4,822 matches
-
o semnificație magică; într-o a doua perioadă, între -200 și +20, are o semnificație etică; după anul 20, începe perioada snobismului social"59. Cu cât sensul portretului scade, cu atât acesta devine mai asemănător. Exactitudinea (prin folosirea mulajului de ceară) nu este obligatorie în prima fază. Devine mai târziu, pentru a-și pierde apoi orice importanță. Printr-un fel de entropie morală, de fiecare dată se trece de la mai multă la mai puțină încărcătură simbolică, până la reîncărcarea bateriilor prin golire
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și se întoarce, de la simbolicul total, la o căutare disperată a indicelui. Materii noroioase, gudron, nisip, cretă, cărbune. După Kandinsky, Dubuffet și Texturologiile lui. După Calder, Ségal și nudurile lui în facsimil, în cel mai mic detaliu (precum manechinele de ceară ale magistraților romani și regilor renăscuți). Carnea regăsită. Într-un univers al acțiunii la distanță și al modelelor abstracte, plăcerea fizică adusă de indice asigură o reechilibrare aproape medicală a corpurilor noastre cu proteze, printr-o întoarcere la sensibilul pur
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
greceștile xoana miraculoase. Era artei Arta este un produs al libertății umane; dar nu numai în sensul în care o înțelege Kant când spune că munca albinelor nu este o operă de artă, ci un efect al naturii (fagurii de ceară nefiind construiți conform unui scop). Libertatea pe care o atestă arta nu este cea a unei intenții față de instinct. Ci aceea a creaturii față de Creator. Libertatea oamenilor în general, aceste non-albine, nu are altă istorie decât cea zoologică; libertatea artiștilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
macrourile ar avea funcția de a apropia heringii masculi de femele. Manechin provine din fr. mannequin, care însemna la început „figurină, statuetă căreia i se puteau da diverse atitudini și care servea de model pictorilor sau sculptorilor“; existau manechine de ceară sau de lemn. Sensul acesta se regăsește în cuvântul din olandeza medie mannekijn, derivat de la man „om“ cu sufixul diminutival -kijn. Cuvântul francez a evoluat la sensul de „manechin al croitorilor“; acesta era o armătură sau un mulaj ce servea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sale, precum și după cum afirma Strabon mierea de albine. Precizăm că albinăritul în Dacia era multimilenar. Herodot, comentând expediția lui Darius, spune că nu se putea înainta din cauza norilor de albine. Polibos, Plinius și Dioscoride scriu și ei despre mierea și ceara din Dacia, foarte solicitate pe piețele schimburilor comerciale. Din miere dacii realizau și licoarea miedului, elixir al vieții. V. Pârvan precizează că acest hidromel era băutura consumată pe scară largă în Dacia alături de vinurile slabe. În perioada daco-romană preocuparea pentru
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Dürer le-a folosit pentru Anatomia sa, au fost descoperite în 1784, în Biblioteca Regală a castelului Windsor de chirurgul anatomist William Hunter și reprezintă o reală comoară. Tehnica de cercetare prin injectare de tuș colorat în vene și de ceară în organele cavitare, secțiunile de organe, dovedesc spirit științific și metodă, pasiunea cunoașterii complete, capacitatea interpretării și a concretizării rezultatelor în desene și note. Iată de ce Renașterea este mai mult decât o naștere a culturii greco-romane. Pentru spiritul universalist și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
moale. Dangătul lui vestea mai departe, liniștit, sărbătoarea de a doua zi... Sf. Ioan Înainte mergătorul și Botezătorul Domnului. Se împlinise un an de când le-a călcat pragul. În raclă, Axinia își începuse lungul somn al veșniciei... Patru lumânări, de ceara galbenă, sfârâiau în jurul raclei; ea parea că doarme cu lumânările la căpătai. Lângă raclă, Anton neclintit, ca o statuie, de o zi și o noapte stătea cu ochii țintă pe chipul moartei... nu-și putea dezlipi ochii de pe chipul ei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de apă, ca de soare și lumină. În câtă liniște tăcută s-a cufundat moarta. Ea tace, ascultă... nu răspunde; păstrează aceeași figură pe chip... Ei îi este totuna, dacă o jelești, ori nu... Lumânările se mistuie fumegând, mirosul de ceară arsă amestecându-se cu mirosul de tămâie... Clopotul de la Schit își continuă dangătul melancolic, care te face să-ți astupi fața cu palmele și să plângi. - De ce ai luat-o, Doamne... de ce?!... se răzvrăti Anton, și, din nou, un val
