33,891 matches
-
din aceeași pîlnie din care fost-au trase personajele, ținute, preț de-o poveste, dintr-o alunecare pe care ele însele și-o doresc. Metafore mari, cu natura culcușită în ungherele corpului care, civilizîndu-se, a alungat-o, încheie aproape fiecare cîntec: "Pînă la ziua albă/ Îmi răsar stelele între barbă și iarbă." Pe ei, cei care nu fac nici o diferență între acasă și afară, nu-i așteaptă împliniri. Despre Sărbătoarea Recoltei nu se vorbește nicăieri. Tot ce-și doresc - vor avea
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
Columnele neamului, Triumful vieții și Doina României, edificatoare prin înseși titlurile lor, Iordan Datcu relevă ca trăsătură dominantă tradiționalismul de sorginte folclorică, prin apelul la miturile esențiale ale spațiului transilvănean, intonând, spre exemplu, Doina Iancului, Doina doinei, Doina graiului românesc, Cântec din fluier, Descântec de dor. Emoționante sunt reverberațiile în contemporaneitate ale evocării martirilor Horia și Iancu: "Eroi, frânți dureros din codrul Neamului,/ Ce meșter vă sculptează-n amintire?/ De voi se înfioară frunza-n codri/ Și fermecate curg a noastre
Ultimul memorandist by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9129_a_10454]
-
procesiune de care alegorice, în care geniul creației populare îmbracă forme din cele mai încântătoare". A îngrijit apoi un număr impresionant de ediții din folclorul românesc, dintre care amintim Flori alese din poezia populară, Horea și Iancu în tradițiile și cântecele poporului, Basmele românilor, Toma Alimoș ș.a. Concomitent, Ioan Șerb a colaborat la alcătuirea celor șase volume din ediția critică a Operelor lui Ovid Densusianu. Din păcate, Iordan Datcu se rezumă la o înșiruire seacă de titluri, fără a analiza contribuția
Ultimul memorandist by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9129_a_10454]
-
experiențe nocturne a artelor primordiale, pe cînd înaintam înconjurat de tenebre și mă confruntam cu puterile ascunse ale măștilor și obiectelor rituale, mi-am spus că acolo ar trebui dat spectacolul cu Odaia Isabellei... acolo ar trebui să-i ascultăm cîntecele și să-i vedem dansurile, să ne bucurăm de Viviane și să privim fiul care "stă deoparte". Acolo, pe Quai Branly, într-o noapte de vară, m-am gîndit la Jan, dar și mai mult încă la tatăl său. Unul
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
Lisabona și Viena. În ca-pi-ta-la Portugaliei au avut loc concertele grupului vocal-instrumental Iza, cunoscut deja aici datorită participării la festivalul internațional de teatru de anul trecut. Membrii formației sunt artiști-țărani, intim legați de spațiul lor natal - Maramureșul. Sonoritățile și ritmurile cântecelor și dansurilor acelei zone evocă o ancestralitate preromană, lăsând să se întrevada înrudiri cu manifestări similare de sorginte celtică. Trăsături ce nu puteau trece neobservate într-o țară precum Portugalia, ale cărei provincii septentrionale conservă puternice tradiții celto-iberice. Iza ne-
Evenimente muzicale românești la Lisabona și Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9171_a_10496]
-
bune care a știut pe ce partitură să-și pună dopurile în urechi și pe ce partitură să și le scoată. Într-un perfect acord grotesc cu lumea bolnavă din care am ieșit, îmi amintesc aceste versuri frumoase ale unui cîntec celebru pe vremuri, cîntat cu candoare de Mihai Constantinescu: E-o lume minunată în care veți găsi/Numai copii/ O lume cu mult soare și multe jucării/ Pentru copii etc etc.
