19,955 matches
-
rechizite, un cuier cu vreo 6 halate jegoase, două din monton gri, celelalte din pânză de in nealbită. Ana stătea la masă aproape de terapeut, respirau cu același plămân, fumul de țigară făcea rotocoale concentrice deasupra biroului; încurcau pixurile, ceașca de cafea, țigara aprinsă, mâinile se confundau între ele, degetele se întâlneau mereu din greșeală, printre registre, rețete. Sub fața de masă, genunchii, bine camuflați scăpărau scântei: Ăștia au doar două mâini: stânga asistentei și dreapta doctorului trebăluiau printre hârțoage, celelalte două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îl voi trage în piept, pe celălalt îl voi face de identitate. Ruleta se învârte în sensul ceasului meu, ceasul meu nu este ca ceasul lor. Zarurile zornăie după cum le poruncesc: 6 6. Viitorul mi se arată în ceașca de cafea, trag lozul și iată-mă cu buzunarele pline. M-am tăvălit în iarba cu păpădie și mi-am pătat cămașa cu stele coapte. Apăs butonul, trag jaluzelele, sting lumina, mâine norocul îmi va cerși la ușă." Cine nu există și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu vă puteți explica cum de a fost posibilă visarea (polenizare într-o grădină suspendată de cer). Dimineața, asamblați scenariile ca pe niște piese de puzzle; când ați lipit și ultima piesa, visul și-a început proiecția în ceașca de cafea. Iarba are miros de primăvară. Femeia are miros de dragoste. Mama miroase a lapte. Tata miroase a șantier. Fetița, miros de păpușă tristă. Băiatul miroase a camion plin cu ciocolată. Bunicul miroase a lagăr. Bunica, a fântână neîncepută. Tanti Didina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu el, să ameninți, să blestemi, să legi și să dezlegi cu supremația sa, să naști, să arzi, să te desfaci, motivând trecerea ca pe o lege organică a sfințeniei. Atât de simplu să ucizi cu mâna lui, să îndulcești cafeaua, să scârbești iluzia, să întuneci așteptările, să aprinzi lumânări pentru vii, să clipești blițuri în zori, să amesteci nuanțe, să numeri pe sărite, să schimbi priorități, să desenezi etichete, să-ți dai demisia sau să ridici piatra cu mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sîmbătă aveau prețul oxigenului de la suprafață după un Înot Îndelungat pe sub valuri. Nu apucam să facem mare lucru În afara zidurilor În cele cîteva ore marcate pe biletul de voie. Ieșeam de obicei cu Augustin Zegrean și ne instalam, la o cafea și un suc, la cofetăria zisă „Arizona“ unde, la etajul Întîi, se fuma. Cafeaua ținea trei ore, răstimp În care și sucurile se făceau vreo patru. Gusti, căruia restantul vizual și ochelarii plini de dioptrii i-o permiteau, citea cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să facem mare lucru În afara zidurilor În cele cîteva ore marcate pe biletul de voie. Ieșeam de obicei cu Augustin Zegrean și ne instalam, la o cafea și un suc, la cofetăria zisă „Arizona“ unde, la etajul Întîi, se fuma. Cafeaua ținea trei ore, răstimp În care și sucurile se făceau vreo patru. Gusti, căruia restantul vizual și ochelarii plini de dioptrii i-o permiteau, citea cu voce tare ca să-l aud și eu, din Echinox și din Tribuna, alteori, din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și fermitate de luat În seamă, Însușiri ce nu se mai integrau imaginii ei de la șapte ani. Nu ne hotărîserăm Încotro s-o pornim prin oraș. Eram Încă intimidați de hazardul acelei Întîlniri, drept care am intrat mecanic Într-un bar. Cafea nu aveau, băuturile erau dubioase sau imposibile, așa că ne am oprit la un sirop de vișine și un pahar de sifon. Am aflat multe În fumul de țigară pătrunzător, lipicios. Erica lucra ca asistentă medicală la spitalul județean. Divorțase de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o statură impunătoare, cu păr coliliu și cu zâmbet bonom sub mustața bogată. ― Să trăiți, domnilor profesori. M-am prezentat. ― Bine ai venit. Ia loc, În fața domnului profesor Hliboceanu. Și, până una-alta, doamna Măriuța ne va aduce câte o cafea, ca să Încălzim puțin atmosfera... În scurt timp, secretara a intrat, ca o adiere de vânt, purtând cu eleganță tava pe care se aflau ceștile cu cafea aburindă... După ce fiecare a gustat din cafea, directorul a deschis vorba. ― Povestește-ne, te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
