16,527 matches
-
și mi-au dat legitimațiile. Mi-au spus că puteau să mă salte, dar ieșeau din tură și n-aveau chef. Altă dată o vor face, dacă mă mai prind pe-acolo. N-am mai trecut. Peste câțiva ani, în căsuța din colțul străzii aveam să lucrez. Fereastra biroului meu dădea chiar spre Boteanu. Priveam uneori chenarul ferestrei de la subsol. Într-o zi, au scos un mort din blocul acela. Am coborât curios în stradă. Între cele câteva persoane din jurul sicriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
magia ferestrei, pe la 12-13 ani, într-o seară de toamnă la R. Asfințise de mult. Luminile pâlpâiau în capătul străzii. Isprăvisem joaca, dar nu mă înduram să plec acasă. D., băiatul unor oameni necăjiți, cu mulți copii, înghesuiți într-o căsuță ca o jucărie, cu două odăi, sub streașina unui depozit de lemne, îmi spusese că, din clipă în clipă, se va aprinde lumina în odaia dinspre stradă și aveam să vedem curva. Venise de câteva săptămâni în orășel. Stătuse câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cum mai erau. Dar veneau nopțile, cumplitele nopți, în care până și liniștea stelelor părea că era de la ospiciu. O liniște de pustietate, când Lumea se retrăsese pe o altă planetă și rămăsesem singur acolo, pe malul apei, între câteva căsuțe, la o masă din restaurantul-bufet „Geamandura“, unde, seară de seară, ne adunam cei trei intelectuali autentici ai orășelului, popa Țandără (se certase cu episcopul din B. care-i luase cele patru cruci din marmoră de Carrara din cimitirul satului unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-i adevărat, reflectă el. Hai, du-te dumneata și te odihnește, că eu nu mai vreau să te rețin. — Nu mă reții, Fermín. Am impresia că n-am să Închid un ochi. — Merită calvarul... Firește, ce mi-ai spus de căsuța aceea poștală, Îți aduci aminte? — Ai aflat ceva? — Ți-am spus eu s-o lași În seama mea. Azi la prînz, la ora mesei, m-am dus pînă la poștă și-am schimbat cîteva vorbe cu un cunoscut mai vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aduci aminte? — Ai aflat ceva? — Ți-am spus eu s-o lași În seama mea. Azi la prînz, la ora mesei, m-am dus pînă la poștă și-am schimbat cîteva vorbe cu un cunoscut mai vechi care lucrează acolo. Căsuța poștală 2321 e Înregistrată pe numele unuia José María Requejo, un avocat cu biroul pe strada León al XIII-lea. Mi-am permis să verific adresa persoanei În cauză și nu m-a surprins să aflu că nu există, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
avocat cu biroul pe strada León al XIII-lea. Mi-am permis să verific adresa persoanei În cauză și nu m-a surprins să aflu că nu există, deși Îmi Închipui că știi deja și dumneata. Corespondența care sosește la căsuța asta o ridică cineva de mai mulți ani de zile. Știu lucrul ăsta pentru că toate coletele primite de la o firmă de intermediere sosesc recomandate, iar la primire trebuie să semneze o chitanță și să prezinți un act de identitate. — Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În mod perfid În privința lui Carax, că presupusul ei soț Miquel Moliner nu e În Închisoare, cum pretinde ea, că ai aflat că ea e mîna neagră care ridică corespondența de la fostul apartament al familiei Fortuny-Carax folosindu-se de o căsuță poștală pe numele unui birou de avocați inexistent... Îi spui tot ce este necesar și bun conductor ca să-i aprinzi focul sub călcîie. Toate astea pe un ton melodramatic și cu o Înfățișare biblică. Apoi, printr-o lovitură de efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
respirînd În spatele meu, Îi puteam simți privirea. Am vorbit fără să-mi desprind privirea de la fereastră. — Acum cîteva zile, un bun prieten de-al meu a aflat că administratorul responsabil de fostul apartament al familiei Fortuny-Carax trimitea corespondența la o căsuță poștală pe numele unui birou de avocați care, pe cît se pare, nu există. Același prieten a aflat că persoana care ridica plicurile trimise la această adresă se folosea de numele dumneavoastră, doamnă Monfort... — Taci. M-am Întors și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
