2,850 matches
-
ca să se îmbrace cu rochii de călugăriță catolică. Îi stătea bine în negru, fiindcă își făcea gura roșie ca petalele de hibiscus risipite în vasele de pe mese. Se simțea ca un matador lângă ea, când apăreau, noaptea, sub candelabrele fostului cazinou și pierdeau nebunește. Dar atunci o ținea de talie, fără frică, și o săruta sub ureche, acolo unde linia gâtului se-nnoda cu cercelul cu diamant. Le plăcea și altora, o știa, fiindcă le vedea ochii care o urmăreau când
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a unui proces cultural nebănuit de amplu și complex, depășind cu mult limitele unor simple crize (individuale) de masculinitate. Mai mult decât sigur, memoria epocii interbelice, a „anilor nebuni” din București păstrează, fie și ajustate, figuri de dandy Împânzind cafenele, cazinouri, „Jokey Club”-ul, sălile de spectacol, terenurile de tenis, aerodromul. Pe unii i-am pomenit În treacăt, dar povestea lor și a celor neștiuți Încă de marele public merită scrisă cândva pe larg. Poate și pentru că, la scurtă vreme după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
savanții se concurează și când Îi despart secole, nu doar câteva pârlite de decenii, nu? Ai scăpat: Nicolae Corbu s-a dedicat cu multă aplicație vieții zbuciumate din capitala Franței și din restul geografiei sale, devenind un client serios al cazinourilor din sud, pentru că, Între timp, se pricopsise și cu pasiunea jocurilor de noroc. Așa, ca să fie tacâmul complet. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, În aceeași perioadă, berbantul nostru rentier contractează și o a doua pasiune, În persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
el, și Franța, cu destinația America Latină, la braț cu dublul trădător, partenerul măsluit din devastatoarea noapte de pocher. Bănuiesc că recunoști secvența, ai văzut-o În nenumărate filme proaste... Cu puținii bani pe care Îi mai avea, descinde direct la cazinoul din Monte Carlo, fără a se mai osteni măcar de formă să Închirieze o cameră la hotel. Joacă și pierde tot. Calm, iese afară și o pornește, mângâind În transă metalul rece al unui revolver ascuns În buzunar, pe aleea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai trecut o lună de sfidare a rațiunii, pierderile bizarului bogătaș urcau vertiginos spre un milion, Însă ritualul cotidian al provocării nu-și schimba cadența. Până Într-o noapte când s-a Întâmplat ceva care survine rareori În existența unui cazinou: un jucător a spart banca. Aproape șaizeci de milioane de franci se adunaseră, În murmurul de stupefacție al asistenței, dinaintea lui Nicolae Corbu, obligându-l pe maître să declare Închiderea jocurilor, ceea ce echivala cu recunoașterea faptului că banca se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
i-a avut până acum Republica portugheză, patru au fost profesori și doi au fost scriitori. Intervenția artiștilor și cărturarilor în viața publică portugheză are loc prin așa numita "generație de la Coimbra". Semnalul îl dă seria de conferințe organizate la Cazinoul din Lisabona, în 1871, de către un grup de intelectuali democrato-revoluționari, în fruntea căruia se aflau patru tineri scriitori: poetul Antero de Quental, romancierul Eça de Queiroz, istoricul și economistul Oliveira Martins și poligraful Teofilo Braga. Patru nume care, douăzeci de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lojilor străine și lusitane în istoria modernă a Portugaliei. Despre teroarea liberală: Oliveira Martins, op. cit. vol. I, p. 373 sq.; Erratas, p. 327, sq.; Don Miguel Sotto-Mayor, op. cit. p. 171 sq. CAPITOLUL II Despre "generația de la Coimbra" și Conferințele la Cazinoul din Lisabona: Antonio Cabral, Eça de Queiroz (ed. II, Lisboa 1920), p, 101 sq.; Camara Reys, As questoes morais e sociais na literatura (Lisboa, 1941) p. 72 sq.; Alfredo Pimenta, Mestres do pensamento (Braga, 1941); Manuel da Silva Gaio, Os
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în sus, pe Bulevard, cârciumile „Tomis“ și „Tic-Tac“, lactobarul unde servea Tanti Rozi, cinematograful „Victoria“, magazinul Beldiman, fosta librărie a Academiei, C.E.C.-ul de odinioară, transformat în „Havana Club“, iar acum în Cazino, cofetăria de pe colț, fostele consignații de pe Academiei, cazinoul „Trocadero“, a fost și acolo un restaurant, și uite-așa, în pas leneș, într-o dimineață ca aceasta, aș putea să-mi descriu aproape patruzeci de ani din viață. De la primul film văzut la cinema „Victoria“, Ocolul Pământului în 80