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
în poemul intitulat Trib I, din Cimitirul din stele (1971), devoalează, de sub impresia de claustrare teribilă, un motiv concentraționar: Nu există decît pămînt, cer, păsări și stele; dar un spațiu în care păsările trec fără să fie zărite și fără cîntec, în care stelele se tulbură pe traseele lor Ťfără luminăť, poate fi altceva decît o vastă temniță?" Pe același portativ al cogitației antitotalitare, Ben Corlaciu "narează orori, dar litotele și perifrazele lui, veselia foarte suspectă a tonului îi fac ideile
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
alte personalități masiv promovate de regimul comunist". La rîndul său, Mihai Beniuc a emis "o lungă serie de culegeri la limita penibilului", "un potop de versificații la limita ridicolului". Ceea ce n-ar fi chiar fortuit, întrucît "retorismul" calp al autorului Cîntecelor de pierzanie ar fi conținut "pierzania" in nuce: "Curînd, a devenit evident că stîngăciile sale stilistice de tinerețe se explicau, în realitate, printr-o neverosimilă lipsă de conștiință artistică!" Iar din categoria liricilor șaizeciști e semnalată involuția lui Ioan Alexandru
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
o continuitate vitală, cu egalitatea cu sine a eternității: "Uneori acasă cînd revin/ îmi simt atît de aproape părinții/ încît uit pentru moment/ Că ei dorm/ Sub pacea salcîmului.// îmi reapar în gînd/ Cum cireșii în floare,/ Mă îmbrățișează, învie/ Cîntece din nord// Cucul vorbește/ Cu celălalt tărîm./ Aș vrea să fiu iar copil,/ Cenușa anilor să n-o știu,/ să zburd printre tufe de trandafir,/ Argint viu" (Caligrafie). Peisajul montan cu care e familiartizat e unul pur și melodios: Pe
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
sângele i s-a făcut apă, nu mai poate să conceapă și să nască eroi. Klaras nu păru satisfăcut de vorbele gazdei. Privindu-l, rosti răspicat, să-l audă toți: Simt în mine o lumină nouă, o nouă linie, un cântec eroic țâșnește din gâtlejul meu, o forță mă cuprinde, care nu este a mea, ci a Greciei. În mine încolțește o sămânță care nu-mi dă pace să dorm. Asistența nu pricepu nimic, doar Kazantzakis îl scrută cu surprindere și
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
descurcăreț, înțelepciunea pământului, dansator de-i sfârâie călcâiele, viteaz. - Foarte viteaz, repetă Pantelis Prevelakis. Ascultând toată discuția, Zorbas, mustăcea încântat, aruncă tuturor o privire triumfătoare, se ridică și intră în casă. Când se-ntoarse cu buzuki, începu să îngâne un cântec: Fost-am șmecher cu vână de aristocrat iar acu devenii dascăl ca înțeleptul Socrat... Voiam să fie Heracle când întâi te văzui ca Hydrei din Lerna capul să-ți retez. Cum termină și se-nclină, urmară un ropot de aplauze
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
urechile făcute pâlnie urmărin-du-i amintirile - ca să preiau formularea lui Dan Sociu - are, totuși, o agonie prea lungă. Iertați-mi cinismul ușor funebru, dar 30 de volume trei decenii nu se pot digera chiar așa de natural. Sunt convins că autorul Cântecelor eXcesive, convertit pe neașteptate într-un foarte inpirat tălmăcitor, o știe la fel de bine. Toate traducerile sunt imperfecte și toate antologiile incomplete. Cel puțin așa ne învață, generație după generație, folclorul specialiștilor. Practic însă, avem dintotdeauna un import cultural serios și
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
Moinești, fie în ipostaza unor "utilizatori" de surse extramuzicale conexe, implicite, nemanifeste, convertite în lucrări instrumentale în care sugestia lirică este incoercibilă și incomensurabilă, fie sub formă de beneficiari de texte surrealiste devenite prin asociere cu muzica pretexte ale unor cântece și lieduri, madrigale și poeme corale. Și pentru ca tacâmul să fie complet, imbatabilul și imperturbabilul profesor Robciuc a pus și de un CD gravat în Studioul "Music From Almost Yesterday din Milwaukee" și realizat cu sprijinul Fundației "Pro Helvetia". Un
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
imploziei ca fenomen imanent trăirii poetice; Adrian Rațiu (Hommage a Erik Satie pentru soprană și pian) adună ca într-un buchet de armonii și rezonanțe când dulci, impresioniste, când amare, expresioniste, uneori previzibile, alteori imprevizibile, sugestiile perlate ale celor zece cântece închinate de Tristan Tzara compozitorului francez, teoretician al "Grupului celor șase"; Cornel }ăranu (Tu reviendras I, Cloches sans raison, Cheminées, Partie sans fin și Tu reviendras II pentru voce și pian) își etalează încă o dată afinitățile cu genul liedului ce
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
suprapună, din contrastul și asimetriile lor născându-se sonorități dansante, specifice frottolelor și strambotto-urilor renascentiste; Ede Terényi (Les vagues a l'âme - cinci lieduri pe versuri de Tristan Tzara pentru soprană și pian) ne amintește, pe de o parte, de cântecul francez medieval cu prospețimea ritmurilor subite, surprinzătoare și laconismul formulelor melodice minimale, repetitive, pe de altă parte de muzica vocală debussystă cu delicatețea unisonurilor stabilizatoare, fortificatoare și eleganța schimbărilor de macaz armonic; Mihai Damian (Chanson pentru flaut și soprană) adastă
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
