5,189 matches
-
Nu-i nimic. Ceva fierbințeli. Acum Îmi revin. Miquel emana deja mirosul bolii, iar Julián nu l-a mai Întrebat nimic. Au coborît pe strada León al XIII-lea pînă la Paseo de San Gervasio, unde se zăreau luminile unei cafenele. S-au refugiat la o masă din spate, departe de intrare și de ferestre. Doi clienți vegheau la tejghea, stînd la o țigară, În zgomotul radioului. Chelnerul, un om cu pielea de culoarea cerii și cu ochii pironiți În pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pironiți În pămînt, le-a luat comanda. Brandy călduț, cafea și ce se mai găsea de mîncare. Miquel nu a luat nici o Înghițitură. Carax, lihnit pesemne, a mîncat pentru amîndoi. Cei doi prieteni s-au privit În lumina vîscoasă a cafenelei, captivați de vraja timpului. Ultima oară cînd se văzuseră la față aveau jumătate din anii pe care Îi aveau acum. Se despărțiseră copii, iar acum viața Îi Înapoia unuia din ei un fugar, iar celuilalt un muribund. Amîndoi se Întrebau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
trăgea cu ochiul spre ieșire, frecînd cu un zel exagerat paharele Într-un stabiliment unde jegul domnea autoritar, În timp ce Julián Îi povestea cele Întîmplate de la sosirea lui la Barcelona. Nu i-a trecut prin minte că Fumero fusese deja În cafeneaua aceea, În duzini de cafenele ca aceea, la o azvîrlitură de băț de vila Aldaya, și că, de Îndată ce Carax avea să pună piciorul Într-una din ele, apelul telefonic era o chestiune de secunde. CÎnd mașina poliției s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
frecînd cu un zel exagerat paharele Într-un stabiliment unde jegul domnea autoritar, În timp ce Julián Îi povestea cele Întîmplate de la sosirea lui la Barcelona. Nu i-a trecut prin minte că Fumero fusese deja În cafeneaua aceea, În duzini de cafenele ca aceea, la o azvîrlitură de băț de vila Aldaya, și că, de Îndată ce Carax avea să pună piciorul Într-una din ele, apelul telefonic era o chestiune de secunde. CÎnd mașina poliției s-a oprit În fața cafenelei și ospătarul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În duzini de cafenele ca aceea, la o azvîrlitură de băț de vila Aldaya, și că, de Îndată ce Carax avea să pună piciorul Într-una din ele, apelul telefonic era o chestiune de secunde. CÎnd mașina poliției s-a oprit În fața cafenelei și ospătarul s-a retras În bucătărie, Miquel a simțit calmul rece și senin al fatalității. Carax i-a citit privirea și amîndoi s-au Întors În același timp. Imaginile spectrale a trei gabardine cenușii fluturînd Înapoia ferestrelor. Trei fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În cadrul firmei asigurau că văzuseră, nu o dată, această „pereche de scroafe“ pupăcindu-se În arhivă. În seara aceea, la plecare, Mercedes m-a rugat să stăm de vorbă un moment. Abia reușea să mă privească În ochi. Ne-am dus la cafeneaua de la colț fără să scoatem o vorbă. Acolo, Mercedes mi-a spus că Sanmartí o prevenise că nu vedea cu ochi buni prietenia noastră, că poliția Îl informase În privința mea, În privința presupusului meu trecut de activistă comunistă. — Nuria, eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
probabil că te referi la ultimul articolaș din New York Scoop. Am oftat. De ce se țin după mine? — Se țin după toată lumea, dragă. Când unica ta misiune de cronicar - online sau oriunde altundeva - este să te ocupi de ce se consumă În cafeneaua Condé Nast, ei bine, n-ar prea trebui să te surprindă nimic. Ai citit ultimele noutăți? —Nu asta era ultima? Am simțit cum Începe să crească În mine obișnuita groază. — A, nu, dragă, mă tem că nu e. Asistenta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mea, am adăugat rapid, disperată să nu distrug momentul. E complicat, spuse el. —Așa ai spus. M-am uitat cum un pui micuț de pisică a sărit până În vârful unei grămezi uriașe de covoare, unde adolescenta care se ocupa de cafenea Îi pusese un bol cu lapte. Ei, am spus În sfârșit, e problema ta. Hai să savurăm cafeaua și gata, bine? Mă plătește ca să-i țin companie, spuse el blând, Îndreptându-și ochii spre ai mei În timp ce lua o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mult, nici mai puțin decât În Marele Bazar din Istanbul. Există oare un loc mai bun? spuse el, dându-se la o parte, ca să mă lase să mă ridic În picioare. Am Început să merg În fața lui spre ieșirea din cafenea, dar el mă trase