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
am văzut... De atunci, Toma Chiuariu, marele povestitor, vestitul vânător, n-a mai povestit ce-a văzut în pădure, ori ce n-a văzut... niciodată, nimănui... Pădurea rămânând, mai departe, tainică și tăcută, ca întotdeauna... CAPITOLUL V Povestiri din război... Ceara, caldă. Luna răsărise de după creastă, devreme și se suise la vreo două sulițe pe cer. Era pe la 1881... în ajun de Sânt-Ilie... La casa pădurarului, în ceardac... dondănit molcom de oameni. Anton povestea întâmplări, din război, cutremurătoare și despre Anul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de la salon trebuiseră să le prelungească puțin. Era pur și simplu fascinată și le tot flutura prin fața ochilor ca să le studieze mai bine, întrebându-se în același timp cât de ușor ar fi să bați la tastatură cu unghii de ceară. Clipi de câteva ori zărindu-se în oglindă. Dacă ar fi arătat așa cu câteva luni în urmă, se întrebă, oare Aidan ar mai fi părăsit-o pentru Nieve Stapleton? Jackie, Helena și Gill erau toate încântate de cum arăta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
genul ăsta de probleme. Nu Darcey e problema, interveni Aidan. Nu acum. Nieve se holbă îngrozită la Aidan, în timp ce ochii lui Lorelei se întunecau privindu-l consternată pe viitorul mire. Atunci tu? întrebă ea. —Aidan... Nieve se făcu palidă ca ceara. —Să nu-mi spui ... Nu se poate să te fi... răzgândit. — Nu, răspunse Aidan întorcându-se către Nieve. Nu are nici o legătură cu nunta. E vorba despre Ennco. —Ennco? se miră Nieve. Ce-i cu Ennco? —Mike Horgan tocmai a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
masa domnească, iar domnitorul ținea nenumărate divanuri, încercând să întărească Țara Moldovei. Dar, în zorii zilei de sfârșit de septembrie, o larmă de vaiete omenești și zăngănit de arme puse stăpânire pe toate laturile Curții domnești. Însuși domnitorul, galben ca ceara albinelor din stupinile de pe Bahlui, era tulburat de vestea ce o trâmbița logofătul Dumitrașcu: domnița Catrina dispăruse, fugind împreună cu diacul Radu! Degeaba-i căută baba Saveta și comisul Furtună primprejurul acareturilor Curții, că cei doi tineri parcă intraseră în pământ
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
reviste literare și antologii de poezie din SUA. Piesa de teatru Manole 3D a fost nominalizată în 2004 la premiile UNITER. Din 2001 este editor al revistei în format electronic Respiro. ANA DRAGU este autoarea volumelor de poezie Păpușa de ceară (Charmides, 2008Ă și Păzitoarea (Charmides, 2012), urmând să publice un non-fiction literar despre autism și tulburările din spectrul autist, domeniu care 6 reprezintă aria ei principală de interes și de cercetare. A înființat Centrul de Resurse și Referință în Autism
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
Noroc erau ușor atinse, dar cea pentru Dragoste făcuse cele mai mari eforturi. Era cireașa de pe tort. Memorabil, Ashling aprinse lumânarea cu ultimul chibrit din cutia pentru Dragoste, care a ars în jur de zece minute înainte să rămână fără ceară, după care a pâlpâit și s-a stins. Ah, rahat, se gândi Ashling, ar fi bine să nu fie vreun semn. După căderea serii a apărut Ted, suferind de depresia care urmează unui moment extraordinar. În ciuda faptului că făcuse cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în a vinde telefoane mobile? Geoffrey se întoarse brusc, privind-o surprins. —Vinde telefoane mobile? Mie nu asta mi-a spus! 32tc "32" Păr. Pe picioare. Prea mult. Ashling se lupta cu o dilemă cosmetică. Se epilase pe picioare cu ceară cu vreo două săptămâni în urmă, în timpul verii-fantomă, deci părul era prea scurt pentru a se face din nou. Dar era prea lung, o, da mult prea lung, pentru a se culca cu cineva. Deci plănuia să se culce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
plănuia să se culce cu Marcus Valentine? Păi, cine știe, se gândea ea. Dar nu dorea ca picioarele ei păroase să fie un impediment. Putea să le radă, presupunea. Doar că nu putea. Odată ce ai început să te epilezi cu ceară, e strict interzis să strici toată munca și să le faci din nou țepoase și păroase. Julie, fata care o epila, ar fi omorât-o. Îi trebuia Immac și, printr-o întâmplare nefericită, nu mai avea. Ted a fost trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Înainte și Înapoi până când putu să o așeze pe fetiță Întinsă pe spate. Ca și cum ar fi dormit. O copilă de patru ani, ușor supraponderală, cu răni numeroase pe umeri și pe pulpe și cu contuzii Întunecate pe pielea