20,803 matches
-
mulțimilor". În adevăr, mulțimea adeseori fără mult efort de gândire își apropie "chipuri originale de simțire", cărora le acordă cea mai largă venerație, ajungând prin a fi stăpânită de însăși aceasta născocire. Chiar dacă născocirile sunt bizare, vulgare sau amorale, ele capătă putere de lege prin voința colectivă a mulțimii și pot dăinui secole întregi, în ciuda tuturor oamenilor de știință și a oricărui progres. Este locul binevenit, ca să amintesc aici o poveste, găsită într-una din interesantele cărți ale scriitorului francez Louis
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sa, nu suflă nici un cuvânt și răbdă ca un stoic ceia ce-i făcea inconștiența norodului. Fericiți de binecuvântarea cerească, s-au înapoiat la casele lor. Împărăteasa însă, damele de onoare și femeile din popor, au cerut și ele să capete binecuvântarea proorocului. De data asta însă, au adus cu mare alai pe proroc în palatul împărătesei, la ale căror uși au fost postate gărzi împărătești și după ce se termina procesiunea mulțimii, se sigilau ușile. Trei zile de-a rândul, a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
temeiurile credinței și trecând peste efemerele interese ale prezentului, descopăr insuficiența atâtor și atâtor lucruri care, pentru majoritatea oamenilor, alcătuiesc singura fericire. Ce greșită concepție au oamenii despre fericire și totuși ce iureș, ce năvală nu se dă spre a căpăta iluzia de o clipă și adânc zguduitoare a beției simțurilor, care deformează sensul vieții și face din om neom!... Antitezele de cugetare sunt singurul izvor al tragediei omenești. Omul, în loc să meargă pe linia dreaptă a iubirii de adevăr, face compromisuri
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
gândirea filozofică, care, în ciuda supraabundenței de comentarii, rămâne totuși cel mai adesea neînțeleasă. Rațiunea principală a acestei interpretări eronate este interesantă prin faptul că oferă o ilustrare remarcabilă a ceea ce trebuie să numim iluzie a cunoașterii teoretice iluzie care își capătă forma extremă în cultura modernă odată cu înlocuirea conținutului referențial al oricărui discurs și a modului propriu după care un astfel de conținut se afirmă și se avansează prin el însuși în apariția ființei cu acest discurs însuși, mai precis cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
rezultă din faptul că ideea cugetului nu se opune numai tuturor celorlalte idei, ci constituie esența lor comună. Astfel, orice idee care poartă în sine un cogitatum (ideea unui om, a unui triunghi, a unui zeu) nu este susceptibilă a căpăta ființă decât dacă este o idee a cugetului și dacă, ca idee a cugetului, este întâi de toate pura și simpla încercare de sine care o revelează ei înseși așa cum este ea în sine, drept cogitatio, drept modalitate a vieții
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sunt faimoase pe drept cuvânt, nu numai în virtutea universului straniu pe care ni-l înfățișează, ci și, și asta ne interesează aici, prin armonia reprezentărilor pe care ni le dezvăluie. Pe lângă faptul că au puterea de a ne vrăji, ele capătă datorită acestei armonii un caracter estetic de netăgăduit. De aceea nu trebuie să ne mirăm că întâlnim astfel de fotografii în lucrările dedicate artei, puse în balanță de pildă cu opere picturale numite de avangardă la a căror justificare ajung
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înseamnă scoaterea din joc a sensibilității de către știință, excluderea sa din lumea a cărei posibilitate fondatoare o constituie totuși. Stricto sensu, această excludere este imposibilă, de vreme ce, așa cum tocmai am amintit, sensibilitatea este condiția transcendentală a tot ceea ce este susceptibil a căpăta forma unei "lumi". Sensibilitatea este eliminată doar din lumea științifică. Și acesta este motivul pentru care această lume este abstractă. Ceea ce înseamnă: o lume în care nu mai este luată în considerație sensibilitatea, care subzistă totuși drept condiție nesesizată a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
seama de legile care fundamentează în ultimă instanță orice punere împreună posibilă. Și totuși aceste legi nu sunt abolite, așa cum nu este abolită nici lumea estetică pe care o alcătuiesc. Se întâmplă doar ca o lume prin natură estetică să capete chipul care îi este propriu în epoca modernă: cel al oribilului și al ororii. Rolul științei devine clar atunci când aceasta își propune să intervină în chiar interiorul esteticii, înțeleasă de data asta ca o disciplină a cunoașterii. Cuvântul "estetică" are
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
