3,764 matches
-
o capelă”, purtând hramul "Sf. Leonard". După edificarea acesteia, în mai multe rânduri, hoți sau lutherani au jefuit sau pângărit lăcașul de cult. „La 10 iunie 1737, a doua zi de Rusalii, la ora 3 după-amiaza, "«trăsnetul a lovit în capelă, în fața altarului, pe un croitor german papistaș și pe soția lui, care se refugiaseră acolo... A fost trăsnit și câinele lor»". În timp, capela s-a ruinat.” Multă vreme după aceea, Tâmpa a purtat numele de Dealul Capelei (). Vina pentru
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
10 iunie 1737, a doua zi de Rusalii, la ora 3 după-amiaza, "«trăsnetul a lovit în capelă, în fața altarului, pe un croitor german papistaș și pe soția lui, care se refugiaseră acolo... A fost trăsnit și câinele lor»". În timp, capela s-a ruinat.” Multă vreme după aceea, Tâmpa a purtat numele de Dealul Capelei (). Vina pentru distrugerile provocate a fost aruncată deseori asupra românilor din Șchei: "„Bald nachdem die Capele gebaut, haben die Wallachen die Thur erbrochen u. eins u
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
lovit în capelă, în fața altarului, pe un croitor german papistaș și pe soția lui, care se refugiaseră acolo... A fost trăsnit și câinele lor»". În timp, capela s-a ruinat.” Multă vreme după aceea, Tâmpa a purtat numele de Dealul Capelei (). Vina pentru distrugerile provocate a fost aruncată deseori asupra românilor din Șchei: "„Bald nachdem die Capele gebaut, haben die Wallachen die Thur erbrochen u. eins u. das andere daraus geraubt, die Thur aber hinunter geworfen...”", adică românii din Șchei i-
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
noiembrie 1849 trupele împăratului Rusiei ieșiră succesiv din Transilvania fără a lăsa în urma lor reminescențe neplăcute. Anume generalul Hasford, pre cât stete în Brașov, mijloci ridicarea unui monument deasupra cetății, pe muntele Tâmpa, pe locul unde se văd ruinele unei capele vechi. Pe monument era pusă inscripțiunea: "Russia et Austria unitae". Pe la 1861 mâini dușmane au ruinat acel monument.” Cu ocazia împlinirii a 1.000 de ani de la venirea triburilor maghiare în Pannonia, s-au ridicat statui impresionante în șapte orașe
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
află în curtea palatului, având patru turnuri de aerisire. Turnul porții străjuiește intrarea în curte. În el se poate urca pe o scară exterioară. Atât turnul porții, cât și cuhnia au fost restaurate de Martha Bibescu între 1922 și 1930. Capela Gheorghe Bibescu, construită după 1880 adăpostește mormintele familiei Bibescu, inclusiv ale prinților Mihai și George Basarab-Brâncoveanu, aviatori morți în timpul celui de-al doilea război mondial. Serele Mogoșoaia au fost construite după 1890, de arhitecți francezi și sunt încă folosite pentru
Palatul Mogoșoaia () [Corola-website/Science/303365_a_304694]
-
reguli precise, în serviciul preafericitului Arhanghel". Trimiși de episcop, acești călugări au format prima comunitate instalată și organizată vreodată în Munte. Prin revelație, Aubert a fost înștiințat de Arhanghel de existența unei surse de apă potabilă, apoi a ridicat o capelă dedicată Sfântului Petru, unde, mai târziu, va fi înhumat, conform tradiției medievale. Muntele se numește încă "Tombe". Miracolele nu au întârziat să apară. Un pelerin orb, sosit acolo, a exclamat: "Ce frumos este să vezi!" Muntele și-a luat definitiv
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
