7,454 matches
-
a domnului Sima. * La Centrul Cultural din Tenggarong, în apropiere de Samarinda (pe coasta răsăriteană a insulei Borneo), se află un ciudat animal, un soi de tigru, pasăre, capră și elefant, capturat în jungla din Borneo. Animalul are picioare de capră, dar cu gheare de pasăre, corp de tigru, aripi, trompă, coarne, și e înalt cam de un metru. 12. Când am ajuns acolo, am bătut în poartă, știam că n-o să-mi răspundă nimeni. Apoi am sărit gardul. Sub pașii
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
înainte. Sclipea toată de picături, ca marea. N-am apucat, așadar, să plec din țară nici acum. Ce se întâmplă? Unde-a dispărut totul? De unde-a apărut totul? Spre deosebire de mine, care n-aveam nici măcar o urmă de răspuns, bărbatul de pe capră își găsea el singur răspuns la toate întrebările, știa tot. Om masiv, cu mustăți lungi care se vărsau în mari favoriți creți, ușor încărunțiți, îmi inspira și încredere, și spaimă. Dar spaima era mai puțin agresivă decât curiozitatea. Avansam alunecând
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Calea Victoriei. Mă întorsesem oarecum acasă și casa părinților mei ar fi trebuit să fie la câțiva pași. — Doamne Dumnezeule, unde m-ai adus? am gemut, mai mult decât am vorbit. — La Boliție, ți-am spus! a venit imediat răspunsul de pe capră. Dacă ei te trimit înaboi la balamuc, asta nu mai știu io, da’ măcar îți boartă cineva de grijă. Nu era să te las să zaci și tu acolo, ca ăsta, îmbușcatu’. Vocea lui Petre, aspră, dar nu ostilă, m-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
are cheia iadului. Și Leon Margulis știa că, din fericire, la el cheia e în foarte bună stare, iar Agata n-avea motive să se plângă. Se avansa greu, era îmbulzeală, caii mergeau la pas, birjarii vorbeau între ei, de la capră la capră, de una, de alta, trăgeau de hățuri fără să se uite, încât, dacă n-ar fi fost zăpada murdară, multă lume ar fi preferat mersul pe jos. Mai câștigați erau cei care luau tramvaiul cu cai, avea culoar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
iadului. Și Leon Margulis știa că, din fericire, la el cheia e în foarte bună stare, iar Agata n-avea motive să se plângă. Se avansa greu, era îmbulzeală, caii mergeau la pas, birjarii vorbeau între ei, de la capră la capră, de una, de alta, trăgeau de hățuri fără să se uite, încât, dacă n-ar fi fost zăpada murdară, multă lume ar fi preferat mersul pe jos. Mai câștigați erau cei care luau tramvaiul cu cai, avea culoar separat și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se așeză comod pe scândura din spate, sprijinindu-se cu spinarea de marginea ei. Era un loc știut de toți băieții. Unii își legau acolo săniuțele și se lăsau trași. Sania lui Petre opri în Grădina Filaret. Vizitiul coborî de pe capră și porni spre pomii care, în dreapta aleii principale, formau o adevărată pădurice. În preajma intrării erau câțiva oameni, cu copii, ieșiți la plimbare, însă restul grădinii era pustiu. Petre se pierdu printre copaci. Când vizitiul cofetarului reapăru pe alee, Nicu, dimpotrivă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
duc la mine acasă, dacă acceptați, fratele meu e student la medicină și-o să vă ajute, numai să nu fie plecat. Bărbatul nu zise nimic, gemea mușcându-și necontenit buza de jos. Cine tace consimte, așa că Alexandru se sui pe capră. — Conduc încet, dar vă rog să vă apucați cu mâna cealaltă de mâner, ca să fim siguri că nu mai pățiți ceva! După nici o jumătate de oră ajunseră la peron, în dreptul marchizei. Casa era luminată și pe dinafară, și pe dinăuntru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu glas de om de lume s-o aducă el pe domnișoara Margulis, că era priceput la condus. „Să mergi încet!“ mai apucă să-i strige doctorul, privind în urma lui cu îngrijorare. Bătrânul General Algiu veni la ora 9, pe capră cu ordonanța de care nu se despărțea, și apăsat de un mare gol lângă el. Generalul se știa prea bătrân, bătrân la suflet, nu la trup, ca să mai umple golul acesta cu altă femeie. Astăzi se sfârșea anul de doliu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ia în ghiare pe cel ce poate prinde și-n vânt îl sfâșie, fără nici o milă, unde mațele le vezi că-i atârnă după el. 325Umblă ca miresele. 