unei catastrofe naturale sau de pagubele produse de om: incendii, cutremure, războaie, degradări voluntare etc. Orice operă estetică, trebuie să reamintim, se înfățișează ca o totalitate și nu este inteligibilă decât ca atare. Într-un tablou, fiecare culoare nu își capătă valoarea decât în funcție de toate celelalte, indiferent dacă acestea îi sunt alăturate sau înnoadă cu ea, într-un punct mai îndepărtat sau opus al pânzei, o anumită relație mai subtilă. La fel stau lucrurile în cazul oricărei forme, al oricărui volum
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lumea-vieții și viața însăși. Că această știință se înfăptuiește ca o modalitate a vieții și, prin urmare, ca o formă de cultură, asta o spunem noi căci pe ea nu o interesează câtuși de puțin. Scoaterea din joc a vieții capătă din acest moment două semnificații diferite. Una, șubredă, rezultă din recunoașterea unui fapt, a acelui fapt că, tematizând natura redusă la determinările sale ideale, știința nu mai tematizează nici viața sensibilă, nici viața în general. Neluarea în considerare a calităților
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să bea, să râdă și să cânte și să se culce în patul femeilor. Asemenea lui Tartuffe, spune un lucru, dar face opusul. Contradicția științei nu este cu toate acestea o contradicție exterioară, așa cum s-ar putea crede, atâta vreme cât ea capătă forma unei opoziții între știință și savant. Savantul nu este singurul care are un picior în universul idealităților fizico-matematice și pe celalalt în această viață, care nu este decât aparența celor dintâi, un soi de epifenomen a acelui ceva a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ore la uzină, la birou, însă ce au făcut acolo? Asta, vom spune, zidul acesta, corectarea acestor lucrări etc. Asta, totuși, nu este munca, ci rezultatul său obiectiv, asta, potrivit intuiției geniale a lui Marx, nu conferă o valoare, ci capătă una, și o primește de pe urma muncii vii. Sau, mai curând, deoarece aceasta din urmă se cufundă în noaptea subiectivității sale absolute, principiul acestei valori va fi ceea ce i-a fost pur și simplu substituit, adică măsura obiectivă a timpului obiectiv
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se subordonează ele însele unui proces de culturație continuat), această energie așadar rămâne nefolosită în sensul care tocmai a fost clarificat: ea nu este în acest fel suprimată, ci este ca și exacerbată, afectul, modul său de prezentare fenomenologică irecuzabil, căpătând forma unei neliniști crescânde. Ea caută așadar să se elibereze, însă urmând de data aceasta căile pre-trasate de-a lungul cărora se obține ușurarea imediată. Efort zadarnic: afluxul de energie care nu s-a putut investi în sarcinile cele mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de pildă în Occident odată cu prăbușirea picturii începând cu secolul al XVIII-lea până la reînnoirea sa în marile opere "mistice" ale secolului XX: Kandinsky, Klee, Rothko, pentru a nu cita decât numele cele mai prestigioase. Cea de-a doua observație capătă astfel forma unei interogații: dacă arta, etica și religia constituie formele fundamentale ale oricărei culturi și conținutul său esențial, ce poate să însemne un învățământ care le nesocotește pe toate trei o Universitate care face economia culturii? Universitatea modernă și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este condamnată la moarte. Nu discutăm aici despre faptul că această eliminare dogmatică a subiectivității, și aceasta într-o problematică a cunoașterii a cărei esență este subiectivă, este absurdă, că ea conduce la fondatorul pozitivismului la o imensă contradicție care capătă forma revenirii masive a sentimentului în chiar acel loc de unde viața tocmai fusese alungată. Ne vom mulțumi să cercetăm soarta rezervată filozofiei în Universitatea neopozitivistă. În afara refluxului său deja amintit și comparabil cu cel al literaturii, al limbilor clasice, al
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la o cunoștință obiectivă a ființării naturale i-a determinat pe fondatorii modernității să excludă din această cunoștință toate proprietățile sale sensibile și subiective tot ceea ce comporta o referire la viață. Astfel, negarea acesteia, adică, la urma urmelor, autonegarea sa căpăta înfățișarea unei dezvoltări pozitive, cea a cunoașterii și a științei. Mascată de prestigiul rigorii, scoaterea din joc a subiectivității sfârșește prin a duce la devastarea planetei de către natura aservită tehnicii și, atunci când aceasta este aplicată cunoașterii omului însuși, ca în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