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o fi fost restaurantul „Tomis“? Dar lacto-vegetarianul, unde servea Tanti Rozi? Ce-a fost lângă aceste obloane mari, metalice care astupă vitrinele unor foste prăvălioare de lângă fostul hotel „Cișmigiu“? Cum se numea cinematograful de lângă „Timpuri noi“? „Festival“? A fost un cazinou o vreme acolo, acum e părăsit. Pe treptele lui doarme, din când în când, o nenorocită cu un morman de sacoșe după ea, cu manta de pompier și cu un teanc de ziare. Într-o după-amiază, pe înserat, stătea tolănită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
chichiță și lacăt, vândut de un oștean cu pălărie verde... Se simțise bogat, bogat cum n-avea să mai fie niciodată... Cu mâinile pline de hârtii verzi într-un tripou din Chicago, în porturile italiene ori în nopți norocoase la Cazinoul din Cannes. Acasă, maică-sa îi înțepase mâinile cu acul. Sute de împunsături."Să te saturi!" Taică-su, uscat și încovoiat, cu ochi de pește, funcționar mărunt la Prefectură, decretase scurt: "Să plece! Nu mai are ce căuta în casa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lui..." Îl înspăimîntară meschinăria preocupărilor, meticulozitatea ranchiunoasă cu care își alimenta inimiciții de-acum câteva decenii, fleacuri fără importanță, de genul: "M. S. ― 68 de ani, colonel pensionar, doi fii etc. a declarat public la 12 februarie 1934, în barul Cazinoului din Sinaia că sânt un impostor de-o incapacitate monumentală. Nota bene: printre asistenți se afla generalul de brigadă Miclan de la Statul-Major. Sânt convins că nepromovarea mea cu ocazia avansărilor din mai. Sau: "C. T. ― avocat etc. a determinat-o pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu banii obținuți din drepturile care-i revin de pe urma gamei de săpunuri Arancia di Firenze. Chiar dacă toată lumea știe că soțul lui Alixe, Steve, plătește de fapt totul cu banii obținuți din profitul pe care i-l aduce lanțul său de cazinouri, acest lucru nu este niciodată menționat de către jurnaliștii de la revistele pentru femei și nici de grupul ei exclusivist de prietene devotate În mod servil, cunoscute și ca doamnele de companie. Am exagerat cu florile de păr? Sau nu sunt destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un pahar de whisky cu sifon într-o mână și o țigară aprinsă în cealaltă. Văzusem toate astea în filme și știam cum trebuie să arate. Obișnuiții locului la parter, în barul cu pian, sorbind din paharele cu martini sec. Cazinoul de la etaj, cu masa pentru ruletă și zarurile rostogolindu-se înăbușit pe plușul verde, crupierul de la masa de bacara vorbind în șoaptă, cu un accent străin, uleios. Sala de bal de la parter, cu separeuri de piele lucioasă și cântăreața scăldată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
iarba ceasuri în șir. Când vine iarna, stă în casă și se uită la televizor. Iar când nu mai suportă televizorul, se urcă în mașină și se duce la Atlantic City. Își ia o cameră la unul din hotelurile cu cazinou și joacă blackjack zece zile fără să se întrerupă. Uneori câștigă, alteori pierde, dar lui Stanley nu-i pasă. Are destui bani ca să trăiască și nu contează dacă, din când în când, aruncă o parte din ei pe fereastră. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și depărtările dintre ele, într’unul singur. Delta a crescut deodată în însemnătate și își are oaspeții pătimași și nelipsiți. Constanța cu stațiunile dimprejur, împreună cu Mangalia, s’a schimbat într’o regiune turistică maritimă de mare capacitate, prin ridicări de cazinouri, prin construcții de hoteluri și vile (...). Urmează apoi drumurile „României Mari”, de la Poiana Brașov la mănăstirile Bucovinei și din Oaș în Maramureș. Toate descrise cu grijă și puse în ordine în urmă cu șaptezeci de ani de către Emanoil Bucuța în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nouă profesiune a copiilor și nepoților noștri. În locul celor de strungar, rectificator, frezor, lăcătuș sau termist se aduce în prim plan nomenclatorul vorbirii zilnice și a practicii muncii, profesii nici ele prea liberale: autopsier la caritaj, cap de masă la cazinourile care mai funcționează, colector și sortator de păr - probabil la coafor și frizerii dar și la salubritate, ceea ce probează importanța meseriei, destrămător fierbător și uscător al părului, confecționer a gămăliilor de chibrituri - că chibriturile le aducem de peste hotare, prinzător de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