de mână. Eu nu mă prostesc aici, Bette. Nu mă joc cu tine. Mă privi. —Nici eu, Sammy. Am crezut că o să mă Înec În cuvinte, dar zâmbetul lui mi-a permis să respir din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am ajuns la masa Kelly & Company, dispăruse. Tocmai Îmi turnam liniștită un pahar cu șampanie când Sammy s-a apropiat de mine și mi-a făcut semn că putem pleca. Am mers cam zece cvartale până când am ajuns la o cafenea micuță, care mai avea Încă lumânări de Crăciun la ferestre. Îmi ținu ușa să intru, apoi alese un separeu mic pe colț - exact așa cum Îmi imaginasem. Mi-am suflat În mâini ca să le Încălzesc și, când am cuprins cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mă suna Penelope, să-mi spună un detaliu picant pe care-l uitase. —Alo? am auzit o voce bărbătească. Bette? Aoleu, era Sammy. Sammy! Saaaaaaaaammmmy! Voiam să cânt, să dansez și să-i strig numele, să se audă În toată cafeneaua. —Buuună, am murmurat, reușind cu greu să cred că telefonul pe care-l așteptasem aproape patru luni - telefonul pe care-l râvnisem atât - apăruse În sfârșit. Bucuria mea evidentă Îl făcu să râdă. —Mă bucur să-ți aud vocea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a murit demult. Bolșevismul ne-a umilit și ne-a martirizat până a nu mai fi noi. Tot omul, ca la pușcărie, e un număr, numai că nu îl poartă la gât. Ținuta maiestuoasă a dispărut. Deși săraci, cârciumele și cafenelele nu duc lipsă de clienți. Sunt pline cu oameni valizi și tineret care numai cer și așteaptă prefăcuți în victime. Ei vor să primească fără contramuncă. Vezi femei și fete, mai ales, vopsite, mască schimonosită până la degradarea chipului uman al
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Sol Gelfman, cu numerele lui de acasă și de la MGM încercuite. La M și P îi descoperi pe Donny Maslow și Chick Pardell, tipi pe care-i săltase pe vremea când lucra la Narcotice, dealeri de iarbă care dădeau târcoale cafenelelor de la studiourile de filmare, dar nu șantajiști. Apoi ajunse la S și găsi mijlocul prin care să-l strângă cu ușa pe grecotei și, poate, să-l mulgă de niște chestii în plus: Johnny Stompanato, Crestview, telefon 6103, bodyguardul personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
m-a lăsat ea în cumpănă. În sfârșit, în după-amiaza zilei de 27 septembrie 2009, după mai multe ceasuri de călătorie, am ajuns cu prietena mea Adina Cantuniari în fața unui bloc elegant, pe rue Boissière. Era în asfințit, pe terasele cafenelelor din preaj mă lumea privea cu liniște surâzătoare perindarea trecă torilor, timbrul sprințar-elegant al francezei vorbite în jur ne însuflețea auzul. Am sunat la interfon și am așteptat câteva minute cu bagajele în stradă. Deodată, poarta cu grilaj de fier
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
trăirile ei erau pa lide pe lângă ce simțeam eu în acea epocă de glorie. Aveam o poftă de viață extraordinară în Parisul lui Sartre, al lui Simone de Beauvoir, în locul de naștere al existenția lismului. Se dansa boogie woogie, în cafenele cânta Juliette Greco, se purtau discuții filozofice cu creatori celebri. Efervescența ambianței de după război îmi stimula pute rea creatoare, aveam o sete de cunoaștere intelectuală nemăr ginită. Mă simțeam ca o pădure în care se trezesc în zori toate vietățile
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
străzii, fetele de pe treptele și balcoanele de lemn, rostesc cuvinte ademenitoare și insulte, oricărui le apare în față. Dar pe măsură ce lumina scade și căldura zilei se diminuează, structura străzii se modifică. Bărbații se adună în număr tot mai mare prin cafenele, conversațiile lor sunt tot mai încărcate de secrete. Femeile, femeile obișnuite, destul de rare și-n timpul zilei, dispar cu totul. Bărbații care merg grăbiți pe stradă, abia așteaptă să ajungă acasă, să mănânce și să le povestească soțiilor evenimentele zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încadrează figura, făcând-o să arate ca într-o reclamă. Îi spune: În noaptea asta, Johnny iubitule, ne vom distra perfect, și vorbele ei sună ca un certificat de garanție emis de producător. Un taxi îi duce dincolo de zona cu cafenelele de pe trotuar, spre Montmartre. Parisul devine dintr-o dată foarte animat; vânzători de țigări, bărbați pe biciclete, femei elegante cu câinii lor de talie mică; cetățeni de toate felurile care se grăbesc, revărsându-se pe porțile decorate ale metroului ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
