KorAP: Find »[drukola/base=canapea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...192 >

4,790 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

Ridicase ceașca goală, ca pentru un toast. Țigara îi ardea degetele. Și se prăbușise iarăși, prostit, epuizat. Se încâlciseră iarăși umbrele încăperii și gândurile și orele, venise iarăși amurgul. S-ar fi întins pentru câteva clipe pe canapea, nu, pe canapea nu e bine, acolo îl găsise nepoftitul Toma, iscoada. Mai bine aici, așa, în picioare, la fereastra întunecată a nopții. Sau pe scaun, fie și pe scaun. Te strângi bine de scaun, legi centura, te apuci zdravăn de spătar, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
fost la Cabaretul Hysteria și am dansatTangoul Macabru cu celebrii Bazil Belzebuth și Angelica Radioasa, și era seară și noapte și dimineață, aievea, da da. Pe scaun, pregătită costumația: ciorapi roșii, pulover alb, pantaloni de catifea albă. Întins, gol, pe canapea, ezita. Ferestrele zăngăne, a trecut autobuzul. Iată, realitatea există, a pornit din nou: autobuzul trece chiar prin dreptul ferestrei, geamurile vibrează îndelung, dom’ Dominic recepționează semnalul, grăbit să intre în zgomotele de rutină ale zilei. La ora zece fără douăsprezeceminute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
O simplă cameră. Aparate, filme, borcane. Ținea mâna pe clanța ușii. Ușa avea un pătrat de sticlă, acoperit cu pânză neagră. Se depărtă, se opri în fundul vestibulului. Deschise ușa din dreapta. — Acesta e biroul lui Tavi. Un birou, un scaun, o canapea uzată. Rafturile până la tavan erau pline cu mape groase, de toate culorile. Se spune că s-ar fi îmbogățit. Nici vorbă. Atât are, un apartament acceptabil, atât. Un refugiu, atât. Averea lui aici este, în această cameră. Aici și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
ai să vezi... și asta fără cuvinte. O epopee, domnule Vancea! Homer!... ai să vezi. Homer fără cuvinte, fără ajutorul cuvintelor. Intră, intră, merită, crede-mă. — Da, da, înțeleg... Profesorul Vancea privi spre rafturi, spre birou. Se așeză pe marginea canapelei. Doamna Venera îl scrută, severă, mai așteptă câteva clipe și se retrase. Profesorul rămase singur cu comoara. La ora 5, doamna Venera îi aduse un ceai și sandviciuri. — Poate ai vrea prânzul. Cred că ai flămânzit. — Da, nu, înțeleg... scânci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
plic cu tot. Florin râde, Marga râde, Dominic așteaptă. Florin strânge hârtiile, Marga semnează, Florin Dinu semnează, Ortansa Teodosiu adună ceștile și scrumierele. Pupături Florin, pupături Ortansa, plecăciuni Florin, piruetă Ortansa, gata, suntem singuri, între noi nu mai e decât canapeaua, devenită scaun, instrumentul psihiatrului. — Ți-a plăcut carnavalul? — No comment. — Cum de ai venit aici, la spital? Înseamnă că e ceva urgent. S-a întâmplat ceva? Ce s-a mai întâmplat? — Păi... nimic. Doctorul își scoase ochelarii. Își trecu palma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
scârțâit lung. Scârțâit lung lung, ca un țiuit de alarmă. Obrazul negru al ghidului, lângă obrazul de prunc senil al turistului. Săreau brambura, cu brațele ridicate. Ca toți ceilalți pasageri, bulucindu-se unii peste alții. Dominic zvâcni, amețit, orbecăind lângă canapeaua scundă. Nervii rupți, dintr-odată. Auzea, undeva, vârtej de voci alertate, aripi sticloase de păsări ciocnindu-se și un șuierat scârțâit lung, ondulat, subțiat, vicios. Apoi, acum, cascadă de hohote vesele, roșii, demente, clopoțeii, clopoțeii, cabaretul diavolului. Izbuti să coboare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
rupți, dintr-odată. Auzea, undeva, vârtej de voci alertate, aripi sticloase de păsări ciocnindu-se și un șuierat scârțâit lung, ondulat, subțiat, vicios. Apoi, acum, cascadă de hohote vesele, roșii, demente, clopoțeii, clopoțeii, cabaretul diavolului. Izbuti să coboare de pe îngusta canapea uzată. Se îndrepta orbit spre spre spre, spre niciunde. Nu era nimeni, țipenie în toată casa. Numai scârțâitul acela lung prelung al ușilor de la dulapuri, iarăși și iarăși. Țiuiau lung prelung sinistru ușile, țiuiu hâr hâr iuiu hârhâr și încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
cum să-i explici aiureala, tocmai lui, atât de sensibil, atât de sever în hainele sale severe, filozof comerciant de vinuri, tocmai acum, în asemenea împrejurări smintite. Dominic ridicase, nervos, una din mănușile superbe, de piele fină, care căzuse lângă canapea. Marcu Vancea tăcea. Nu răspundea, tăcea ca un mort. Fiul se rotise, enervat, spre dulapul care scârțâia, dar nu ridicase privirea. Rămăsese cu privirea în locul de unde ridicase mănușa elegantă, a elegantului oaspete. Aștepta și cealaltă, perechea, semn că ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
serviciu și lumina rămăsese aprinsă în cămăruța lui de burlac. Amorezii Gafton s-au sfătuit în mare taină și până la urmă i-au telefonat Chiorului, doctorul de nebuni. Care a venit imediat cu Salvarea, știu asta. Pacientul era gol, pe canapea, cu privirea în tavan. Surd, mut. Nu părea să recunoască pe nimeni. Nu s-a opus brancardierilor. Dar când l-au ridicat pe targă, Tudorică se trezise. Madam Gafton își dădea cu mâna peste gură, gata să-și facă cruce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
iau loc? — Da, da... iertați-mă. Aici, pe fotoliu, chiar aici. Iertați-mă, nu sunt în ținută de primire. Doctorul nu comentează. Se așază pe unul din cele două fotolii verzi, care flanchează o mică măsuță albă, așezată în fața unei canapele identice cu fotoliile. — Tu ai rămas tu... Ai cumva invitați, Irina? — Aș spune că nu. Aștept un amic, nu e musafir, răspunde din bucătărie gazda, aranjând florile într-o vază. — O, nici eu nu mă consider musafir, deși nu îndrăznesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