naturalității). Erich Fromm arăta că diferența față de iubirea erotică, unde doi oameni care au fost separați devin una, este că, în iubirea maternă, doi oameni ce au fost una se separă (1995, p. 50). Din această perspectivă, mitul androginului poate căpăta noi înțelesuri. Raportându-mă din punctul de vedere al feminismului radical la perspectiva pe care am numit-o clasică, consacrată rolului afectivității în buna evoluție a copiilor, observ că ea permite articularea unui mecanism de subordonare a femeilor față de bărbați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
goni o idee nefastă, ceea ce readuse pe buzele lui Alquézar umbra unui surâs ușurat. La urma urmei, toată lumea știe că eu te-am numit secretar privat al Maiestății Sale. Te bucuri de Încrederea mea. Și deși În ultimul timp ai căpătat o oarecare putere, parcă nu-mi vine a crede că ai Îndrăzni să complotezi În spatele meu. Așa-i? Zâmbetul de ușurare nu mai era atât de sigur pe buzele secretarului. — Bineînțeles, Excelență, zise Încet. — Cu atât mai puțin, continuă Olivares
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
adevărata substanță a scrisului. Dar chiar și consoanele permit ca nestatornicia lor să fie controlată. Ele se lipesc de vocale ca plasa păianjenului de păianjen. Apoi învățătoarea nu se putu abține să nu pomenească și diftongii. Când se auzeau, diftongii căpătau o frumusețe aproape nepământeană: Beaaat! Ciuuumă! Doaaamnă! Și adăugă: La predare am calificativul AB+! Dar cei needucabili? spuse tata. Pentru că ați pomenit de ei. Lor le ofer căldura și dragostea mea, răspunse ea. De la locul meu de sub masă puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
avea aceeași formă încovoiată și aceeași culoare brună ca a bunicului, iar tutunul era de marca pe care o folosea el, Riksshag. Banii pe care mama îi pusese în micul portmoneu din piele de vițel mai erau valabili. Și am căpătat obiceiul de a fuma pipă de două ori pe zi, obicei pe care-l mai am și astăzi. Moneda de două coroane pe care mi-o vârâse în palmă tata, cu un gest de o gingășie indescriptibilă, am păstrat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
spună dinainte, fără să șovăie, ce ar putea zice cineva. Hotelul nostru se afla în Gransee. Noi - parlamentara mea și cu mine, secretarul ei - am fost purtați prin ținutul poetului. Personajele pe care înainte le întâlnisem doar în cărți au căpătat chip: țărani, muncitori, primari, potcovari, brutari, femei simple, care pliveau de buruieni câmpul de sfeclă, străini frumos îmbrăcați, care puneau, curioși, întrebări despre una sau alta și, da, noi înșine deveneam personaje într-unul din romanele lui. în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ar fi avut ceva legături Securitatea, îl forțase pe Lumânărescu să își dea demisia de la marele ziar, nu însă și din presa dâmbovițeană, câinele gălăgios al democrației de tranziție. În următorii ani, cu resurse bănești doar de el știute (poate căpătase, cine știe, vreo moștenire de la vreun unchi bogat din America?), reapăruse pe piață cu ziarul său propriu, de acoperire națională, în care continuase să combată la fel de bine. Ba chiar prea bine, fiindcă în prima parte a anilor nouăzeci nu se
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și eu am nevoie să te ajut, poate așa mă ajut și pe mine, căci doamne, în sufletul meu e așa un pustiu și-atâta frig... Întâlnirea de la miezul zilei În liniștea zilei de duminică, orice zgomot venit de afară căpăta o rezonanță neobișnuit de vie. În scaunul cu rotile, Bart aștepta plin de încordare de parcă s-ar fi aflat în fața celui mai greu examen al vieții sale și privirile i se îndreptau din minut în minut înspre cadranul ceasului cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
să stai veșnic undeva?!... Hm, hm, mormăi Bart cu o figură preocupată, și cum înțelegi tu, până la urmă, karma asta? Că tot n-am înțeles bine. Se făcu tăcere. Arm respiră adânc, privind peste apele lacului care, în lumina amurgului, căpătase nuanțe de aur și de purpură, apoi își întoarse din nou fața spre Bart, care o cuprinse mai strâns pe după talie: O înțeleg ca pe Legea lui Dumnezeu, dar numită cu alt cuvânt. Uite, dacă eu sădesc, să zicem, un
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
prea multă acasă. Aer ciudat?... Ei, Doamne, dar sensibil te-a mai făcut bunul Dumnezeu!... Nu, nu trebuie să îți faci tu griji, de ce trebuie să te gândești mereu doar la lucruri rele? ... Sigur, cu suferința ta, admit că ai căpătat niște idei cumva cam fixe, dar am să te scap eu de ele, nu mă las până nu te văd lecuit! îl tachinase ea cu drăgălășenie și el nu mai avusese nimic de obiectat. Apoi mai mult mângâindu-l decât
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]