m-a lăsat ea în cumpănă. În sfârșit, în după-amiaza zilei de 27 septembrie 2009, după mai multe ceasuri de călătorie, am ajuns cu prietena mea Adina Cantuniari în fața unui bloc elegant, pe rue Boissière. Era în asfințit, pe terasele cafenelelor din preajmă lumea privea cu liniște surâzătoare perindarea trecătorilor, timbrul sprințar elegant al francezei vorbite în jur ne însuflețea auzul. Am sunat la interfon și am așteptat câteva minute cu bagajele în stradă. Deodată, poarta cu grilaj de fier s-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
trăirile ei erau pa lide pe lângă ce simțeam eu în acea epocă de glorie. Aveam o poftă de viață extraordinară în Parisul lui Sartre, al lui Simone de Beauvoir, în locul de naștere al existenția lismului. Se dansa boogie woogie, în cafenele cânta Juliette Greco, se purtau discuții filozofice cu creatori celebri. Efervescența ambianței de după război îmi stimula pute rea creatoare, aveam o sete de cunoaștere intelectuală nemăr ginită. Mă simțeam ca o pădure în care se trezesc în zori toate vietățile
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
dat 65 de parale și atâta s-au cuprinsu 4 lei și s-au datu pe mâna feciorului dumitale să o aducă, care să o bei sănătoasă”. Ei? Acum ai priceput că “lumea bună” bea cafea acasă, dar... și la cafenea? --După această noutate sunt convins că la “cafineaua ginirului Eni” se bea “cafea eminu” și probabil se trăgea și din narghilea, fiindcă avea cine să le dea învățătură... --Cine? Dacă nu-ți cer prea mult. --Ascultă ce ne spune Eminescu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
auzim. --“Către preacinstitul Divan a Cnejii Moldovei”. “Jăluim... că un Toader brașovenu, neguțător... are o dugheană... pe locul mănăstirii Sfeti Savii, lângă zid, din care dugheană este și portiță pin zid, de intră în mănăstire, și fiindcă au făcut o cafenea și fel de fel de oameni întră acolo, care obicinuiesc a întra și în mănăstire, ne temem ca nu cumva să să întâmple niscai furtișaguri, precum și mai în trecutele zile un tâlhar ce s-au prinsu în mănăstire... din pricina cafenelii
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
părinte. --“Către preacinstitul Divan a Cnejiei Moldovei”. “Jăluim... că un Toader brașoveanu neguțător... are o dugheană,... pe locul mănăstirii Sfetii Savii, lângă zid, din care dugheană iaste și portiță pin zid, de intră în mănăstire, și fiindcă au făcut o cafenea și fel de fel de oameni întră acolo, care să obicinuiesc a întra și în mănăstire, ne temem ca nu cumva să se întâmple niscai furtișaguri, precum și mai în trecutele zile un tâlhar ce s-au prinsu în mănăstire... din pricina
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ca nu cumva să se întâmple niscai furtișaguri, precum și mai în trecutele zile un tâlhar ce s-au prinsu în mănăstire... din pricina cafenelii or fi întrat înnăuntru... Pentru aceasta ne rugăm ca să poroncească preacinstitul Divan lui Toader brașoveanu să lipsască cafeneaua de acolo”. --Mă tem, părinte, că prea cucernicii călugări aveau motive să nu închidă portița... --Care crezi că ar fi fost pricina? --Aș îndrăzni să spun că sfințiile lor își păstrau un locușor pe unde să scape pe medeanul din preajmă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ascundea ceva. M-a condus Într-o parte a orașului pe care nu o cunoșteam. Aveam totuși Încredere În el, așa că l-am urmat mai departe. ― Am ajuns, mi-a spus după puțin timp și m-am trezit În fața unei cafenele micuțe. L-am urmat Înăuntru. Am simțit dinainte să intru mirosul puternic din interior. Era o aromă dulceagă, prea puternică. Am pășit pragul și am observat cu groază că la mese erau numai cupluri, iar pe peretele din față scria
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cel puțin Îl plăceam, nu-i așa? Iar el cu siguranță mă plăcea. Ce m-aș fi așteptat de la o relație, mai mult decât aveam deja? Am Început să-mi revin din starea aceea ciudată abia după ce am plecat de la cafenea și l-am văzut pe Victor dispărând după colț după ce mă condusese până acasă. Eram foarte derutată și puțin furioasă pentru cât de ușor influențabilă mă dovedisem a fi. Dar mi se părea prostesc ce voisem să fac, exact cum
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]