4,874 matches
-
Și atunci, cum stătea cu propriile ei secrete? Furișă o privire spre Brian (ca întotdeauna, Gabriel ședea între soțul ei și fiul ei) și văzu pe fața acestuia aceeași expresie de încordată, îngândurată anxietate. Își mută privirea spre fața palidă, calmă a lui William Eastcote, așezat în fața ei. Eastcote îi zâmbi. Tăcerea respira prin exalări prelungi, lente și mute, în ritmuri și mai lente, adânci, părând de neștirbit în profunzimile ei, de parcă, în curând, toți cei de față aveau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
făcut-o, dacă... — Dacă nu-ți formai impresia pe care tocmai ți-ai format-o. — Exact. — Și care-i această impresie? Părintele Bernard rămase tăcut un moment, pe urmă răspunse: — Ar trebui să fiți bun cu el. Într-o manieră... calmă. Nu v-ar răpi mult timp. S-ar mulțumi cu orice, cu cel mai mic semn de bunăvoință. Și atunci ar deveni docil, s-ar putea chiar să vă lase în pace. Dumneata nu cunoști nimic despre toată chestiunea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
casa, replică George. De ce ai închiriat-o dacă detești s-o vezi locuită? — Am crezut că o să se mute în ea profesorul Rozanov. Alex regretă pe dată această revelație total inutilă. — Aha! făcu George. Pe urmă continuă pe un ton calm: Ferește-te de Rozanov. E dinamită. — Bineînțeles! Au intrat cu toții pe poarta din spate, urmă Alex. Acum poate intra oricine pe acolo. Și or să bătătorească o cărare în iarbă. Oh, fir-ar să fie, fir-ar să fie, fir-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vedea în ea și altceva decât o eficientă unealtă a voinței lui. La început, Pearl fusese speriată de John Robert și de întreaga situație, deși se simțea, totodată, provocată și incitată de ea. Mai târziu, când Pearl a devenit mai calmă și mai încrezătoare, a început să-l observe pe Rozanov fără ca ea să fie observată (și, fiind „invizibilă“, avea destule asemenea șanse). Cât de lipsit de farmec era acest om corpolent, greoi, indiferent față de Hattie, neatent din egoism, preocupat întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi lăuda, mai cu seamă, acuratețea în ceea ce privea gramatica. După aceea, își pusese cea mai lungă casetă pe care o avea cu Scott Joplin, și se așezase să o asculte, având în față statuia lui Buddha, al cărui chip calm, auster, grav, cu buzele țuguiate și ochii meditativ plecați (creatura gândea) i se părea mult mai spiritualizat decât chipul chinuit al celui crucificat. Preotul se așezase pe un scaun cu speteaza dreaptă și rămăsese țeapăn, cu pleoapele pe jumătate închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
peste marginea patului, cu palma în sus, înspre George, în ceea ce ar fi putut semăna cu un gest amical. George s-a uitat îndelung mâna întinsă. Apoi și-a mutat privirea cercetătoare spre fața adormită. Nici măcar în somn nu era calmă. Buzele umede întredeschise, printre care se strecura bulbuceala sforăitului, erau proiectate în acea expresie botoasă, dominatoare, care-l caracteriza. Ochii închiși, în orbitele lor pătate, erau ușor încrețiți. Pomeții înalți se afirmau la fel de imperativ în fața flască, iar șanțurile adânci, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că-i apăruseră riduri pe frunte. Întrevederea atât de ridicolă și de ratată cu Hattie lăsase o cicatrice usturătoare pe sufletul lui Tom. Ori el nu era obișnuit cu cicatrici pe suflet; trăsătura caracteristică a temperamentului său vesel era o calmă, discretă, însorită mulțumire de sine, de care era conștient și pe care o considera absolut inofensivă. O revistă literară adevărată, nu o fițuică absurdă ca Ennistone Gazette îi acceptase un poem. Și Tom constatase, cu oroare, că succesul acesta îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