moi, bazice, întotdeauna însă tonice, virile, extrase parcă dintr-o lume ancestrală, pură, neprihănită; Dan Voiculescu (Ça y est - Trois déchansons d'apres Tristan Tzara pentru cor a cappella) mizează pe un modalism de esență folclorică, primul și al treilea cântec, ambele de factură madrigalescă, preponderent omofonă, înrămând un cântec intens polifonic ce apelează la tehnica sprechgesang-ului; în sfârșit, Anatol Vieru (Déchansons XII, XIII, XIV pentru patru voci soliste) flirtează frugal cu varii scriituri vocale: onomatopee, imitații în stretto, blocuri acordice
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
o lume ancestrală, pură, neprihănită; Dan Voiculescu (Ça y est - Trois déchansons d'apres Tristan Tzara pentru cor a cappella) mizează pe un modalism de esență folclorică, primul și al treilea cântec, ambele de factură madrigalescă, preponderent omofonă, înrămând un cântec intens polifonic ce apelează la tehnica sprechgesang-ului; în sfârșit, Anatol Vieru (Déchansons XII, XIII, XIV pentru patru voci soliste) flirtează frugal cu varii scriituri vocale: onomatopee, imitații în stretto, blocuri acordice diatonice, antifonii, fiecare ca o punere în temă (ori
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
Verdi și Hogo Wolf, Albeniz și Debussy; Sabin Pautza (Virées d'humeur pentru voce și pian) își imaginează întrevederea sa cu versurile tristantzarești ca pe un dialog cu straturile adânci ale folclorului românesc, transfigurate în teme de colind sau de cântec lung; Adrian Pop (Sept Fragments de Tristan Tzara pentru mezzosoprană și pian) pune, ca și Dan Dediu, serioase probleme de construcție sonoră, probleme la care găsește soluții binevenite, uneori chiar avântate, iluminate; Felicia Donceanu (Décalcomanies d'apres Tristan Tzara pentru
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
lumea, de o calamitate oarecare, trebuie să pui de o revoluție. Am căutat-o o vară întreagă într-o veselie. Toată țara era pe drumuri, nu mai văzusem niciodată atâția oameni afară. Toți o țineam într-un râs și un cântec. A fost o vară superbă. și ultima. Cine l-a găsit pe primul revoluționar?" Dincolo de calitățile sale literare, discutabile (cu sensul pozitiv că pot genera discuții), Cuvântul din cuvinte estre o carte document, o alternativă ingenioasă și demnă la festivismul
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
germane, aflată în puternică ascensiune. Care au fost celelalte apariții muzicale care au făcut senzație în Festivalul de la Tanglewood? Nu au fost puține. în primul rând baritonul american Thomas Hampson. L-am urmărit și în repetiții. A prezentat ciclurile mahleriene Cântecele calfei călătoare și Cântecele copiiilor morți. Este un american gest-beget. Este stenic și firesc în adresare. Joacă golf, este colecționar de cărți, este profesor, este un pasionat al noilor tehnologii. Este un om de cultură. Dispune de o temeinică știință
Tanglewood - reședința de vară a marii muzici by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9363_a_10688]
-
ascensiune. Care au fost celelalte apariții muzicale care au făcut senzație în Festivalul de la Tanglewood? Nu au fost puține. în primul rând baritonul american Thomas Hampson. L-am urmărit și în repetiții. A prezentat ciclurile mahleriene Cântecele calfei călătoare și Cântecele copiiilor morți. Este un american gest-beget. Este stenic și firesc în adresare. Joacă golf, este colecționar de cărți, este profesor, este un pasionat al noilor tehnologii. Este un om de cultură. Dispune de o temeinică știință a stilului pusă în
Tanglewood - reședința de vară a marii muzici by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9363_a_10688]
-
cîntau melodii înflăcărate și triste... Fratele tatei păzea o suprafață infinită, plină de dovleci imenși. Acolo, pe niște caiete pătrate, rusești (tetradi), vreo patru, am început să scriu cu creionul, ca trăsnit în inimă, versuri ce ar reprezenta perioada 1958-1959 (Cîntece de adolescent). Mă ascundeam pe după cîte un dovleac, la umbră, și mă lăsam podidit de cuvinte... Noaptea, nonconformist, mă pișam vînjos în vazele cu flori din sufrageria ce îmi fusese cedată ca musafir vestit! Îmi închipui ce stupoare lentă, de
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
al șoferului păcălit de nurii lor, cu oricare din ele: una îl ținea în fiori, celelalte două descărcau sacii...), dacă reușeam să mă detașez de toate astea și încă de altele, multe și neplăcute, ei bine, începea în mine un cîntec neîntrerupt, care îmi mișca pur și simplu degetele, mă îmbia să scriu, mai exact spus, să copiez cît pot de repede versurile ce se derulau în minte cu o repeziciune ce o depășea pe cea a creionului sau a pixului
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
ani mi-au fost aduse de un unchi după mamă, în trei saci de hîrtie; nu dispăruse nimic!), nu numai nevasta, meseria de medic, cărțile... Cînd îmi ieșea ceva, mă strîmbam într-o oglindă îngustă" D.P.: Vorbeați adineauri de un cîntec neîntrerupt, care vă clocotea în cap și care se cerea, de fapt, doar transcris cu repeziciune, să nu se piardă. Mărturisiți că ați scris și pe treptele de la intrare. Puteați, așadar, scrie oriunde? Nu aveați, la Dolhasca, și un colțișor
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
familiei ne întoarce în Spania secretă, cea pe care o iubește Pedro Almodóvar. Intimismul scenelor de familie, a scrupulelor și timidității lui Sole au în contrapondere exuberanța Raimundei care explodează în scena în care aceasta cîntă pentru fiica ei un cîntec vechi, Volver ( Întoarce-te) în acorduri de flamenco. Învățat de la mama ei, pe care o evocă în acest fel, cîntecul îi descoperă fiicei sale puterea, energia, seva din care se alimentează bucuria de a trăi, de a reveni, de a
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]