326Umblă ca pe piuă. 327Umblă ca rațele. 328Ca în cârji umblă. 329Ca caprele pe munți în vârful picioarelor umblă. 330Ca cu ouă-n poale umblă. 377 {EminescuOpVI 378} 331Ca c-o bubă coaptă umblă. 332Ca cu picioroange umblă. 333Ca la Crăciun cu colindețul din casă-n casă umblă. 334Ca melcul, cu casa-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vântului, e așa cum mi-am imaginat-o, așa cum mi-am dorit-o. Înfricoșătoare. Parcă lumea se năruie pentru a se naște din nou. O, fii binecuvântată noapte care naști! Da, domnule, destinul n-are decât să behăie acum ca o capră. Nu mai am chef să-l acuz. Nici pe el, nici azilul. Dealtfel, azilul n-a făcut decât să dezvăluie ceea ce exista în mine. Îl purtam în mine, fără să știu, ca pe un virus. Sânt totuși un om norocos
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
profesorul Mankowitz îi arătase cum puteau fi decodate acele semne imprimate ca „În prima mea campanie am...“ sau „Ghilgameș a deschis gura și a spus...“, a fost cucerit. Începu să-i dicteze lui Aweida. — Trei oi, trei oi îngrășate, o capră... spuse după o primă examinare. Nu putea citi și înțelege această scriere la fel de repede ca engleza, dar cu siguranță cu aceeași ușurință cu care putea citi și traduce, să spunem, din germană. Știa că e o specializare rară, dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
imens de dedesubt, ale cărui modele florale complicate străluceau pe marginea frumoasă de culoarea mărgeanului. Ca și covorul, masa de deasupra părea decorată. Erau așezate pe ea măsline negre, măsline verzi umplute cu gogoșari, brânză albă, cașcaval Împletit, brânză de capră, ouă fierte, faguri de miere, smântână de bivoliță, marmeladă de caise făcută În casă, gem de zmeură făcut În casă și roșii cu mentă În ulei de măsline puse În boluri chinezești. Mirosul delicios de börek abia scos din cuptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tatuaje pe corp. Cele mai vechi tatuaje din lume! — Adevărat? a Întrebat Armanoush. Mă Întreb ce fel de tatuaje se făceau pe-atunci. — Cel mai adesea Își tatuau pe trup animale, cele care erau totemurile lor... probabil măgari, căprioare, bufnițe, capre negre - și, bineînțeles, șerpi, sunt sigură că șerpii erau Întotdeauna la mare căutare. — Uau, mai mult de cinci mii de ani vechime! s-a entuziasmat noua prietenă a Scenaristului Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste. — Însă nu cred că avea un tatuaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dă-i drumul! Trage! S-o sfîrșim odată!“. Dar, În loc să ucidă oameni, frazele se mulțumesc să-i facă să sufere. Ar fi vrut să adoarmă la loc, să țopăie pe pante rîpoase, prin grohotiș: cînd era cercetaș, totemul lui era „Capra neagră“. Numai că fraza nu-i dădea pace. Atingea fundul. CÎt să fi fost ceasul? Ca să afle, ar fi trebuit să deschidă ochii. Dar deschisul ochilor i se părea ultimul lucru de care se simțea În stare. Inima Îi bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fapt, cu proteza ei, ea era cea care semăna cu Voltaire. În școala aceea În care nu erau decît călugărițe, au adus pentru evenimentul cu pricina un preot care mi-a lăsat amintirea unui țap introdus Într-o turmă de capre. Un bărbat, unul adevărat, lua acum situația În mîini. Gata cu ciuboțica-cucului și cu buburuzele. Ne-a făcut să pricepem că avea să ne dezghioace sufletele, să le frece, să le curețe, să le scuture și să le facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe care le rumegă deprimatul psihogen sînt mai de Înțeles decît delirul deprimatului endogen. Petrecîndu-mi ore Întregi tot scotocind prin hîrtii, ajung să semăn cu un Îmblînzitor devorat de tigri. Cu ceva timp În urmă, m-aș fi comparat cu capra domnului Seguin, care se luptă toată noaptea cu lupul care o va mînca În zori. De atunci, după cum se vede, situația s-a Înrăutățit. Ar trebui să mă descotorosesc de toată hîrțogăraia asta. Tocmai am scotocit Într-o cutie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ne ducem s-o vedem pe Tante Mireille: „Nu fiți prea drăguți cu ea, altfel bunica o să fie tristă“. Vă puteți imagina fără prea mare trudă dexteritatea pe care mama a fost nevoită s-o capete spre a menaja și capra, și varza, făcînd slalom Între tată, mamă și mătușă. De altfel, nu veți fi prea uimiți să aflați că obținea În fiecare an la școală premiul Întîi la politețe. N-ar fi trebuit să mă mir nici cînd mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