are ce spune. Și, pentru prima dată în seara aceea, draga mea, încă șocată și nefericită, a râs la rândul ei. La zece minute după ce Joyce a emis râsul acela, propria mea viață s-a apropiat de sfârșit. Stăteam pe canapea și ne uitam la film și, brusc, am simțit o durere în piept. La început mi s-a părut o arsură la stomac, indigestie provocată de mâncarea pe care o înghițisem, dar durerea a continuat să se accentueze, întinzându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

Dar îmi place. E curată, ordonată și compactă, deși, ca să fiu complet sinceră, cred că i-ar prinde bine o influență feminină. Zăbovesc puțin în ușă înainte de a-mi da jos jacheta de la uniformă și de a mă așeza pe canapeaua ciocolatie de piele. Pentru prima oară de când l-am cunoscut, mă întreb de ce Mike nu s-a căsătorit niciodată. Până la urmă, e un tip chipeș. Foarte chipeș. Și e blând. Are și o slujbă bună... dar cumva nu vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
m-a invitat acasă la el. Dar nu-mi pasă. M-am săturat să tot încerc să impresionez bărbații. De fapt, m-am săturat, punct. — Am fost încântat când am aflat că ești la bord azi. Mike se apleacă pe canapea și își desface primul nasture de la cămașă. Nu-mi place să recunosc asta, dar arată al naibii de sexy și devine din minut în minut și mai sexy. Aproape că nu-mi place din cauza asta. Ar fi mult mai ușor dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