în mileniul al treilea cu sufletul împuținat. Diagnosticul epocii noastre îl știm. Nu cunoaștem însă cauzele dereglării. În țările dezvoltate, viața privată a omului este pe cale de dispariție. Epoca actuală înseamnă un soi de fundamentalism al pieții. Pământul este, probabil, cazinoul sistemului nostru planetar. Ultima licitație s-a încheiat. Condiția umană a pierdut livada cu vișini. Nu mă plictisesc insomniile, pentru că le pun să reconstruiască lumea. Lumea e plină de cauze pierdute. Lumea de până acum nu constă decât în intonațiile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a se opri din mers, își arunca și el din când în când privirea prin ferestrele luminate ale librăriilor, ale nenumăratelor magazine mai mici sau mai mari, precum și la sumedenia de brazi împodobiți cu lumini multicolore. Excepție făceau unele restaurante, cazinouri sau baruri de noapte, a căror activitate interioară nu putea fi observată de trecători, deoarece geamurile din sticlă mată, storurile sau perdelele groase, precum și portarii, îmbrăcați în uniforme, stăteau stavilă privirilor indiscrete. Totuși, trecând prin fața unui cazinou nou înființat, camuflat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
făceau unele restaurante, cazinouri sau baruri de noapte, a căror activitate interioară nu putea fi observată de trecători, deoarece geamurile din sticlă mată, storurile sau perdelele groase, precum și portarii, îmbrăcați în uniforme, stăteau stavilă privirilor indiscrete. Totuși, trecând prin fața unui cazinou nou înființat, camuflat jur-împrejur cu draperii groase ca în timp de război, din pură curiozitate, se hotărî să-i spioneze puțin interiorul printr-o fereastră uitată întredeschisă, prin care se vedea, ca într-un film stereo, întreaga sală. Cu toate că avea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
film stereo, întreaga sală. Cu toate că avea o părere preconcepută împotriva acestor localuri, era, pur și simplu, curios. În cei șaptezeci și ceva de ani ai săi, n-a încercat să intre, să consume sau să petreacă ceva timp într-un cazinou. Ca și cu alte ocazii, pentru a se lămuri, îi era suficientă doar o privire de ansamblu. În semiîntunericul cu încărcătură erotică, aproape la toate mesele, bărbați de diferite vârste în compania unor copile pe jumătate goale care, în momentul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ar lăsa văzută în bibliotecă. Mai ales în zilele din preajma Anului Nou. De fapt bibliotecara cea bătrână, pensionara, era convinsă că, întotdeauna, dacă fantoma fără cap apărea în bibliotecă în noaptea din preajma de Anului Nou, la ora la care patronul cazinoului fusese ucis de unul din cei trei fii (drept pedeapsă dumnezeiască, ucigașului neidentificat niciodată, după ce muriseră ceilalți doi frați în război, i se confiscase, în anii puterii populare, toată averea și fusese trimis alături de tânăra lui nevastă, la Canal unde
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
jumătatea după-amiezei deschideau marile ferestre ce dădeau spre piscină, La Croisette și plajă, și făceau amor până se însera, ca să se ducă apoi să cineze la Le Moulin de Mougens, El Oasis sau Chez Félix și să sfârșească noaptea la Cazinou, riscând totul pe numărul opt. Plătea un preț mare pentru acele zile; prea mare, după părerea lui, și partea cea mai proastă nu era deșertul în sine, căldura și monotonia, ci amintirile și certitudinea că, dacă vreodată va reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
poți tăia urechea în vreme ce stai la taclale, într-o cafenea, cu un alt țicnit de lux, Paul Gauguin, care, probabil, n-a schițat niciun gest de împotrivire. Am stat trei nopți în celebra piață Leidsepelin, fascinată de lumea cafenelelor, restaurantelor, cazinourilor, de bicicletele de poveste ale olandezilor, de rețeaua lor de canale în care se privesc de secole întregi aceleași clădiri, dar n-am putut picta nimic sau aproape nimic. Îi simțeam mereu pe Van Gogh și pe Rembrandt privindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
geamului perfect izolat fonic, care transforma camera Într-un acvariu, buzele Închișilor se contorsionau brusc și le puteai ghici urletele: „Dezlegați-mă! Trebuie să-mi verific emailul!“ sau „Ticăloșilor! Lăsați-mă să comand ceva de pe eBay!“ Era aici toată pegra cazinourilor online, oameni care și-ar fi ucis soacra pentru o adresă dinamică de IP, care le-ar fi permis să dribleze sistemele de securitate. Erau pariorii nevindecabili, care știau scorurile În divizia a patra de volei din Uzbekistan, cumpărătorii compulsivi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
jumătate improvizat, și care se înțeleg pe sine ca moraliști ai societății. Faimosul Boulevard de la Croisette din Cannes, loc de promenadă străjuit de palmieri, cu Palais des Festivals et des Congrès (unde se desfășoară anual Festivalul Internațional de Film) și Cazinoul Palm Beach. Ștrand din Viena. Muschi = 1. organ genital feminin. 2. prostituată. Partidul Social‑Democrat al Austriei. V. nota 1 de la p. 11. PAGE FILENAME \p D:\Carti editura\Exclusii\Surse\Operat\Exclusii 1.doc PAGE 60
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]