprietenele, dintr-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ori, plângea. Era cel mai mic în familie. După moartea mamei sale, frații lui mai mari începuseră să-l trateze ca pe un sclav. Trebuia să îndeplinească atât munca lui, cât și pe cea a fraților. Muncea ziua întreagă la câmp, uneori fără a avea o bucată de pâine, cu care și-ar fi putut întări puterea. Fiind un copil de doar doisprezece ani, se întorcea seara acasă înfometat și obosit, iar frații mai mari îi mai dădeau încă ordine de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Anume, în acea parte a satului, se găsea fântâna care avea apa cea mai bună din tot satul. Era numită „fântâna bulgarului”. Prin voia lui Dumnezeu, fântâna rămase neatinsă de alunecările de teren. Oamenii, când se duceau la muncă pe câmp și treceau pe lânga ea, își potoleau setea și își umpleau cu apă vasele pe care le luau cu ei. Seara, când se întorceau de la câmp, făceau același lucru, ducând și pe la casele lor apă din acel izvor. Casa noastră
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fântâna rămase neatinsă de alunecările de teren. Oamenii, când se duceau la muncă pe câmp și treceau pe lânga ea, își potoleau setea și își umpleau cu apă vasele pe care le luau cu ei. Seara, când se întorceau de la câmp, făceau același lucru, ducând și pe la casele lor apă din acel izvor. Casa noastră se afla cam la hotarul dintre ponoară și satul ca atare. Aveam o fântână chiar în poartă, apa căreia o foloseam numai la udat în grădină
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a ascultat inima și nu-i părea rău de nimic. Peste două luni de la întoarcere, a reluat activitatea de profesoară la liceul din localitate și viața își ducea pasul ei normal. Ion, la început, a găsit ceva de muncă la câmp, apoi au început greutățile și problemele de tot felul. Multe i-a fost dat să trăiască, greutăți, lipsuri, dezamăgiri, dar nu spunea de ele celor de acasă. Credea că, într-o bună zi, se va schimba ceva, se va uita
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o știință. Este o largă familie de practici în care arta de a găsi soluții sociale, ideologiile și puterea sunt principalele forțe structurante. Actori foarte diferiți ajung să acționeze la fel sau, deși asemănători, construiesc diferit în domeniul DEVCOM. Este câmpul ingineriei sociale, al practicilor de dezvoltare. Descifrarea regulilor de conduită eficientă este esențială pentru fundamentareaunor procese DEVCOM performante. Așa cum practica inginerească în genere se află între știință, tehnică și arta de a găsi soluții, similar, practicile eficiente DEVCOM sunt un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
să devină în câteva luni «Grupul de inițiativă al femeilor din Ghizela». Împreună am învățat multe și am discutat mult despre viața femeii într-un sat izolat cum e Ghizela, de muncile casnice care nu se sfârșesc niciodată, de muncile câmpului, de copii, de bărbați și de boli, de lumea în schimbare cu care nu țin pasul și le pare străină, de vise la care au renunțat, de greutăți și de singurătate, de veșnica grijă a zilei de mâine care te
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
ei. Așteaptă fata mea, așteaptă, cine știe de ce om de nimic îi ave' parte. Pari fată cuminte". Îi vine să plângă. Nu, nu e cuminte, dar mai bine să plece, bătrâna cu amintirile ei, cu mirosul acela rânced. Alerg prin câmpuri înflorite cu miros de mentă sălbatică și de pucioasă, aerul tremură de arșiță, tata plesnește caii cu biciul și se uită în înaltul cerului. După ce a dat cotele către stat, din trei hectare de grâu s-a ales cu un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pornit în galop spre oraș, mama deschide ochii, zâmbește spre mine, mi se înmoaie picioarele, nu mai am aer, lumina dispare din jurul meu, voci înfundate, cineva mă ia în brațe, scoateți-o afară, scoateți-o afară, strigă cineva, alerg pe câmpul înverzit cu miros de mentă sălbatică și de pucioasă... 8 noiembrie, Sydney Aborigenul din fața mea stă în poziție de lotus. A închis ochii. Văd razele soarelui cum pătrund în corpul acestui bătrân, văd aerul împrospătându-i sângele. Pe chip i
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
făcut pe lângă casă, își lăsase cumva identitatea urbană acolo, în casa unde se simțea mereu prizonieră, și trăia în satul ei natal ca într-un lichid amniotic. Lumina, umbrele, aromele fructelor de pădure, mirosul ierbii proaspăt cosite, explozia florilor de câmp ca un dezmăț carnal îi dădeau o ușoară amețeală. Trăia ca într-un vis, era istovită, îi venea să plângă zile în șir, dar nu voia să-și amărască părinții, nu voia să-i lase să intre în sufletul ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
afară se scurge moale, indiferent. Are senzația că duce în spate autobuzul cu toți oamenii aceștia, ba trage și dealul pe care se cațără autobuzul cu răsuflarea întretăiată, din moment în moment se va face praf totul, vor rămâne în mijlocul câmpului, la zeci de kilometri de oraș, nu, nu se va întâmpla asta, deși s-a întâmplat de atâtea ori, cine îi garantează că vor ajunge până în oraș când autobuzul stă să se desfacă în bucăți. Mai bine să se gândească
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
timp puternică, fiindcă a învins o boală îngrozitoare, s-a luptat cu moartea mai mult de 50 de ani. A crescut patru copii, toți cu școală înaltă, să fie plătit cu mine spunea ea, deși nu muncise o oră la câmp, era foarte bolnavă de inimă, dar a știut de minune să ne insufle visuri cât mai îndrăznețe, a știut să ne învețe să avem încredere în noi, ea, o mănușă de om, atât de geloasă pe tata, îndrăgostită de el
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]