un lucru cât se poate de normal. Îmi ia cam o juma’ de oră să ajung de acasă de la Connor, din Maida Vale, În Islington, unde stau eu și, În clipa În care deschid ușa, o găsesc pe Lissy pe canapea. E Înconjurată de hârtii, În care se uită foarte concentrată. Muncește foarte mult. Câteodată, chiar exagerează cu munca. — La ce lucrezi ? zic cu Înțelegere. Tot la cazul ăla cu frauda ? — Nu, citesc un articol, spune Lissy absentă și ridică o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Treizeci și nouă ? — Treizeci și șapte două sute cincizeci, spune triumfător. Și CD care se schimbă singur, gratis. Evident, se deduce din impozit, adaugă. — Aha. Uau. Nu prea știu ce-aș mai putea spune, așa că mă aciuez pe o margine a canapelei și mănânc o alună. Ți-ar prinde bine și ție o mașină ca asta, Emma ! spune tata. Crezi că ai să reușești vreodată ? — Nu... știu. Ăă... tată, apropo. Am un cec pentru tine. Încep să scotocesc stângace În geantă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
doar glasul comentatorului de la televizor. În clipa În care pe teren se Întâmplă o chestie care nu le convine, tata și Nev icnesc simultan, supărați. Apoi, peste o clipă, din nou. Păi bine, zic. Atunci, eu o să... Mă ridic de pe canapea, fără ca ei să Întoarcă măcar capul. Ies În hol și iau cutia de carton pe care am adus-o cu mine. Apoi ies pe ușa laterală, ciocănesc În ușa de la clădirea anexă și o deschid precaută. — Bunicule ! Bunicul e tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
pe mână. — Uită-te un pic pe alea, dacă vrei. Le-am descărcat de pe net. Îmi arată cu un zâmbet larg un dosar de pe masă. Îl deschid și mă trezesc uitându-mă la fotografia granulată, alb-negru, a unei camere cu canapea și ghiveci. — Detalii de apartamente ! zic, luată prin surprindere. Uau. Ce rapid ai fost. Nici măcar n-am apucat să-mi anunț proprietarul că plec. Păi, ar cam trebui să Începem să căutăm, spune Connor. Uite, ăsta are și balcon ! Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ăsta are și balcon ! Și e și unul cu șemineu În stare de funcționare ! — Dumnezeule ! Mă așez pe cel mai apropiat scaun și mă uit bine la poza În ceață, Încercând să mă imaginez locuind acolo cu Connor. Stând pe canapea. Doar noi doi, seară de seară. Mă Întreb despre ce vom vorbi. Ei ! Vom vorbi... despre lucrurile despre care vorbim mereu. Poate o să jucăm Monopoly. Asta În cazul În care ne vom plictisi sau ceva de genul ăsta. Mai dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Trebuie să plec, spune Jean-Paul, uitându-se la Lissy. — Te conduc, spune ea, fâstâcită. Dispare pe ușa de la intrare și Îi aud șușotind pe palier. Mai iau câteva Înghițituri de Evian, apoi mă duc În sufragerie și mă arunc pe canapea. Mă doare tot corpul de la cât am stat de Încordată toată ziua. Nu-mi face deloc bine la sănătate chestia asta. Cum naiba am să supraviețuiesc unei săptămâni Întregi cu Jack Harper ? — Așa ! spun În clipa În care Lissy se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
de o fulgurare de panică, dar care dispare imediat. — N-o să facă asta, spune cu dispreț. Englezii nu te invită niciodată la dans. — Aici ai dreptate. Lissy zâmbește larg. Distracție plăcută. După ce Jemima dispare pe ușă, mă prăbușesc efectiv pe canapea și iau o revistă. Ridic ochii spre Lissy, Însă ea privește undeva În gol, cu o expresie de concentrare maximă pe față. — Condițional ! zice brusc. Normal ! Cum am putut să fiu atât de proastă ? Caută sub canapea, scoate mai multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
prăbușesc efectiv pe canapea și iau o revistă. Ridic ochii spre Lissy, Însă ea privește undeva În gol, cu o expresie de concentrare maximă pe față. — Condițional ! zice brusc. Normal ! Cum am putut să fiu atât de proastă ? Caută sub canapea, scoate mai multe ziare vechi cu rebusuri și Începe să se uite peste ele În diagonală. Pe bune acum. Ca și cum n-ar fi destul cât Își bate capul ca avocat, În timpul liber Lissy face cuvinte Încrucișate, joacă șah prin corespondență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mă holbez nici măcar un gram. Mă las mai bine În scaun, trag aer În piept adânc, după care Îmi las privirea să treacă iute peste Încăperea În care ne aflăm, observând cât de multe amănunte pot. Lumină joasă... tone de canapele și scaune de culoarea purpurei... câțiva tipi În tricouri... trei fete În blugi și pulovere, Dumnezeule, Lissy o să facă plici când va auzi... doi care Își șoptesc ceva... un tip cu barbă care citește Private Eye... și cam atât. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
de rămas bun pe care o dă Jack Harper, dar eu plec de la serviciu cu o jumătate de oră mai devreme. Mă duc direct acasă și-mi fac niște ciocolată caldă. Când Connor descuie ușa de la intrare, mă aflu pe canapea. Ridic ochii spre el când intră În cameră și instantaneu știu că ceva s-a schimbat. Nu la el. El e același dintotdeauna. Ci la mine. Eu m-am schimbat. — Bună, zice și mă pupă ușor pe creștet. Mergem ? — Unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Connor se lasă să cadă Încet pe covor, cu chipul total devastat. — Dar totul a fost minunat ! Am făcut sex de nenumărate ori... — Știu. — Te-ai Îndrăgostit de altcineva ? — Nu ! sar ca arsă. Firește că nu ! Frec cu degetul husa canapelei, În sus și-n jos. — Emma, cred că ai pur și simplu o stare proastă, spune Connor brusc. Îți pregătesc o baie fierbinte, aprind niște lumânări parfumate... — Connor, te rog frumos ! strig. Nu mai pomeni de lumânări parfumate ! Te rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
s ? spune Jack, când taxiul pornește În viteză. — E un pic peste mână, În sudul Londrei. Dar e destul de drăguț. Lissy și cu mine mergeam acolo când locuiam În Wandsworth. Are mese uriașe de pin și mâncare de nota zece, canapele și tot tacâmul. Și te lasă În boii tăi, să comanzi când vrei tu. — Pare perfect. Jack Îmi zâmbește, iar eu Îi Întorc zâmbetul, extrem de mândră de mine. OK. N-ar fi trebuit să ne ia chiar atât de mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]