al acestora cu caracter temporar și tranzitoriu, precum și o compensație economică. De asemenea, Îi ceream să intre În legătură cu administratorul imobilului pentru ca acesta să expedieze actele și plățile corespunzătoare cheltuielilor proprietății la biroul avocatului Requejo, pe numele căruia am deschis o căsuță poștală și căruia i-am atribuit o adresă fictivă, un fost garaj dezafectat aflat la două străzi de vila În ruină a familiei Aldaya. Eu speram că, orbită de posibilitatea de a-l ajuta pe Julián și de a reintra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a Început să primească un virament lunar, acoperind cheltuielile pentru apartamentul din Ronda de San Antonio și onorariul destinat biroului de avocatură al lui José María Requejo, pe care el Îl expedia apoi, sub formă de cec la purtător, la căsuța poștală 2321 din Barcelona, Întocmai cum Îi indica Sophie Carax În scrisori. După cum am observat, administratorul Își păstra un procent neautorizat În fiecare lună, Însă am preferat să nu zic nimic. În felul acesta, el era mulțumit și nu punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lată-ne, noi am sosit din alte zări de soare pline dar și pe-aici e cald și bine. Ș-apoi aici e casa noastră, și nu în zarea cea albastră. Cucu: Cu-cu, cu-cu așa mă cheamă, Am căsuța în poiană. Îți cânt toată primavara Ba chiar cânt vesel și vara! Barza: Dar pe mine nu mă vezi? Îmi fac cuibul sus în zare Și-i învăț pe pui să zboare. Prezentator: 0 ce multă veselie, E-n poiană
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Ce mai este de făcut? A... poate prin curte, cumva Să mai dau cu mătura! Împărăteasa: Spune-mi , oglindă, oglinjoară, Sunt cea mai frumoasă din țară? Oglinda: Frumoasă ești crăiasă, Ca ziua cea luminoasă... Dar, acolo, ascunsă-n munți La căsuța cu pitici Stă Albă ca Zăpada, Care-i mult mai frumoasă Decât tine-mpărăteasă. Împărăteasa: -Sunt cea mai mare vrăjitoare La poruncă îmi apare Un măr roșu, rumenit, Jumătate otrăvit. Și cu el voi merge-ndată Să o otrăvesc pe
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și nici fântâni, apa se aducea cu vaporul de pe uscat. Nu e mare insula asta. Nici cât satu’ăsta. E așa, ca o stâncă, de vreo trei-patru sute de metri Înălțime și În vârfu’ ei nu e decât farul, o căsuță În care stătea paznicu’ de far și bazinul cu apă. Era așa ca un platou, unde mai făceam instrucția și În rest nimic. După două săptămâni ne-a anunțat și pe noi că a Început războiul și că vasele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dar locul de unde îi cântase toată vara rămăsese mut. -Tăticule, de ce nu mai cântă greierașul? întrebă Angelina cu tristețe. Pentru că a venit toamna. De acum îi este frig și este obosit de cât a cântat toată vara, a intrat în căsuța lui de humă. Cât o să stea în căsuța lui de humă? Până la primăvară când va fi din nou cald. Nu îi va fi sete? Nu, pentru că va dormi, nu-i va fi nici sete, nici foame. Doarme, iar la primăvară
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
mut. -Tăticule, de ce nu mai cântă greierașul? întrebă Angelina cu tristețe. Pentru că a venit toamna. De acum îi este frig și este obosit de cât a cântat toată vara, a intrat în căsuța lui de humă. Cât o să stea în căsuța lui de humă? Până la primăvară când va fi din nou cald. Nu îi va fi sete? Nu, pentru că va dormi, nu-i va fi nici sete, nici foame. Doarme, iar la primăvară se va trezi odihnit și cu poftă de
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
că azi nu ai voie să mănânci nuci, nu-i așa? întrebă bunica. Da, dar de ce nu este voie, bunico? Pentru că astăzi se sărbătorește Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Iisus Hristos, iar nucile poartă în ele simbolul crucii, căsuța aceea din interiorul lor în care sunt așezați miejii și de aceea e păcat să-i mâncăm. Da, bunico, uite că am ajuns acasă. Angelina ciuguli puțin la masa de prânz apoi, în timpul când ceilalți se odihneau ea își pregăti
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
să coboare în siguranță și se furișă în cușcă. Viviana rămase pentru un moment în lipsă de acțiune, dar un gând năstrușnic se înfiripă în căpușorul ei plin de curiozități. Cam de mult se întreba ea cum o fi în căsuța lui Ursu și, fără a mai sta pe gânduri, se furișă iute în cușcă, lângă el. Însă, încăpătoare și confortabilă pentru un dulău ciobănesc, cușca se dovedi a fi prea mică pentru două suflete. Incomodat și puțin alertat de îndrăzneala