numisem script-girl pe genericul filmului meu. Am lăsat-o să filmeze chiar ea cîteva planuri. Îmi spuneam: „Dacă Își trece brațul pe după mijlocul meu, o cuprind pe după umeri...“. Se gîndea cu siguranță la același lucru. Aducea cu ea brînză de capră și piersici. Într-o zi, a venit Îmbrăcată În șort. Aș fi vrut să prind În cadru niște pietre și apoi să fac un panoramic pînă la coapsele ei, inspirîndu-mă din fotografiile lui Bill Brandt. După un moment, Îmi zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Ptițin la el. ă Ce este, domnule? ă Vreau să mă ridici pe umerii tăi. ă Vă cer iertare, domnule? ă Apleacă-te și ridică-mă pe umerii tăi. Ptițin îl privi cu uimire pentru o clipă, apoi se lăsă capră astfel încât Salitov să poată să-l încalece peste umeri. ă Sus! Ptițin se ridică tremurând, plângând sub greutate. În timp ce Salitov se întindea ca să apuce bucata de hârtie, Ptițin își pierdu centrul de greutate. Păru pentru un moment că erau gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a viscolului, decât cozile cailor. Nikita trase de hățuri și aceștia se opriră. ă Am pierdut drumul, spuse el, acoprindu-și ochii și uitându-se printre straturile de ninsoare constant în mișcare. Fiindcă Ulitin nu spuse nimic, Nikita sări jos de pe capră. Își lovi mâinile, dădu din cap, apoi se opinti în furtună și, pe loc, dispăru din vedere. Ulitin se simți brusc singur. Auzea caii mișcîndu-se și tremurând neputincioși. Noptea trecută, împreună cu Drozdov, vorbiseră despre suflet și despre chestiunea supraviețurii după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fi vrut să se surprindă în situația de a aplela la rugăciune. Sania se zgudui, iar Ulitin, care nu se simțise atât de singur în viața sa, era de-a dreptul fericit să îl vadă pe Nikita cocoțându-se pe capră lângă el. ă Stavorgin's Copse. Dacă o ținem tot în dreapta ar trebui să ajungem la Kozelsk. Ulitin se uită în direcția indicată de Nikita, dar tot ce putea vedea în fața ochilor era dansul nebunesc al fulgilor. § Primiră ceai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vântului, e așa cum mi-am imaginat-o, așa cum mi-am dorit-o. Înfricoșătoare. Parcă lumea se năruie pentru a se naște din nou. O, fii binecuvântată noapte care naști! Da, domnule, destinul n-are decât să behăie acum ca o capră. Nu mai am chef să-l acuz. Nici pe el, nici azilul. Dealtfel, azilul n-a făcut decât să dezvăluie ceea ce exista în mine. Îl purtam în mine, fără să știu, ca pe un virus. Sunt totuși un om norocos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Am dansat strâns lipiți, cum nu se mai face de ani de zile, și - ce rușine - În timp ce se Învârtea discul cu a patra de Mahler. Simțeam cum În brațe Îmi plutea o făptură străveche, cu chipul blând și brăzdat, de capră bătrână, un șarpe care ieșea din adâncul rărunchilor mei, și te adoram ca pe o mătușică foarte bătrână și universală. Probabil continuam să mă mișc strâns lipit de trupul tău, dar simțeam și că erai gata să te Înalți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Într-o cursă, Într-o seară În care, În sfârșit, Dark Lady ar fi putut fi a mea, și dansa Îmbrățișată cu mine, pierdută sub efectul unor ierburi capabile să dea viziuni, ea, Sophia eternă, cu fața ei zbârcită de capră bătrână... A intrat cu o mână de oameni Înarmați, a pus să-mi lege ochii cu o cârpă, am Înțeles dintr-o dată: vitriolul! Și cum mai râdea Ea, cum mai râdeai Tu, Pin Ball Lady - oh maiden virtue rudely strumpeted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Nu e posibil. Nu e posibil, pentru că Lia m-a Învățat că mai există și altceva, și am dovada că-i așa, se numește Giulio și În clipa asta se joacă undeva, Într-o vale, și trage de coadă o capră. Nu e posibil, pentru că Belbo a zis „nu“ de două ori. Primul nu i l-a zis lui Abulafia și oricui ar fi Încercat să-i violeze secretul. „Ai cuvântul-cheie?“ era Întrebarea. Iar răspunsul, cheia cunoașterii, era „nu“. E ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]