normal. Nu dădu dovadă de nici o excentricitate, în afară de faptul că, în timp ce răspundea foarte civilizat întrebărilor lui Emma, nu-și dezlipea ochii de la Hattie. Își scosese haina și vesta, dând la iveală faptul că devenise mai rotofei. Fața lui rotundă apărea calmă și satisfăcută, iar privirea îi era binevoitoare, deși extraordinar de intensă. Hattie, conștientă că e fixată, își întorsese capul. Înainte de prânz, Tom o întrebase politicos dacă nu găsește că marea e foarte rece. Iar ea îi răspunsese la fel de politicos că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe care toți îl iubeau și care, odinioară, îi iubise pe toți. Tom se gândise - un gând pueril - că ziua aceea petrecută la mare îl va vindeca. Vechea tradiție a excursiilor familiale la mare era asociată cu inocența și bucuria calmă. Se gândise că, într-un fel sau altul, va trebui s-o revadă pe Hattie, ca să spele petele de pe impresia pe care i-o lăsase prima lor întâlnire, când el se purtase ca o lichea. Dar întâlnirea lor din grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-i atragă atenția lui John Robert, să provoace o întâmplare neprevăzută, care să stabilească un soi de „legătură“ între ei, George visa să „ocupe“ gândurile lui John Robert. Filozoful era conștient că ceea ce-l înnebunea pe George era răceala calmă cu care îl trata, faptul evident că John Robert nu numai că nu se sinchisea de el, dar nici măcar nu se gândea vreodată la el. Această tactică, dusă la îndeplinire fără nici un efort, nu era cu totul lipsită de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de la început că misiunea dumitale va înceta când Harriet va crește mare. Mi-ați spus? O să-ți plătesc salariul pe șase luni și o să-ți dau o sumă generoasă pe deasupra. John Robert vorbea cu glas scăzut și fața îi era calmă și nedumerită, și obosită de parcă trecuse printr-un greu efort fizic și acum s-ar fi odihnit, reflectând distrat asupra altor probleme. — Dar încă nu a crescut mare, reluă Pearl. Și apoi are nevoie de mine, mă iubește, nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lung răstimp, George rămase nemișcat. Și apoi se întâmplase ceva în mintea lui, ca o corabie care, după ce s-ar fi sfărâmat de stânci și ar fi fost săltată de torente și vâltori, ar fi alunecat într-un lac senin, calm, luminos, un lac de aur. Simțise cum fața crispată și încordată i se relaxează, devine netedă. Începuse să respire liniștit, adânc. Își spusese: „E ca și cum aș fi murit, numai că n-am murit. Trăiesc într-o viață de după viață, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
minune să fi pogorât asupră-mi sub forma unei transfigurări a făpturii mele, a unui mister pe care abia de-l înțeleg?“. Se ridicase de pe canapea. Se dusese în bucătărie și băuse puțină supă. Ieșise în stradă, în amurgul călduț, calm, învăluitor. Intrase în cea mai apropiată cârciumă, La Șoarecele de Bibliotecă și acolo auzise despre moartea lui William Eastcote. Și i se păruse că și acesta e un semn, anume că Bill Șopârla își oferise viața lui, ca un inocent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nasul și, în cele din urmă, spuse: — Foarte bine. — Cum? Nici un fel de scenă? — Doar mă cunoști. Da, te cunosc. Diane e femeie. Și mie îmi plac femeile. Mă împac bine cu ea. Mă face să mă simt fericit și calm. Ceea ce tu n-ai reușit niciodată. Îmi pare rău. — Te-am admirat. Asta a fost greșeala. Admirația e o bază falsă pentru o căsătorie. — De acord. Poate că n-ar fi trebuit să pleci. Vreau să spun, dacă țineai într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
necăptușite, cumpărate de predecesorul său, erau trase, și își expuneau desenul de crizanteme uriașe prin care pătrundea lumina lividă, ploioasă, a unei seri se sâmbătă. În casă plutea o lumină domoală, gălbuie. Într-un colț, o lampă slabă ilumina icoana calmă, strălucitoare, care reprezenta botezul lui Hristos. (Părintelui Bernard nu-i plăceau imaginile mai chinuite, mai contorsionate.) În fața lui, statuia lui Buddha Gandhara medita cu pleoapele plecate și buzele ușor țuguiate. Fața de o austeră frumusețe îmbina calmul orientului cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Preotul alergă după el. Se auzi ușa din față trântită cu zgomot. Părintele Bernard se întoarse în încăpere și, un timp, rămase nemișcat. Afară se întunecase și mai aprinse o a treia lampă. Apoi telefonă la Druidsdale și auzi vocea calmă a Stellei spunându-i că da, George fusese pe acolo și plecase și că da, desigur, ea era foarte bine. Mai stătu un timp gândindu-se la George. Se simțea înduioșat și exaltat. Se întreba: „Oare i-am dat răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fire de păr, îi răsăriseră între sprâncene, dând feței o mai mare concentrare. Părul de un negru compact se înălța ca o cupolă deasupra frunții, asemenea unei cununi sau unui coif ceremonial. Gura inteligentă, cu invariabila-i linie ironică, era calmă. Dar ochii negri îi scăpărau de o lumină pe care Brian i-o văzuse foarte rar, nu o blândă luminozitate comunicativă, ci o flacără aproape