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
înfrupta din dulceața de cireșe amare cu care încerca s-o îmbuneze bunica, Viviana cugeta în sinea sa și hotărî că, de fapt, Ursu nu avea deloc pricepere să-și înfrumusețeze locuința. Prin urmare, nu avea să-i mai viziteze căsuța de acum înainte. Lecția de croitorie Așezate pe pajiștea din fața casei, trei fetițe jucau jocul culorilor: Într-o că-li ma ră es-te o cer-nea-lă, ce fel de cer-nea-lă ai tu în că-li-ma-ra ta? -Roșie! Ai tu în că-li-ma-ra ta
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cavalerului, ea plecase fără a mai privi în urmă, căci avea acum mare nevoie de îmbrăcăminte, de hrană și odihnă. Ajunse curând la coliba unui păstor, unde, intrând nevăzută, a găsit cele de trebuință. Un cioban bătrân trăia în această căsuță și păzea o herghelie de iepe. Când a simțit că s-a odihnit îndeajuns, Angelica a luat o iapă din grămadă și, încălecând-o, simți renăscându-I în suflet dorul dea se vedea în țara sa iar pentru aceasta, cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ridicat de acolo, i-a pus să acopere cu pământ și iarbă trupul prietenului său și al prințului. Pe urmă lăsându-se în voia binefăcătorilor lui, le-a îngăduit să-l urce pe calul păstorului și să-l ducă la căsuța acestuia, om care avea o gospodărie închegată la marginea pădurii unde trăia cu nevasta și copii săi. Aici Angelica l-a îngrijit pe Medor și mulțumită devotamentului său rana lui s-a închis repede, flăcăul recăpătându-și pe deplin sănătatea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să se convingă că aceea căreea I se închinau aceste versuri era o altă Angelică, iar cât despre Medor, nu mai auzise nicicând asemenea nume. Soarele asfințea; Roland încălecă și și-a urmat drumul. El a văzut curând acoperișul unei căsuțe țărănești din hornul căreia se ridica o dâră de fum; auzi lătrat de câini și muget de vite; iar după puțin timp a ajuns înaintea unei locuințe modeste, dar care părea totuși destul de bună spre a oferi un adăpost pentru
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dinții, unghiile și picioarele, el înșfăca, frângea sfâșia zdrobea vite,oi și porci. Doar cei ce erau mai iute de picior au izbutit să-i scape. Când groaza a făcut în sfârșit gol în jurul său, el a intrat într-o căsuță părăsită de locuitori săi care-l văzuseră venind și aici a găsit ceva de mâncare. Postise îndelung și acum simțea o foame grozavă. Luând tot ce-i cădea la mână: rădăcini, grâu, pâine, carne crudă sau fiartă, el se îndopat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
se simtă cineva ajuns În poziția asta după ce nu terminase nici măcar liceul, și m-am retras spre capătul cozii. Pentru că Încercările mele repetate de a-i suna atât pe Penelope, cât și pe Avery pe mobil eșuaseră, dând direct peste căsuța vocală, iar teroristul de la intrare nu lăsa să treacă decât În medie vreo doi oameni la zece minute, am rămas acolo aproape o oră. Începusem să-mi imaginez diverse modalități de a-l umili sau de a-l face cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
față În față cu o fată drăguță, cam de aceeași vârstă cu mine, cu o față În formă de inimă și buze de un roz natural. Arăta ca o păpușă de porțelan, cu bucle ce-mi aminteau de Nelly din Căsuța din preerie, iar celelalte trăsături erau atât de delicate Încât părea gata să se frângă În orice moment. —Pardon? Cu mine vorbești? am Întrebat, acoperind abil exemplarul meu din Fantezia oricărei femei cu un dicționar englez-grec supradimensionat, care-și făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a formatorilor de gust de pretutindeni. Imaginea de pe monitor semăna cu o pagină de căutare pe care o poți găsi pe site-urile personale sau cele cu Închirieri de apartamente. Nu trebuia decât să alegi criteriile de căutare, să bifezi căsuțele respective și să apeși pe „căutare“. Erau patru locații diferite dintre care puteai să alegi: New York, Los Angeles, Miami și Hamptons, dar existau și liste mai mici și mai puțin complete pentru câteva zeci de alte orașe din America și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]