domnului profesor Hliboceanu. Și, până una-alta, doamna Măriuța ne va aduce câte o cafea, ca să Încălzim puțin atmosfera... În scurt timp, secretara a intrat, ca o adiere de vânt, purtând cu eleganță tava pe care se aflau ceștile cu cafea aburindă... După ce fiecare a gustat din cafea, directorul a deschis vorba. ― Povestește-ne, te rog, cum s-au petrecut lucrurile cu urgența de dimineață. Cred că vorbim despre același caz... ― Fără doar și poate. Toți oamenii din serviciul nostru se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doamna Măriuța ne va aduce câte o cafea, ca să Încălzim puțin atmosfera... În scurt timp, secretara a intrat, ca o adiere de vânt, purtând cu eleganță tava pe care se aflau ceștile cu cafea aburindă... După ce fiecare a gustat din cafea, directorul a deschis vorba. ― Povestește-ne, te rog, cum s-au petrecut lucrurile cu urgența de dimineață. Cred că vorbim despre același caz... ― Fără doar și poate. Toți oamenii din serviciul nostru se aflau la locul lor, ocupându-se de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
echipe operatorii. ― Pentru dumneavoastră, care ați trecut și prin focul Gheenei - războiul - a fost, totuși, poate mai ușor, dar pentru ceilalți... ― Sunt destul de căliți și ei, domnule profesor. Între timp, Măriuța a apărut cu tava pe care abureau ceștile cu cafea. Le-a așezat În fața celor doi, salutând cu o ușoară Înclinare a capului prezența lui Nicu. După câteva minute bune, timp În care cei doi și-au făcut de lucru cu ceștile de cafea, directorul a deschis vorba: ― Cum credeți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tava pe care abureau ceștile cu cafea. Le-a așezat În fața celor doi, salutând cu o ușoară Înclinare a capului prezența lui Nicu. După câteva minute bune, timp În care cei doi și-au făcut de lucru cu ceștile de cafea, directorul a deschis vorba: ― Cum credeți că trebuie să ne comportăm pe viitor cu acest mancurt care a intrat și continuă să calce cu ciubotele În sufletele și conștiința noastă? ― Trebuie să-i inducem ideea că pierderea cunoștinței este o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu locurile și nu avea de gând să mai plece. În momentul când Stelian păși pe poartă, mai marele peste așezământul școlar al comunei tocmai stătea în veranda casei, așezat la o măsuță de răchită împletită, la o ceașcă de cafea împreună cu nevasta sa și-i explica țiganului Cenac, omul de serviciu al școlii, negru ca un harap și veșnic zâmbitor, cum să stârpească șoarecii din sălile de clasă, turnându-le motorină în găurile din dușumele. A, ia uite cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și atunci... Nu despre asta e vorba, îl lămuri Stelian. Directorul îl pofti să ia loc, în timp ce nevasta lui se grăbi să intre în casă, pentru a-i aduce musafirului, pe o tăviță, niște gogoși aburinde și o ceașcă de cafea. Să ne scuzați, că la noi este cam deranj! glăsui doamna Anton, cu un surâs de gazdă amabilă pe buze. Era o femeie încă foarte tânără, cu o figură blândă, nu lipsită de frumusețe. În urma ei din casă se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu lipsită de frumusețe. În urma ei din casă se ivi o fetiță de vreo trei ani, blondă și vioaie, semănând leit cu tatăl ei. Stelian vru să știe cum o cheamă și o mângâie pe creștet, apoi gustă puțin din cafea. Directorul îl privi întrebător și, după ce se lămuri de ce venise, se învioră și, fără să lungească vorba, îl întrebă de preț. Dar întrevederea se termină în coadă de pește, fiindcă față de suma cerută de Stelian directorul școlii oferi mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe la București, explică Stelian în chip de scuză, aplecându-se și sărutându-i politicos mâna cumnatei sale. După ce mai schimbară câteva vorbe amabile, soția lui Iorgu îi rugă să ia loc și ieși din încăpere, ca să le aducă dulceață și cafele. În salonul spațios și frumos mobilat, se mai aflau încă patru musafiri. Cu toții stăteau tăcuți ca la un fel de priveghi, și așteptau întoarcerea lui Valentin. Stelian schimbă mai întâi câteva vorbe cu Mendelică, fiul mai mare al ceasornicarului, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dăduse un mare și neașteptat necaz. Ce necaz?! se miră Virgil, remarcând în acel moment absența lui Sever. Norica își șterse ochii cu o batistă, se duse să închidă mai bine ușa de la intrare, îi turnă într-o cană niște cafea menado și îl pofti să stea la masă. Lucrurile, începu ea să-i relateze, stăteau cam în felul următor. Sub pretextul cusut cu ață albă al unor restructurări de personal, Sever fusese scos din serviciul lui bun de la radio, serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