fanatică, flacăra voinței. Pentru Brian, Stella însemna un element străin de puterea lui de înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în tavan. Își freca picioarele unul de celălalt, încercând să-și scoată pantofii. Tom îi scoase pantofii și-i așeză sub pat. Apoi rămase în picioare, uitându-se la ea. Hattie zăcea pe mantia părului despletit, fața ei dezolată devenise calmă și foarte obosită. În timp ce Tom o privea cu umilință, apologetic, întrebător, Hattie îi zâmbi și îi întinse mâna. Tom i-o luă în mâna lui și se așeză pe marginea patului. Văzu că trupul ei, pe care rochia se lipise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de spus, ea se și întoarce cu o sticlă de doi litri de apă, pentru care nu vrea să primească niciun ban. Este o femeie îmbrăcată ponosit, dar pe chipul ei citesc bunătate și blândețe; mai mult, mă emoționează privirea calmă și atât de simplă, naturală. Imi spune că ei trăiesc din munca lor de a repara obiecte uzate, abandonate pe care apoi încearcă să le vândă. O privesc cu respect și recunoștință. Imi mai spune că pe drumul acesta mai
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
roșii și patru piersici. Tare bune au mai fost toate! Prin fața mea trec mai multe persoane, singure sau în cuplu, unele cu copiii lor, și-mi urează zâmbind poftă bună. Trec și mai mulți olandezi, ce vorbeau în limba engleză, calmi, zâmbitori, degajați, ca la ei acasă. Așa este Franța, primitoare pentru toți, în primul rând pentru turiști. Nu stau prea mult pe aici și după ce mă mai informez asupra zonei la oficiul de turism, pornesc spre destinația zilei, orășelul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pietruite, bine marcate, încât este imposibil să te rătăcești. Vremea este excelentă, nu mai plouă, dar nici prea cald nu este, numai bine pentru mers. Soarele când se ascunde după nori, când te mângâie cu razele lui călduțe, o căldură calmă, plăcută, pe care o simt pe față, mângâind-mă și o asemăn cu mângâierile mamei când eram copil. Apropiindu-mă de oraș, de pe deal, din depărtare încă zăresc orașul, dar înainte de el ajung la Huarte, unde mă opresc la un
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
bază și ca justificare ultimă a mesianismului iudeo-creștin și a tuturor teoriilor emancipării și universalismului modernității occidentale; în Ritmul vieții Variații asupra sensibilității postmoderne (2004), regăsim un imn închinat reîntoarcerii fabulosului, a unei finalități fără aplicație practică, a unei erotici calme sau exacerbate ca bază a legăturii sociale, o proliferare liturgică a hedonismului și a unui "jeunisme" molipsitor; în Clipa eternă (2000) lumea este redescoperită ca trăire a unei suite de momente și efemerități "eterne", și mai ales ca o revenire
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
traduc, vorbind pe înțelesul tuturor, în faptul de "a fi high", de "a-și face de cap" sau de a avea "feeling". Este o listă lungă de astfel de expresii care redau depășirea unei logici discursive și care subliniază violența calmă a fluxului vital. Putem desigur să ne ofuscăm. Totuși, imperativul categoric al moralei stabilite lasă din ce în ce mai mult locul punerii în practică a micilor libertăți interstițiale în care domină o formă de imoralism fericit. Aceasta este ordo amoris (M. Scheler), cauză
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
creație care nu se sprijină pe raportul dominant al unui subiect asupra unui obiect. Nici pe o logică a dominării, de sine și a lumii, proprie moralei occidentale și politicii prin care se exprimă ea, ci o altă "formă" mai calmă, mai detașată, mult mai puțin ofensivă față de alteritate. Aceasta se observă, în particular, în această altă raportare la realitate care este virtualul, propriu tehnologiei de vârf. Aceasta devine, pentru a relua o expresie a lui Bergson: o "mașină de făcut
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și totuși cu simțul umorului!), ideea era cum nu se putea mai potrivită. Apoi, mai era și domnul Brumă, un alt apropiat al familiei, mai vechi chiar decât domnul Popescu. Scund și îndesat dacă nu de-a dreptul gras, întotdeauna calm și sobru, avea și el o idee trăsnită de care mama făcea haz. Se apropia de optzeci de ani, domnul Brumă. Dacă nu cumva îi și depășise. Dar asta nu-l împiedica să se declare prevăzător și să pună de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]