stilul unei bazilici gotice: navele sunt despărțite prin stâlpi octogonali, care au luat, odată cu refacerea bolților din veacul al XVI-lea, în partea superioară o formă cilindrică. În biserică și în cimitirul perimetral au fost ridicate mai multe altare și capele amintite în documentele vremii. Un exemplu în acest sens este un altar închinat apostolilor Petru și Pavel ce a fost ridicat în biserică la 1499. O a treia etapă de construcție începe în 1475 și este finalizată în 1520. Biserica
Biserica Evanghelică din Bistrița () [Corola-website/Science/302453_a_303782]
-
City's Grand Séminaire". Poziționarea clădirii, precum și designul său specific o fac să fie un important punct de atracție privită de la o anumită distanță (vedeți o imagine la ). În ciuda unei scheme de renovare total nefericite, din anii 1970, în urma căreia capela a fost "masacrată", atât în interior cât și în exterior, clădirea a devenit una dintre cele mai recunoscute embleme a celei de-a doua universități ca vechime din America de Nord, găzduind azi facultățile de muzică și comunicații, precum și Arhivele Naționale ale
Ernest Cormier () [Corola-website/Science/302470_a_303799]
-
nici o îndoială, italianul Gian Lorenzo Bernini (1598 - 1680). Acest artist remarcabil, comparabil ca forță și dimensiune a creației doar cu Michelangelo Buonarroti, a fost la superlativ architect, pictor, sculptor, dramaturg și regizor. Opera sa cea mai complexă și relevantă este Capela papei Alexandru VII, exemplu edificator de concepție unitară a unui singur artist dar și de aplicare simultană a stilului baroc arhitecturii, picturii și sculpturii unei întregi clădiri. Sculptura Extazul Sfântei Tereza (a cărei fotografie se poate vedea în introducere) de
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
de concepție unitară a unui singur artist dar și de aplicare simultană a stilului baroc arhitecturii, picturii și sculpturii unei întregi clădiri. Sculptura Extazul Sfântei Tereza (a cărei fotografie se poate vedea în introducere) de același Gian Lorenzo Bernini, din Capela familiei Cornaro a bisericii Santa Maria della Vittoria, Roma, realizată între anii 1645 - 1652, este, de asemenea, un superb exemplu de lucrare complexă baroc. Barocul sculptural nu s-a manifestat doar în statui sau în transpuneri multiple ale stilului în
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
ani. Marea lui dragoste, Elena Lupescu, devenită Elena de Hohenzollern, i-a supraviețuit un sfert de secol până în 1977. Trupurile lor au fost aduse de curând în România, acțiune sprijinită de nepotul regelui, Paul Lambrino, Carol fiind înmormântat într-o capelă în curtea Mănăstirii Curtea de Argeș, iar Elena Lupescu într-un cimitir apropiat. România a atins între 1937 și 1938 cel mai înalt prag de dezvoltare economică, situându-se în fruntea țărilor exportatoare de grâu și nu numai. În timpul domniei lui Carol
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
XVIII-lea, deși coloanele masive de granit gri au fost adăugate la mijlocul secolului al XIX-lea. Una dintre cele mai importante încăperi era Biserica mare a palatului "(16)". Având statutul de catedrală, ea avea o semnificație religioasă mai mare decât capelele majorității palatelor regale europene. Nunțile Romanovilor erau, de obicei, celebrate aici după o tradiție neschimbată și rigidă și cu un fast cerut de protocol. Chiar și rochia miresei, și modul de îmbrăcare, erau dictate de tradiție. Îmbrăcată de împărăteasă, mireasa
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
Adalbert, dar fără succes. Pe 10 august 955, Otto a obținut o mare victorie în Bătălia de la Lechfeld împotriva maghiarilor. Raidurile maghiarilor în Europa de Apus au încetat, ceea ce a dat un impuls evanghelizării populațiilor slave. Au fost dezvoltate instituțiile capela și cancelaria (a căror membrii proveneau din elită bisericească, scribi, cărturari), însoțindu-l pe rege oriunde călătorea. SIstemul de guvernare funcționa prin intermediul rețelelor de familii nobiliare care concurau în fața regelui pentru onoruri și privilegii. Odată ce erau stabilite, prin favoarea regală