secretară tânără bătea de zor ceva la mașină. V-a căutat de la radio, îi dădu de veste secretara, oprindu-se o clipă din bătut. Spune-le că sunt ocupat acum, îi dădu el instrucțiuni și, cerându-i să aducă niște cafele, deschise o ușă capitonată și-l introduse pe Sever în cabinetul său. Ia loc, îl invită, arătându-i un scaun în fața biroului și așezându-se și el de cealaltă parte. Ia zi, ce necazuri ai?... Sever îi explică întreaga situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
universitate și din afara ei, și locul părea cât se poate de potrivit pentru o întrunire cu caracter conspirativ, ca aceea a lor. Cei doi tipi de la arhitectură, care se recomandară drept Marius și Robert, le oferiră musafirilor, dintr-un termos, cafea gata făcută și le turnară în niște cești o palincă tare, care făcea toți banii, apoi se așezară și ei pe jos, alături de ceilalți. Noroc, fraților! le ură Tase, săltându-și ceașca în aer și golind-o dintr-o răsuflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Vizita iese din salon. Dora mai poate observa doar spatele câtorva siluete în alb care îl urmează, docile, pe profesor. Ritualurile vieții de spital își urmează cursul obișnuit pentru oamenii în alb : ordine, gesturi profesionale, alergătură, corvezi, grăbita pauză de cafea adeseori întreruptă de sonerie, dialoguri, mici dispute sau înțelegeri tacite, bârfe la adresa șefilor, a colegilor și bolnavilor, gărzile, oboseala zilnică... În vremea asta, singurătatea și incertitudinile îi bântuie pe cei care sunt sclavii nimicniciei suferințelor în paturile albe cu miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe ton de glumă, colega femeii care vede pisici acolo unde alții nu le văd. Zgomotele spitalului care se trezește din somn : deplasarea paturilor celor care vor intra la blocul operator, pregătirea micului dejun care degajă deja un parfum de cafea care îl estompează pe cel de dezinfectant, pași grăbiți, uși deschise, femeia care scoate ploștile și schimbă cerșafurile, infirmiera care verifică tensiunea și temperatura, au trezit-o pe Dora care readormise cu povestea pisicii roșcate în gând. Un somn vâscos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
rupt dintr-un cer fără nor al unei dimineți geroase. Dar în privirea, pe care Dora o surprinde cu dificultate, se poate descoperi scânteia de inteligență, trăsătură comună a celor doi bărbați atât de diferiți care totuși sunt frați. O cafea ? Un ceai ? Nu știu dacă ați avut vreme să mâncați ceva azi dimineață. Ștefana e o fată minunată, genul de femeie care îl poate ține pe frate-miu cu picioarele pe pământ, ceea ce nu-i ușor, dar uneori e cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de pe crengile brazilor încărcate și ele de omăt. "Trebuie să fie târziu", își spune Dora. Da, e trecut de ora nouă", confirmă minusculul cadran al ceasului ei. Casa este animată de zgomote pașnice și parfumul de pâine proaspătă și de cafea sunt îmbietoare. Bună dimineața, o întâmpină voioasă Ștefana, vă invit la masă; tocmai am scos plăcintele din cuptor. Dragoș trebuie să pice dintr-o clipă în alta. A tras o fugă, sau mai curând Murgu a tras un galop, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai au niște treburi de aranjat pentru călătoria dumneavoastră. Andrei a telefonat să se intereseze cum ați dormit și cum vă simțiți. A fost mulțumit când a aflat că încă nu v-ați trezit. Mi-a spus că puteți bea cafea dacă vă face plăcere, dar nu mai mult de una pe zi. Doriți una acum ? Mulțumesc, nu vă refuz, parfumul este prea ademenitor, dar nu îl egalează pe cel al plăcintei. Vă rog să mâncați bine. Spunea Dragoș că diseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
împurpurați ai Minodorei au devenit dintr-o dată albi ca varul. Vasili a rămas cu noi la un ceai după ce ne-a înmânat cu oarecare emfază darurile aduse pentru noi, tot felul de bunătăți de a căror existență uitasem : icre negre, cafea, ciocolată, bomboane fine... Mai era și o ochioasă eșarfă de culoare azurie cu fire lucioase care fusese destinată probabil Minodorei dar s-a găsit petrecută pe după gâtul Alindorei. Minodora, care a devenit dintr-o dată vorbăreață cum nu fusese în nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]