ei de ceară. Un fotograf pe care Logan nu Îl recunoscu Își vedea de treabă În timp ce Isobel lucra. — Am nevoie de o imagine bună cu capul și cu umerii, Îi spuse Logan. Bărbatul Încuviință din cap și se aplecă deasupra chipului rece, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fotografia prinsă pe peretele lui Logan. Doar că mortul era mult mai Încrețit, de parcă cineva ar fi tras jos fața din creștetul capului ca să poată deschide craniul cu un ferăstrău de oase și să scoată creierul. Pielea era ca de ceară și palidă, iar niște vânătăi roșii profunde marcau locurile În care sângele se adunase și se coagulase. Mai avea o vânătaie pe tâmpla stângă. În poză, Logan crezuse mereu că e doar o umbră. Principala atracție era Încă ascunsă. Trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sufocă, „nu voi ști niciodată cum arăta chipul lor în ultimele zile. Amintirile mele sunt vechi de ani de zile, peste ele nu trecuse încă toată durerea aceea“. Nu rămânea nimic pentru un portret, nici măcar acele macabre imagines, măștile de ceară care se făceau pentru morți și cărora li se datorează expresivitatea dramatică, veritabilă, crudă a numeroase busturi romane, atât de diferite de aseptica, mitologica sculptură greacă. Chipurile fraților și mamei sale fuseseră în întregime încredințate memoriei pline de dragoste a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi vrut să lase acolo un cadavru. Oamenii luminară interiorul și văzură că toți pereții, de la podea până la tavan, erau acoperiți cu rafturi pe care erau așezate, într-o ordine riguroasă, zeci de codexuri închise cu sigilii de plumb cu ceară. Cei care găsiseră documentele în încăperea aceea tainică, unde Tiberius nu intrase vreme de doisprezece ani, înțeleseră că aveau în față un lucru teribil. Aerul era închis, nici un fir de praf nu se ridica. Lăsară pe cineva să stea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
încet, speriat ca nu cumva răsuflarea să-i ajungă la lumânare și să o facă să tremure. Malerick spera să vadă încă o dovadă a faptului că nu era singur. Într-un final, lumânarea se stinse din cauză că nu mai era ceară de ars. Malerick își prelungi starea de meditație, privind dâra de fum care se îndrepta spre tavan, pentru ca apoi să dispară. Își privi ceasul. Nu mai putea aștepta. Își adună costumele și accesoriile și se îmbrăcă cu grijă. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din cazul atacului asupra lui Cheryl Marston. Asta însemna că venise în contact cu cerneala pentru luat amprentele înainte de ziua aceea. Am bănuit că furase o foaie pentru amprente goală și o tipărise acasă cu amprentele lui Erick Weir. Folosise ceara aceea adezivă pentru a o ascunde în căptușeala hainei încă de seara: noi căutam arme și chei, nu bucăți de carton, așa că, după ce i s-au luat amprentele, a distras atenția tehnicianului și a schimbat foile între ele. Probabil a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
masa pregătită pentru cina pe care n-apucaseră s-o mănânce. O tavă cu lasagna întărite era așezată pe o plită cu arzător, între două farfurii și două pahare cu vin roșu; două sfeșnice simple din argint erau acoperite de ceara ivorie de la lumânările care se topiseră. — Nu vreau să discut. Vreau să plec, spuse Leigh pe un ton liniștit, fără intonație. — Știu, iar eu te rog să stai. Leigh îi aruncă o privire și văzu că barba lui nerasă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ciudat, doctorul nu voia să discute pe teme de religie cu Jim, deși el personal mergea duminica dimineața la slujbele de la biserică. Cicatricea de pe fața lui mai era Încă roșie, iar doctorul - semn rău - era ocupat cu tava lui de ceară topită. De cîte ori era obosit sau supărat pe Jim, doctorul Ransome topea cîteva lumînări și scufunda pătrate de pînză veche În lichidul fierbinte, apoi le atîrna să se răcească. Cu o iarnă Înainte, făcuse sute de asemenea panouri cerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui de muncă ajutaseră la oprirea vînturilor reci care suflau dinspre China de Nord, prea puțini dintre deținuți Îi erau recunoscători doctorului Ransome. Totuși, după cum observase Jim, pe doctorul Ransome nu-l interesa recunoștința lor. Jim vîrÎ un deget În ceara fierbinte, dar doctorul Ransome Îl Îndepărtă brusc. Era clar că discuția cu comandantul lagărului Îl supărase - se pregătea de iarnă de parcă Încerca să se convingă că vor fi cu toții acolo la sosirea ei. Scoțîndu-și pantofii, Jim Începu să le lustruiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]