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
irlanda și chiar de mai departe. Orașul a fost reconstituit după un incendiu dezastruos în 1747 et și a atins un anume grad de prosperitate. Majoritatea populației era catolică și în anii 1760, în ciuda legilor penale, locuitorii au construit o capelă parosiala acoperită cu ardezie fină. Există de asemenea o biserică de "Church of Ireland", la începutul anilor 1800, precum și câteva lăcașuri presbiteriene și metodiste. Către sfârșitul secolului optesprezece, s-au construit multe locuințe importante, pentru cei din înaltă societate protestanta
Mullingar () [Corola-website/Science/304515_a_305844]
-
din Timișoara în calitate de profesor de filozofie și dogmatică, apoi în anul 1946 a devenit rector al Institutului Teologic din Timișoara. În luna noiembrie 1948 a fost numit Episcop titular de Ressiana, fiind consacrat în clandestinitate la 12 decembrie 1948 în Capela Nunțiaturii Apostolice din București de către arhiepiscopul Gerald Patrick Aloysius O'Hara, locțiitor al nunțiului apostolic în România. A fost arestat de către Securitate la 10 martie 1951. Alături de episcopul Augustin Pacha, de episcopul Joseph Schubert și de alți membri ai Capitului
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
remarcabilele opere ale pictorului Nagy Sándor și maistrului sticlar Róth Miklós au pierit. Nici specialiștii n-au știut ce s-a întâmplat exact cu minunatele vitralii cu armătură din sârmă de plumb, care au decorat timp de peste patru decenii ferestrele capelei Seminarului teologic romano-catolic din Timișoara. După decembrie 1989, istoricii de artă au fost încântați să afle că lucrările n-au căzut pradă intoleranței politicii ateiste și anticlericale a regimului comunist, ci s-au păstrat aproape intacte și într-o stare
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
episcop consacrat clandestin, parohul Catedralei „Sfântul Iosif”, care a fost arestat ulterior și, împreună cu el, toți urmașii desemnați de el: "pr. Heronimus Mengés", "pr. Pojar Mathias", "pr. Baltheiser Johann" și "pr. Heider Xaveriu". Episcopul Joseph Schubert l-a consacrat, în capela de botez a Catedralei Romano-Catolice „Sf. Iosif” din București, în clandestinitate, pe Alexandru Todea (viitor cardinal) - în calitate de episcop greco-catolic titular de Caesaropolis, în noaptea de 19 noiembrie 1950. Șeful Securității, generalul Gheorghe Pintilie, stabilise ca episcopul clandestin Iosif Schubert și
Joseph Schubert () [Corola-website/Science/304608_a_305937]
-
mijlocirea nunțiului apostolic. Monseniorul Ioan Duma a fost numit de către Papa Pius al XII-lea episcop titular de Iuliopolis (Giuliopoli), pentru Dieceza de Iași, la 16 noiembrie 1948. A fost consacrat ca episcop la data de 8 decembrie 1948, în capela Nunțiaturii Apostolice din București, de către pro-nunțiul apostolic Patrick Gerald O`Hara. Consacrarea a fost secretă și fără asentimentul Guvernului Român, de aceea nu a fost recunoscută public și nici nu a figurat în statisticile oficiale . Autoritățile comuniste au intrat însă
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
altor culte din România: PS Varlaam Ploieșteanul, Episcop Vicar patriarhal, ca delegat al patriarhului Bisericii Ortodoxe Române și IPS Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit romano-catolic de București și Președinte al Conferinței Episcopilor Catolici din România. A fost înmormântat cu onoruri militare în capela cimitirului armenesc din București lângă mormântul arhiepiscopului Husik Zohrabian, cel care a condus Biserica Armeană din România între anii 1920-1942. Arhiepiscopul Dirayr Mardichian este autorul unor articole despre comunitatea armeană din România și despre specificul liturghiei armene și anume:
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
împrumutat numele de azi. Cu aprobarea împăratului Leopold de a construi un oraș armenesc, obținută personal de la Viena în schimbul sumei de 25.000 florini, clericul armean a fost cel dintîi care și-a clădit o locuință și a ridicat o capelă, primii locuitori fiind 70 de familii armenești expulzate de sași din Bistrița. Armenopolis, edificat pe terenuri cumpărate de armeni, după proiectul arhitectului Alexanian chemat în acest scop de la Roma, cu patru bulevarde paralele întretăiate de străzi perpendiculare cu deschidere spre
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
În aprilie 1947 a fost ridicat la rangul de canonic al Catedralei Episcopale din Oradea și numit vicar episcopal. A fost consacrat în clandestinitate ca episcop-auxiliar de Satu Mare și Oradea la 14 februarie 1949, la vârsta de 38 ani, în Capela Nunțiaturii Apostolice din București, de către episcopul Gerald Patrick O'Hara de Savannah, Georgia, (SUA), regent al Nunțiaturii Apostolice din România. Autoritățile comuniste au încercat, prin toate mijloacele, să-l convingă să „colaboreze”. Pentru că n-a fost de acord să-și
Szilárd Bogdánffy () [Corola-website/Science/304703_a_306032]
-
nu fac decât să-l sublinieze. Interiorul bisericii este în contrast cu simplitatea exteriorului, fiind decorat extrem de bogat. Clădirea are o singură navă, cu o lungime de 45 de metri și lățime de 24 de metri. La stânga și dreapta navei sunt trei capele, fiecare cu altar și decorate cu mai multe tablouri. Pe pereții bisericii se află tradiționalele plăcuțe devoționale ale bisericilor romano-catolice, scrise în principalele limbi folosite în Ardeal: română, maghiară, germană și latină. În partea superioară a altarului principal se află
Biserica Piariștilor din Cluj () [Corola-website/Science/303672_a_305001]
-
urcarea la cer a lui Isus, iar pe altarul principal este o reproducere făcută în 1730 după un tablou din biserica „Santa Maria Maggiore”, din Roma, care o reprezintă pe Sf. Maria. Pe partea din sud a bisericii sunt trei capele, fiecare dintre ele având dedesubt înmormântate diferite personalități. Cea estică a fost destinată familiei guvernatorului Sigismund Kornis (care a donat bisericii o reprezentare a Mântuitorului răstignit pe cruce), al cărei autor nu este cunoscut. Celelalte două capele au fost denumite
Biserica Franciscană din Cluj () [Corola-website/Science/303671_a_305000]
-
bisericii sunt trei capele, fiecare dintre ele având dedesubt înmormântate diferite personalități. Cea estică a fost destinată familiei guvernatorului Sigismund Kornis (care a donat bisericii o reprezentare a Mântuitorului răstignit pe cruce), al cărei autor nu este cunoscut. Celelalte două capele au fost denumite Sf. Ștefan, respectiv Sf. Iosif.
Biserica Franciscană din Cluj () [Corola-website/Science/303671_a_305000]
-
din Aschaffenburg sunt păstrate un „bust-relicviar” al sfântului și o imagine a sa pe catedra lui Petru, pe portalul Colegiului: ambele opere sunt din sec. al XV-lea. O reprezentare ceva mai târzie se găsește în seria pontifilor pictată în capela Sixtină de Fra Diamante și de alți pictori angajați de maestru să decoreze capela Palatină la cererea papei Sixt al IV-lea. În pofida cantității mari de reprezentări, nu s-a format totuși o adevărată și proprie tradiție iconografică de atribute
Papa Alexandru I () [Corola-website/Science/303750_a_305079]